Cum au sărbătorit hunedorencele solstiţiul de vară

„Frunzuliţă, murele,/ Mândre-s Sânzienele/ În cosiţa fetelor, lume!/ Şi împletite cu dor…”. Acestea a fost cântecul care a răsunat, odată cu solstiţiul de vară, în inima Ţării Haţegului. Asta pentru că reprezentanţii Geoparcului Dinozaurilor i-au invitat pe hunedoreni, dar şi pe turiştii aflaţi în trecere prin zonă, la evenimentul „Poartă ie cu mândrie la Geoparc”. Zeci de tineri, dar şi adulţi sau curioşi au venit la sediul Cooperativei Haţegana, ca să se bucure, împreună, de această zi de celebrare a soarelui şi a fertilităţii.

Tinerii, atraşi de tradiţii

„Geoparcul înseamnă nu doar dinozauri, ci și povestea oamenilor, a tradițiilor, culturii și valorilor lor. De aceea, în acest sfârşit de săptămână am celebrat, pentru al cincilea an consecutiv, Ziua Universală a Iei în Geoparc. La Coop Hațegana au fost invitaţi Ansamblul «Bucura», grupul de fete de la Școala Gimnazială Sîntămăria Orlea, voluntarii pentru Geoparc și meșteri populari. A fost momentul perfect, pentru cei interesaţi, să afle mai multe despre tradițiile sărbătorii de Sânziene și cum pot fi țesute motive tradiționale locale. Ne-am bucurat ca, pentru organizarea acestui eveniment, să reuşim să facem o listă a producătorilor locali, pentru că nici noi nu ştiam de existenţa fiecăruia dintre ei. Mai mult, am fost impresionaţi de faptul că oamenii îşi doresc foarte mult să fie implicaţi şi să facă ceva, fiecare ce ştie şi ce poate sau, dacă nu, să înveţe ceva ce n-a mai făcut până atunci. Şi eu m-am hotărât să învăţ să cos ii”, spune Cristina Filip, reprezentanta Geoparcului Dinozaurilor „Ţara Haţegului”.

„A cui cunună ajungea mai sus, acela avea să trăiască mai mult”

Liliana Farcaşiu, directoare la Şcoala Gimnazială din Sântămărie Orlea, spune că grupul său de fete a fost încântat să se pregătească pentru sărbătoare: „Geoparcul pentru noi a fost o şansă extraordinată de dezvoltare, aşa că le-am fost alături încă de la început. Una dintre fete mi-a spus: «Doamna, eu culeg sânzienele!» Alta: «Eu împletesc coroniţele!» Iar una chiar mi-a zis că va veni şi pe parcursul verii, să facă voluntariat la Geoparc. Este extrem de important ca tinerii să nu uite tradiţiile, şi să poarte cu mândrie costumul popular. Îmi amintesc, când eram eu copil, sânzienele se culegeau cu o seară înaintea zilei Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Florile erau duse la biserică, la sfinţit, iar apoi din ele se împletea o cununiţă. Cununa era aruncată pe casă de membri familiei, iar a căruia dintre noi ajungea mai sus, pe acoperiş, se considera că avea să trăiască cel mai mult. Florile de sânziene se mai puneau şi la poartă sau la colţul casei, şi aveau menirea să protejeze familia de furtuni”, adaugă profesoara Liliana Farcaşiu.

