Cât ar trebui să ne sperie evoluția economică în 2019?

Economia nu moare imediat atunci când încape pe mâna unui administrator nepriceput sau nechibzuit. Nu face infarct niciodată. E nevoie de timp ca avântul unei economii să fie întors spre deficit, sărăcie, foamete și ruină. Sunt zeci de cauze care pot sugruma o economie. Toate, dar, absolut toate, sunt direct imputabile unor politici economice nefericite. De aceea orice măsură luată de autorități în domeniul economic creează întotdeauna neliniști și întrebări privitoare la natura efectelor care vor apărea în timp. Prin urmare, întrebarea care își caută răspuns rămâne mereu actuală la începutul fiecărui exercițiu bugetar: cum va merge economia în acest an?

Deciziile economice ”șoc” din 2018

Autoritățile au luat o serie de decizii inedite în cursul anului trecut. Parte din ele sunt importante pentru că pot influența semnificativ nivelul de trai al fiecăruia dintre noi. Și am avut așa:

Revoluția unică din România. Luna ianuarie a debutat cu implementarea ”revoluției fiscale” concepută de Guvernul Tudose încă din 2017. Trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat s-a făcut concomitent cu inventarea contribuției asiguratorie pentru muncă pe care o plătesc angajatorii. România a ajuns, astfel, singura țară din Europa în care toate contribuțiile (mă rog, aproape toate!) sunt datorate de către angajați. De menționat și deciziile prin care au scăzut impozitul pe venit de la 16 la 10 la sută, precum și cuantumul contribuțiilor de la aproape 40 la 35 la sută. Firește, ”revoluția” nu a reușit din prima la perfecție. S-a descoperit destul de repede că e nevoie de reparații. De exemplu în cazul angajaților care nu lucrau cu normă întreagă, taxele care trebuiau plătite după revoluția fiscală erau mai mari decât salariul. Soluția a fost ca diferența să fie plătită de angajatori.

Scurt-circuitul Declarației 600, când Guvernul a pus peste 210.000 de cetățeni pe drumuri pentru a-și declara la Fisc veniturile estimate, astfel încât statul să îi taxeze în avans. Sistemul nu a funcționat. Guvernul a reparat Declarația 600, înlocuind-o cu Formularul unic. S-a renunțat totodată la plățile anticipate.

Pilonul II în cătare. Guvernul a anunțat că dorește ca pensiile de la Pilonul II să fie ”opționale”. În principiu, s-a dorit transferul banilor acumulați la Pilonul II din administrare privată la stat. Pentru a nu fi acuzate că fac etatizare, autoritățile au căutat mai multe soluții pentru a atrage la Pilonul I de pensii, administrat de stat, fonduri depuse în Pilonul II, administrat privat. În luna decembrie Ministerul Finanțelor a anunțat că românii pot retrage banii depuși în Pilonul II. Imediat însă s-a revenit și asupra acestei soluții. Prin OUG s-a decis ca cei peste 7 milioane de români care contribuie de 10 ani la Pilonul II vor putea opta doar să se transfere la stat. Banii nu vor mai putea fi scoși din cont și vor putea fi accesați numai la momentul de ieșirii la pensie.

Parlamentul a aprobat Legea Offshore care reglementează condițiile în care pot fi exploatate zăcămintele de gaz și țiței din placa continentală a Mării Negre. Legea acordă o serie de facilități multinaționalelor care pot exploata zăcămintele, construind totodată un sistem de prelevări fiscale care ar atrage venituri importante la bugetul de stat prin taxe și impozite.

”Taxa pe lăcomie”. Guvernul a venit cu inițiativa de a introduce noi taxe începând cu 2019. Este vorba de ”taxa pe lăcomie” care se aplică băncilor în funcție de nivelul ROBOR, o taxă de 2% pe cifra de afaceri a companiilor din energie și alta tot de 3% în telecomunicații. Măsura are ca intenție prelevarea mai multor bani la bugetul de stat în vederea acoperirii deficitelor.

Bucurii inerțiale

Deocamdată nu se pot cuantifica clar efectele deciziilor economice luate în anul trecut. Amintirile proaspete ale lui 2018 ne evocă un an economic bun, cu salarii mărite, număr rezonabil de locuri de muncă, cu achiziții de mașini, electrocasnice și locuințe. Punctual, pentru genericul Caisă, românul chibzuit din clasa de mijloc, traiul în 2018 poate fi considerat rezonabil. Dar…

Frânarea economiei se vede în detalii

Și totuși, în plin climax pecuniar marcat de ritmul de 4 la sută creștere economică pe 2018 (printre cele mai mari din UE) au început să apară disonanțe îngrijorătoare.

