Mărţişoare ca nişte vitralii de pus în catedrala primăverii

Articolul a fost vizualizat de 380 ori

Simboluri ale primăverii create în tehnica vitraliilor. Este ideea unei hunedorence care lucrează de ani de zile cu sticla colorată. Într-o zi, s-a gândit că ar putea folosi bucăţile mici de sticlă rămase de la vitralii şi aşa au apărut mărţişoarele viu colorate. Cu răbdare şi talent, femeia creează ghiocei, fluturaşi sau buburuze care pot fi folosite şi ca pandantive.

MARE pag 10IMG_1860
Valentina Cristea a terminat Facultatea de Artă, la secţia Ceramică la Bucureşti.
După ce şi-a terminat studiile, s-a angajat la o firmă care a adus din Statele Unite tehnica vitraliului overlay, care permite realizarea unei game mari de teme şi culori, iar firul metalic care iese în relief pune în valoare contururile. Este o tehnică modernă prin care se fac vitralii pe sticlă, tehnică ce presupune acoperirea suprafeţei cu filme autoade­zive colorate, decorative sau pictarea sti­­clei cu răşini speciale, spaţii con­turate cu benzi de plumb autoadeziv de diferite culori sau grosimi. Apoi, a descoperit tehnica Tiffany, care presupune înlocuirea firului de plumb cu foiţă de cupru. Artista a lucrat la diverse firme şi, de câţiva ani, a decis să se întoarcă în Hunedoara şi să-şi facă propriul atelier. Aici, lucrează pe bucăţi de sticlă specială adusă din Statele Unite. Primele mărţişoare le-a făcut în tehnica Tiffany: „Începem de la o bucată întreagă de sticlă, pe care o tăiem cu diamantul pe dimensiunea de care avem nevoie. Din această bucată de sticlă se decupează un dreptunghi din care alegem prima jumătate a aripilor buburuzei. Repetăm ope­raţiunea pentru a doua aripă şi pentru capul insectei”, spune artista, în timp ce trasează linii sau rupe surplusul de sticlă cu un cleşte special, după ce a conturat profilul pentru forma stilizată a buburuzei. Micile bucăţi astfel obţinute ajung la maşina de şlefuit, moment în care Valentina are nevoie de ochelari de protecţie: „E nevoie de şlefuire pentru a „îndulci” marginile pentru ca ele să nu taie foiţa de cupru, dar şi pentru a le da forma dorită, cât mai apropiată de realitate”, explică ea.
Joc de culoareIMG_1865
Deprinsă de ani de zile cu munca la vitralii şi riscurile pe care le presupune folosirea sticlei, Valentina lucrează cu pricepere. În mai puţin de jumătate de ceas, e gata mărţişorul, care e de fapt un mic obiect de artă, ori se poate simplu transforma într-o bijuterie. Fiecare bucată de sticlă pregătită şi colorată este „învelită” în fâşii de cupru: „Marginea sticlei se aşează perfect pe mijlocul foiţei şi apoi se lipesc bine peste tot, după care presăm tare marginile. În general, trebuie să aibă un milimetru pe o parte şi un milimetru pe cealaltă”. Bucăţile de sticlă colorată obţinute astfel sunt apoi lipite cu cositor, în mai multe etape, cu un pistol special: „Prima dată se face lipitură în punctele centrale, după care se umple toată suprafaţa pe care avem cupru. Practic, trebuie să apuc cu ceva buburuza, de obicei cu o clemă, pentru că aceste margini trebuie acoperite şi cositorul trebuie să învelească foiţa, să curgă, pentru ca, la final, sticla să fie prinsă ca într-un fel de menghină. E nevoie de o cantitate mare de cositor la genul ăsta de piese. Se mai ataşează o mică ureche de care vine agăţat şnurul şi poate lănţişorul, iar produsul final e gata!”, spune hunedoreanca de 40 de ani şi îndreaptă buburuza către soarele de primăvară pentru a se juca cu lumina roşie şi pistruii buburuzei. Când piesa este asamblată, vine rândul soţului Valentinei, care prinde şnurul alb-roşu. Bărbatul şi-a şi meşterit o mică instalaţie pentru a lucra cât mai bine buclele mărţişorului. „Câte măr­ţişoare sunt, atâtea fundiţe facem, ba chiar mai multe, pentru că unele trebuie înlocuite dacă se deteriorează”, adaugă Ioan Cristea.

