Carmen Hărău, senator PNL: ”Doamne-ajută, fiecărui român!”
În mod de necontestat, evenimentul major din Anul Centenarului Român, singurul proiect național în jurul căruia ne putem aduna toți, va rămâne sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului de către Patriarhul Ecumenic şi Patriarhul României. Mii de credincioşi din ţară şi diaspora au asistat, duminică 25 noiembrie 2018, la acest moment istoric pentru România.
Proiectul a apărut imediat după Războiul de Independenţă, dar s-a concretizat la 100 ani după Marea Unire, în timpul Patriarhului Daniel al României, sfinţirea catedralei din Dealul Arsenalului reprezentând momentul definitoriu pentru Anul Centenarului, singurul proiect național major, în jurul căruia ne putem aduna.
„Să zidim cu credință tare, pocăință, nevoințe duhovnicești, virtuți, fapte bune, bine plăcute lui Dumnezeu”, a îndemnat Patriarhul Ecumenic Bartolomeu.
Sanctitatea Sa a evidențiat frumusețea și măreția noului lăcaș de cult național, dar și greutățile și piedicile „vrăjmașului” care au făcut ca acesta să se înalțe la o sută de ani de la Marea Unire:
„Este adevărat că, în cursul anumitor etape ale strădaniilor neobosite depuse pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului, s-a creat impresia că ridicarea acesteia este imposibilă.
Dar, frățiile voastre, ați avut credință statornică și nezdruncinată în atotputernicia și împreună – lucrarea lui Dumnezeu. Ați avut fierbinte dragoste față de El și de Biserica Lui! Ați avut nădejde tare că preaputernica dreaptă a Celui Preaînalt avea să vină, negreșit, în ajutorul strădaniilor sfinte la care nu ați renunțat.
Cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu”.
Într-un editorial despre simbolistica și importanța Catedralei Naționale publicat în Ziarul Lumina, Părintele Constantin Necula a spus că aceasta „este Țara, cu noi toți, fiecare în parte, care suim coasta de lumină a nemuririi în Ortodoxie”.
Părintele Constantin Necula a evidențiat că „suntem dinaintea unei provocări la etica lumii urbanizate în care trăim, care și-a uitat satele și țăranii care și-au răstignit familiile și viitorul în țărâna unei țări”.
Simbolistica acestei catedrale se regăsește, a spus părintele, în „plânsul mamelor și mireselor, fraților celor mici ori surorilor cărora nu li s-au mai întors acasă sufletele: fiii, mirii, frații, soții… Scâncetul de foame al orfanilor ori geamătul de durere al rănitului, uneori de dincolo de pragul suportabilului. Strigătul de îmbărbătare al ofițerului ori murmurul de încurajare a muribundului de pe buzele preotului militar”. De-ar fi chiar și numai pentru asta, să nu hulim!
Iar toate acestea „sunt în Catedrală, țin Catedrala și fac din ea edificiul reprezentativ al celor 100 de ani de Românie”.
Eleonora- Carmen Hărău