Inflație-dobânzi-creditare

S-a format o structură incipientă de cerc vicios. Creșterile de salarii (inclusiv salariul minim) și pensii apreciate de mulți dintre români în 2018 au generat un salt al inflației, care a impus creșterea dobânzii de referință a BNR, care a mărit indicele ROBOR (media dobânzilor cu care băncile se împrumută între ele), care împing în sus dobânzile la creditare. Creditarea mai costisitoare este ca o pungă de nylon pusă pe capul unui maratonist în alergare. Sufocă gradual dezvoltarea economică. Adică, mai puține credite înseamnă în 2019 mai puține investiții noi ale firmelor, mai puține joburi noi și măriri de salarii. Efectul nu este însă negativ în totalitate. Pentru că și creditele de consum vor fi mai puține. Mai puține credite, mai mic consum, efect în diminuarea inflației. Totodată, ”taxa pe lăcomie” va aduce decantări pe piața bancară în sensul că vom putea fi martorii unor ieșiri din piață pe tronsonul băncilor mici (sub 5 la sută și sub 1% cotă de piață) care nu vor putea suporta noua taxă. Desigur, există și varianta ca o parte din aceste bănci de eșalon doi și trei, să ”se salveze” prin fuziuni cu bănci puternice.

Inflație-scumpiri

Am intrat în 2019 după un an în care România a înregistrat o rată de creștere record a inflației (cel mai mare nivel din ultimii cinci ani, 5,2% în luna aprilie 2018) care a indus implicit creșteri notabile ale prețurilor. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS), comparativ cu luna decembrie 2017, gazele naturale și transportul aerian s-au scumpit în 2018 cu peste 16 la sută, carburanții cu peste 8,5 la sută, iar cartofii, un record!, cu aproape 30 la sută. Și pentru că nu există variații în contextul economic, pronosticul este că trendul scumpirilor se va prelungi și în 2019. Anul a început cu scumpiri la carburanți, electricitate și țigări, prin creșterea accizelor.

Buget, deci exist! Ce fac dacă nu buget?

O altă dependență importantă este cea dintre creșterea economică și buget. În 2018 bugetul general al României a fost croit având ca bază de venituri o preconizată creștere a economiei de 5,1 la sută. Nu s-a realizat atât! Cifra reală ajunge undeva în jurul cifrei 4, ceea ce înseamnă un minus de circa 10-12 miliarde de lei la venituri față de planificare. Ca să onoreze obligațiile la plată care îi revin (în 2018 mai mari cu peste 32 de miliarde de lei față de cele aferente lui 2017), statul trebuie să găsească soluții rapide de finanțare a neîmplinirilor din economia reală, adică a deficitului bugetar (banii din Pilonul II de pensii ar fi o variantă, suprataxarea din Legea Offshore ar fi alta). Din motive diverse, implementarea acestor măsuri ia timp, iar rezultatul nu e cert (de exemplu după apariția legii, firmele de prospecțiuni din Marea Neagră au amânat să ia o decizie privitor la oportunitatea demarării exploatării). De aici împrumuturile ritmice pe care autoritățile sunt nevoite să le facă. Soldul acestora aferent anului 2018 a ajuns la echivalentul a circa 10 miliarde de euro.  Nevoia de bani a statului român va persista și în 2019, Ministerul Finanțelor Publice (MFP) a planificat chiar în ianuarie  împrumuturi de la băncile comerciale de 3,26 miliarde de lei.

CONCLUZIE

Cheltuieli publice balansate dinspre consum spre investiții, fiscalitate redusă, inflație mică, creditare ieftină, creștere economică, noi afaceri, noi joburi, rulaj crescut de taxe și impozite, buget mare-deficit mic. Asta ar fi, simplificată, schema logică clasică al progresului în economie. Din păcate, am intrat în 2019 cu acest traseu dezechilibrat. Cheltuielile orientate spre investiții au fost dominate de cele făcute să crească radical consumul. Deficitele bugetare s-au adâncit. Inflația a scumpit creditele și prețurile. Economia și-a încetinit avântul. Autoritățile sunt nevoite să aplice noi taxe și impozite și să se împrumute pentru buna funcționare a statului. Asta va încetini și mai mult creșterea economică.

Efectul cumulat va fi o economie mai puțin expansivă în 2019. Viața se va scumpi puțin, va scădea numărul de start-up-uri, iar numărul de noi joburi va fi extrem de redus. Cu toate acestea, șomajul va rămâne la cote nealarmante pentru că deja România se confruntă cu un deficit notabil de forță de muncă calificată ca urmare a fenomenului migrației. Pentru români, anul acesta nu va avea prin urmare nimic dramatic în evoluția lui din punct de vedere economic. Vom simți însă semnele unui mic declin, chiar dacă mizele electorale vor impune sigur măsuri care să îndulcească pilula.

Aceste mici semne ale declinului economic sunt însă de luat în seamă. Ele apar atunci când legea firii economice este malformată de decizii improprii care schimbă cursul firesc al interdependențelor economice. Dacă la finele anului 2019 aceste semnale negative (inflație în creștere, scădere economică, creditare scumpă, deficite, îndatorare publică) se acutizează, este clar că va trebui să ne punem centurile pentru o aterizare forțată. Și pentru că economia nu face niciodată infarct, ne așteptăm ca, dacă se întâmplă, aceasta să fie lungă și dureroasă.

 

Adrian SĂLĂGEAN