Poveştile adevărate ale ultimilor haiduci din Hunedoara

Articolul a fost vizualizat de 346 ori

Haiduci

Documente rare de la sfârşitul anilor 1940, când regimul comunist începea să prindă rădăcini în ţară, oferă mărturii despre ultimele bande de haiduci care se ascundeau în Munţii Hunedoarei. Autorităţile făceau eforturi susţinute pentru a le lichida, însă de multe ori planurile lor au eşuat.


Anul 1948. Regimul comunist susţinut de Uniunea Sovietică îşi făcea tot mai simţită prezenţa în viaţa românilor, în anii tulburi de după cel De-al Doilea Război Mondial. În satele de munte ale Hunedoarei, locuri is­torice ale oamenilor liberi, noua orân­duire întâmpina numeroase dificultăţi în a-şi impune regulile. „Terenul” şi îndărătnicirea multor localnici, agricul­tori şi mineri nu avantajau autorităţile în munca de lămurire dusă în favoarea sistemului comunist. A fost vremea ultimilor haiduci, temuţi încă de forţele opresive ale statului şi de unii localnici, dar sprijiniţi de alţii, în ciuda statutului de „bandiţi” pe care şi l-au asumat. Numeroase documente păstrate la Arhivele Naţionale din judeţul Hune­doara prezintă mărturii despre bandele de la sfârşitul anilor 1940, din munţii Hunedoarei. Iată cine erau cei care ameninţau autorităţile comuniste:
Banda lui Mirică Spiridon, dotată cu arme automate
Un raport al Legiunii de Jandarmi Hunedoara, din octombrie 1948, arată isprava bandei conduse de Mirică Spiridon, în cătunele din vecinătatea Pasului Vulcan. „În data de 8/9 sep­tembrie a.c. banda lui Mirică Spiridon a ajuns în cimitirul comunei Vulcan şi prin strigăte s-a întâlnit cu Simică Rusu, din Vulcan, care i-a călăuzit la locuinţa lui Gheorghe Petruleanu, situată la marginea comunei Vulcan, şi căreia îi erau cunoscute toate încă­perile. S-au împărţit apoi unii la pândă, înarmaţi cu arme automate şi alţii au pătruns în casă prin spaţiul unui geam pe care l-a spart Rusu Simică. Au luat obiecte casnice în valoare de 3 – 400.000 de lei. Locuitorul Petrulean a simţit pe autori, a dat alarma în vecini şi a anunţat pe jandarmi, care au pornit în urma bandei, în unire cu recla­mantul, vecinii săi şi oameni din P.M.R. (Partidul Muncitoresc Ro­mân), care, din cauza terenului muntos şi împădurit şi fiind şi pe timpul nopţii, nu au reuşit să prindă banda”, arăta informarea Legiunii de Jandarmi Hunedoara.
La liziera judeţului Gorj, banda lui Mirică a deschi focul contra celor care-i urmăreau, trăgând circa 300 de cartuşe, rănindu-l pe fiul celui jefuit. Prada a fost împărţită între „haiduci”, însă o parte dintre aceştia au fost prinşi de autorităţi, în zilele următoare. „Cu ocazia reconstituirii, autorii recunosc faptele şi demonstrează cum au operat, mai puţin Rusu Simion, care nu recunoaşte decât în urmă, mustrându-l conştiinţa faţă de publicul din comuna Vulcan, care asista”, arăta nota in­formativă din octombrie 1948. Cei şapte membri şi ajutoarele lor din banda lui Mirică Spiridon au fost reţinuţi şi înaintaţi Legiunii de Jan­darmi pentru continuarea cercetărilor, informa Legiunea de Jandarmi Hu­nedoara.
Avram Cosmoiu, cel mai temut bandit
Numeroase note informative din toamna anului 1948 ale Legiunii de Jandarmi Hunedoara îl menţionau pe Avram Cosmoiu: un „bandit” de 19 ani din Munţii Orăştiei, care se ascundea în pădurile din Alba şi Hunedoara şi, înhăitat cu alţi doi evadaţi, ca şi el, din închisoarea de la Aiud, dar şi cu alţi localnici, prădau satele din munţi. „Cosmoiu Avram, din comuna Porcăreţi, judeţul Alba, etate 19 ani, statură mică, şaten, îmbrăcat cu cămaşă ţărănească din pânză albă, cojoc de blană de oaie, cioareci de lână strâmţi, pălărie mică neagră, în picioare opinci sau bocanci rupţi, a evadat de la închisoarea Alba Iulia şi este înarmat cu armă Z.B.”, era prezentat Cosmoiu, în fruntea unei liste de hoţi. În acelaşi raport, era prezentat şi ajutorul lui, un personaj misterios care se ascundea de autorităţi în pădurile din zona Cugirului.
Localnicii ajutau banda lui Cosmoiu1-valisoara geoagiu (17)
Banda întreţinea legături cu mai mulţi localnici din satele din zona aflată la limita dintre judeţele Alba şi Hu­nedoara. Unii erau observaţi ducând traiste cu merinde în pădure şi în­torcându-se fără ele. De asemenea, unii săteni au fugit în munţi pentru a se alătura lui Cosmoiu. În toamna anului 1948, 13 ofiţeri au fost împărţiţi în patru potere, cu misiunea de a scotoci pădurile în căutarea „banditului” Cos­moiu şi a acoliţilor săi. „Jandarmii din potere vor fi înarmaţi cu pistoale mitraliere fără toc, dar în caz că nu se vor procura acestea cu pistoale pro­prietate şi cu câte 100 de cartuşe fiecare. Patrula va fi înarmată cu pistol mitralieră cu câte 100 de cartuşe fiecare”, se arată în raportul păstrat la Arhivele Judeţului Hunedoara. Opera­ţiunea era condusă de Postul de Jan­darmi din Orăştie. Jandarmii din potere urmau să acţioneze în port local (dru­meţi, tăietori de lemne, ciobani, având unelte pentru fiecare profesiune), iar patrula în uniforme militare. Dacă se deschidea focul asupra lor, jandarmii erau instruiţi să răspundă cu foc, prompt, dar cât se putea fără victime. Forţelor de ordine li se dădea hrană rece pentru şase zile, în misiunea din munţi. În următoarele săptămâni au­torităţile raportau că au primit infor­maţii de la săteni că „banditul Cos­moiu” fusese văzut în mai multe locuri din munţi, însă nimeni nu reuşea să ajungă la el. Între timp, informau jan­darmii, mai mulţi localnici relatau că au fost jefuiţi de aceştia, fiind lăsaţi fără cai, vite şi merinde.
Cum erau echipaţi haiducii
O altă bandă de haiduci împotriva căreia autorităţile au pornit asaltul, în decembrie 1948, acţiona pe Valea Geoagiului şi în ţinutul învecinat din Alba şi era condusă de Ştefan Fe­neşeriu. „Acesta este originar din Poiana Ampoiului, etate 36 – 38 de ani, de statură înalt, nasul concav şi deplasat spre dreapta, şaten, evadat din penitenciarul Alba, unde a fost depus pentru executarea unei pedepse pentru o crimă săvârşită în 1946, îmbrăcat în cămaşă ţărănească, cu flori la gât albe, laibăr sur, cioareci de lână strâmţi albi, cojocel din blană de oaie, căciulă în cap, bocanci în picioare, cu armament una armă Z.B. şi pistol automat Oriţa şi două grenade ofensive cu focoase de sifon. Numitul poartă mustaţă în formă de muscă”, informau autorităţile, în dosarul păstrat la arhive. Cinci potere urmau să răscolească pădurile pentru descoperirea celor trei membri ai bandei, rămaşi în libertate, faţă de care singurele acuzaţii erau că sunt pericol pentru ordinea socială.
Alături de Jandarmerie şi Direcţia de Securitate a Poporului se implica în operaţiunea numită „lichidarea bande­lor teroriste şi de tâlhari ordinari, organizată pentru fiecare regiune în parte”. La nevoie, autorităţile aveau permisiunea să ceară întăriri de la Secretariatul general pentru trupe. Arhivele păstrează planurile prin care autorităţile încercau să îi lichideze pe haiduci. „Unele din felurile de ma­nifestare a activităţii subversive sunt actele teroriste prin care indivizi izolaţi s-au constituit în grupuri de refugiaţi în zonele muntoase, ce caută să răspân­dească groaza în sânul populaţiei şi neîncrederea faţă de stat şi de auto­rităţi. În lupta hotărâtă ce trebuie să o ducem împotriva actelor teroriste, se impune a ne îndrepta atenţia şi asupra chiaburimii satelor şi a celor stabiliţi în ultimul timp pe teritoriul rural, din rândurile cărora se recrutează com­plicii, tăinuitorii şi gazdele elementelor teroriste. Ei au tot interesul să dea un ajutor substanţial teroriştilor”, se arăta în Planul de acţiune pentru distrugerea bandelor din munţi, potrivit unui document al Legiunii de Jandarmi Hunedoara.

