CANCERUL DE COLON – SIMPTOME DE AVERTIZARE!

Articolul a fost vizualizat de 282 ori

pag 16 Colon

Dr. Carollina RADU


Cancerul de colon este o afecţiune care presupune apari­ţia unei proliferări celulare la nivelul intestinului gros, partea inferioară a tubului digestiv. Cancerul rectal este situat la nivelul ultimei porțiuni a colo­nului. Deseori, leziunile sunt extinse sub denumirea de can­cer colorectal. Proliferările celu­lare inițiale sunt la nivelul celulelor benigne (necan­ce­roa­se),­ sub forma unor for­mațiuni polipoide, denumite polipi ade­no­matoși.­ Aceștia nu dau simp­to­me în stadiile incipiente, doar cel mult dureri nesistematizate la nivelul abdome­nului, al­ter­nan­ța constipație diaree sau, foar­te rar, poate să apară sânge în scaun (rectoragie). Sângele este roșu, nedigerat.
Simptomele incipiente ale cancerului de colon sunt nume­roase și nespecifice în fazele ini­țiale şi nu atrag atenția pacien­tului asupra unei posibile pa­tologii. Este important să reți­nem că ereditatea este foarte importantă, așa încât este bine de știut că acest tip de tumori se mostenește. Nu înseamnă că obligatoriu toți urmașii unui pacient cu cancer de colon vor dezvolta în timp aceste tu­mo­ri, dar nu este de neglijat acest aspect. Dacă ştim că părinţii, fra­ții sau surorile au avut o astfel de patologie, după 40-50 de ani, în contextul în care există simpto­mele cele mai nespecifice, este bine să facem o evaluare la gas­troenterolog (colonoscopie). Este o investigație invazivă, care pre­supune o pregătire prealabilă a colonului și care vă poate salva viața. Există și teste genetice prin care ne putem testa pre­dis­po­­ziția pentru o astfel de patologie, dar sunt destul de costisitoare și nu sunt efectuate de rutină.
Simptomele de debut sunt nespecifice, în stadiile incipien­te, poate doar o stare de oboseală, pe care de multe ori o justificăm prin multiplele sarcini pe care le avem de făcut la locul de muncă și în familie, așa încât neglijăm acest aspect. De asemenea, scă­derea în greutate ne bucură, dar poate fi o capcană periculoasă, care să ascundă această boală gravă. Eu, personal, le spun pa­cienților care vin la consultație și acuză exces ponderal că în medicină există un principiu și anume că este mai bine să acumulezi kilogra­me (pentru un ver­dict de patolo­gie).­Întotdea­una, scăderea pon­de­rală fără voia pacientului ridică în mod obli­gatoriu suspi­ciunea unei patolo­gii severe. Și așa este, de cele mai multe ori!
Spuneam la început despre sîngerările care apar în scaun, pe care nu le băgăm în seama, punându-le pe seama unor hemoroizi despre care știam că exis­tă. Da, de cele mai multe ori așa es­te. Însă ceea ce nu știu pa­cienții este că de multe ori he­moroizii există asociați unui cancer ce colon sau rect și se numesc hemoroizi santine­lă,­care atrag atenția că este ceva în neregulă. Trebuie doar să fim atenți și să nu minimalizăm semnalele pe care corpul nostru le trimite. Orice sângerare în scaun, oricât de minoră este, trebuie să vă ridice problema posibilității acestei patologii,­mai ales dacă aveți în familie rude de gradul întâi cu cancer de colon. Am avut de curând în cabinet un caz foarte interesant și anume o familie în care tatăl,­fratele tatălui şi cei doi băieţi au dezvoltat în timp cancer de colon după 60-70 de ani.
Sindroamele care pot fi moștenite și declanșează cance­ rul de colon sunt:
– polipoza familială adenoma­toasă – o afecțiune rară, care de­termină apariția a numeroase formațiuni polipoide în mucoa­sa rectului și a colonului unei persoane (sute de formațiu­ni). Persoanele care nu tratează boala au un risc crescut de cancer înainte de vârsta de 40 de ani.
– cancerul colorectal ereditar nonpolipozic – riscul de cancer de colon este crescut înainte de vârsta de 50 de ani. Ambele boli pot fi testate genetic.
De asemenea, o anemie persistentă, care nu se corectează prin diete bogate în alimente cu fier sau prin medicamente pe bază de fier, trebuie să vă în­drume la specialist, mai ales dacă aveți peste 40-50 ani. Anemia provoacă slăbiciune, oboseală, dificultăți de respirație. De obi­cei, cancerul colonului drept determină anemie feripri­vă (prin pierderea fierului), ca urmare a pierderii lente de sânge, o perioadă mai lungă de timp.
Crampele sau balonarea sunt simptome nespecifice de înso­țire a acestei boli nefaste. Nu neglijați nici aceste simptome dacă persistă și nu se corectează cu remedii uzuale pentru ba­lonare sau dietă. Cancerul colo­nului stâng este mai suscep­tibil de a provoca blocaj al colonului și, deci, apariția con­stipației, durerilor abdominale, prin obstrucție totală sau par­țială.

 
FACTORII DE RISC CE POT CREȘTE PROBABILI­TATEA APARIȚIEI CAN­CE­RULUI DE COLON:
– Vârsta înaintată – 90% dintre pacienți au peste 50 de ani.­ Cancerul poate să apară și la vârste mai tinere, mai puțin frec­vent;
– istoricul personal de polipi sau cancer colorectal – dacă ați avut deja cancer de colon sau polipi adenomatoși puteți dezvolta această patologie.­ De­ci monitorizați-va atent prin controale periodice la gastro­enterolog;
– boli inflamatorii intestinale – colita ulcerativă și boala Crohn – cresc riscul apariției can­cerului de colon;
– sindroame moștenite –polipoza familială și cancerul ereditar colorectal nonpoli­po­zic;
– istoricul familial de cancer de colon și polipi de colon;
– dieta bogată în grăsimi și săracă în fibre;
– litiaza biliară se poate asocia cu cancer de colon. Temporizăm intervenția chirurgicală și, de fapt, avem asociată o patologie mult mai severă;
– sedentarismul;
– diabetul zaharat și obe­zita­tea;
– fumatul și consumul excesiv de alcool;
-radioterapia pentru un alt cancer (de ex.genital), localizată la nivelul abdomenului, crește riscul de cancer de colon.
Deci nu uitați, nu neglijați simptome aparent banale pre­cum oboseala, balonarea, dure­rile abdominale scăderea pon­derală.
Lăsați la o parte teama de o investigație care are reputația că este dureroasă şi cu com­plicații. Cereți părerea unui gas­troenterolog pentru a nu tem­poriza punerea unui diagnostic care vă scurtează viața. Rețineți că este mai ușor să tratezi în stadiile incipiente sau, de ce nu, să eviți o boală in­curabilă.