IMG_1872
Mărţişoare din curcubeu
Pe lângă aceste minivitralii, Valentina face mărţişoare şi din sticlă pictată pe bucăţi de geam de circa doi milimetri: „Pe pătrate mici de sticlă, trasăm prima dată conturul desenului cu o răşină specială, apoi spaţiile astfel delimitate se umplu, cu atenţie, cu o pensulă, folosind o culoare specială pentru vitralii la rece. Sunt mai multe modele pe care le prefer, iar marginile unora le las în cupru, ale altora sunt cositorite”, povesteşte artista. Mărţi­şoarele pictate trebuie lăsate la uscat vreo 24 de ore. Este al doilea an când Valentina meştereşte asemenea măr­ţişoare desprinse parcă din culorile curcubeului, pentru că îi plac culorile vii şi exuberanţa pe care acestea o aduc în viaţa oamenilor: „eu le mai spun „curcubeice”. Am descoperit că pot face asemenea piese ajutându-mă de nişte cioburi care mi-au rămas de la nişte lucrări mai mici, cele care pot fi agăţate în geam. Iniţial, am făcut aceste buburuze de pus în fereastră şi apoi m-am gândit să fac şi unele mai mici şi să le vând ca pandantive sau ca broşe, pentru că e bine să aibă o utilitate. Aşa am început să fac, am văzut că merg, că plac, sunt ceva deosebit şi am zis să fac şi mărţişoare.” Soţul Valentinei spune că, deşi par fragile, micile piese sunt rezistente. Un astfel de mărţişor poate ţine o veşnicie şi, după ce trec zilele de mărţişor, poate deveni o bijuterie purtată la gâtul doamnelor: „Partea mea de muncă e „susţinerea tehnică” sau partea de şnuruit, am şi lucrat un dispozitiv pe care să facem fundiţele să fie cât mai egale. Lumea se bucură când vede mărţişoarele Valentinei. Unii sunt mai fricoşi şi zic: „Vai! E sticlă, se sparge!”. Nu se sparge! A căzut de la un metru jos şi nu s-a spart! La noi, pe partea de vitralii sau sticlă colorată încă nu e aşa mare deschiderea, dar sperăm că lumea va prinde ideea şi se va învăţa să folosească acest gen de materiale şi tehnici.”

IMG_1874
Vitralii pentru o viaţă mai bună
Valentina are câteva modele pre­ferate pe care le propune clienţilor săi: „Am şi  inventat propriile modele, am încercat chiar şi un motiv popular. Deocamdată, trifoiul a mers cel mai bine. E şi cel mai greu de realizat. S-au cumpărat bine şi fluturaşii, ori îngeraşii, depinde de gusturi.” Odată trecute sărbătorile de început de primăvară, Valentina se întoarce la lucrările ei obişnuite: lămpi, ceasuri sau uşi făcute în tehnica vitraliilor, care, datorită culorilor folosite, aduce veselia în locuinţa celor care preferă asemenea piese care se joacă cu lumina. Pentru uşi, Valentina propune tehnica overlay: „Folosim nişte filme care imită sticla colorată şi plumb autoadeziv care se aplică pe ambele părţi, pentru a imita tehnica clasică în H. Asemenea lucrări se folosesc pentru uşi, geamuri, gla­z­vanturi, pentru acoperirea blaturilor de la bucătărie, pentru pereţi de duş, e o gamă foarte largă de utilizare. Prin tehnica Tiffany, cea în care bucăţile de sticlă sunt prinse cu cositor, se pot face lucrări ample”, spune Valentina, care realizează însă şi vitralii în tehnica clasică, în bare de plumb în „H”, în care fiecare bucăţică de sticlă este introdusă în şină de plumb, apoi cositorită şi chituită, iar  marginile sunt din bare de plumb în „U”, care sunt, de fapt, rama vitraliului. Valentina propune tuturor să aibă în case măcar o lampă Tiffany: „De ce sticlă colorată? E minunată! Gândiţi-vă că aţi avea propriul labo­rator de cromoterapie!”
Cel mai „scump” mărţişor al Valentinei costă 10 lei. Cel mai ieftin cinci lei. O sumă modică ţinând cont că după sărbătorile de început de primăvară mărţişorul făcut manual îşi converteşte automat frumuseţea cromatică în farmecul unei mici bijuterii.