1-retezat 2014 (364)
Pe localnici i-au lăsat în pace
Încolţiţi, unii dintre haiduci s-au predat autorităţilor. Localnicii din satele de munte, care au declarat că i-au întâlnit în vremea în care aceştia stăpâneau liberi pădurile, au fost interogaţi, însă mulţi dintre ei au declarat că nu au avut de suferit de pe urma bandiţilor. „Mergând în pădure, mi-au ieşit înainte trei indivizi, jumătate civili, jumătate militari, toţi cu arme automate. Doi aveau pistoale cu roată, iar paturile tăiate, iar cel de-al treilea avea un pistol fără roată. M-au întrebat ce fel de om sunt şi unde mă duc. Eu, auzind că sunt dezertori prin pădure şi când i-am văzut pe aceştia cu arme, m-am pierdut cu firea şi am stat jos. S-au aşezat unul în dreapta mea, unul în stânga, iar unul înaintea mea, stând în picioare şi privindu-mă pe sub pălărie. Le-am spus că am femeia la spital la Abrud şi mă duc să o aduc acasă. În realitate, mergeam la târgul din Zlatna pentru a cumpăra un porc şi aveam la mine 12.000 de lei. Ei crezând într-adevăr că merg la spital nu s-au legat de mine”, declara Dionisie Jurj, din Ceru Băcăinţi, unul dintre cei care au recunoscut pe unii dintre „bandiţii” aduşi la Postul de Jandarmi din Geoagiu. În schimb, relata bărbatul, cei trei i-au golit sticla cu ţuică pe care o avea asupra lui, lăsându-i 200 de grame de ţuică în ea şi i-au dat tutun să fumeze, în schimbul „prăzii”. Un alt localnic declara anchetatorilor cum a fost speriat de un haiduc, care a tras cu arma văzând că fuge la vederea sa. „Mergând prin pădure, am văzut cum a ieşit un om îmbrăcat jumătate militar, jumătate civil, cu un pistol în mână, care a trecut înaintea noastră, a intrat apoi iar în pădure şi după vreo 15 minute a ieşit cu o femeie. Am spus: Mă tu ce ai avut cu mine, de ai puşcat după mine şi m-ai speriat. Dezertorul nu a zis nimic, doar a râs” relata săteanul din comuna Aurel Vlaicu.