Despre Sânziene Dimitrie Cantemir însuşi scria, acum 300 de ani: „Prin Drăgaică (n.r. oamenii) o înţeleg pe Ceres. Căci în această vreme a anului, când încep să se coacă semănăturile toate fetele ţăranilor din satele învecinate se adună, o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele şi îi dau numele de Drăgaică. O petrec pe ogoare cu mare alai, o gătesc cu cunună împletită din spice şi cu multe basmale colorate şi-şi prind de mâini cheile din hambarele lor. Asfel împodobită, cu mâinile întinse şi cu panglicile bătute de vânt, încât să se înfăţişeze ca o zburătoare, se întoarce de la câmp acasă, cântând şi jucând, trecând prin toate satele de unde sunt însoţitoarele sale, cari cu cântece anume o numesc cât mai des sora şi stăpâna lor. Numele de Sânziene este premergător al Sfântului Ioan. Ei sunt convinşi că în ziua de dinaintea acestui sfânt soarele nu-şi urmează drumul său drept, ci merge cu sărituri. În ziua aceasta toţi oamenii se scoală înainte de răsăritul zorilor şi privesc cu ochii ţintă răsăritul soarelui şi lumina lui face să tremure ochii lor nerăbători. Ei atribuie soarelui mişcarea ce se petrece în ei şi intră în casă bucuroşi de ceea ce au văzut”. Potrivit etnologului hunedorean Marcel Lapteş, sărbătoarea Sânzienelelor este „un amestec fascinant de culturi păgâne-arhaice şi creştine”. Istoria Sânzienelor merge mult înapoi, în timp: sânzienele sau drăgaicele au corelaţii cu sărbătoarea zeiţeilor Hera şi Artemis, din panteonul grec, cu sărbătoarea Dianei, din panteonul latin, dar şi cu Bendis, zeiţa naturii, a pădurilor şi-a câmpurilor roditoare ale traco-geţilor.

Ziua când Soarele a stat în loc

În acest moment de apogeu al verii, hunedorenii erau, şi ei, convinşi că platele de leac concentrează în ele energii magice şi puteri videcătoare. Culese, ierburile puteau aduce vindecarea suferinţelor trupeşti şi sufleteşti. Pe de altă parte sărbătoarea de Sânziene, o celebrare a energiei şi vitalităţii, poartă în sine şi simbolistica timpului magic al iubirii. Dansul Drăgaicei şi aruncarea cununilor de Sânziene pe casă, dar şi credinţa că ziua „se împietreşte” pentru că soarele se opreşte, pentru o zi, din curgerea lui pe bolta cerească, adaugă sărbătorii şi elemente de cult solar. În satele hunedorene sărbătoarea de Sânziene mai este cunoscută şi sub denumirea de Sfântul Ioan de Vară sau chiar Ziua Soarelui. Etnologul Marcel Lapteş, menţionează în volumul său “Anotimpuri magico-religioase”, că multe femei din zona munţilor Orăştiei ţineau sărbătoarea cu o oarecare discreţie, femeile vârstnice fiind preocupate, în această perioadă, de ulegerea ierburilor de leac, iar fetele de împletirea cununilor.

O sărbătoare de vară pentru ia hunedoreană

Şi la Boşorod, înspre munţii Orăştiei, fetele s-au adunat pentru a sărbători solstiţiul de vară, îmbrăcate în splendide ii şi purtând pe cap coroniţe împletite din sânziene. „La noi în comună e foarte mult tineret şi fiecare are acasă costume populare. Se păstrează tradiţia! Şi, tocmai de asta, am zis că e păcat să nu facem ceva, să rămână fiecare cu o amintire. Mai ales că putem să iniţiem copii, pentru ca şi ei să-şi dorească să poarte portul popular. Eu chiar îmi doream mult să găsim o sărbătoare, în vară, în timpul căreia să ne îmbrăcăm în port popular. Pentru că noi ne îmbrăcăm în fiecare an, de Crăciun, când merg şi căluşarii, mergeam la cămin şi jucam, acolo. Doar că vara nu era nicio sărbătoare. Am văzut pe internet că se organizează Ziua Internaţională a Iei şi am început să iau legătura cu tineretul de la noi din sat. Am zis că… măcar să facem şi noi nişte fotografii”, explică Roxana Gruescu, organizatoarea evenimentului, în vârstă de numai 24 de ani. Întâlnirea organizată de ea nu s-a limitat doar la fotografii, ci s-a transformat într-un adevărat eveniment, cu cântec, dans şi joc, care a implicat fete, copii, tineri, dar şi femeile vârstnice din sat, care le-au ajutat la împletirea cununilor. Roxana Gruescu spune că şi în trecut boşorodenii adunau sânziene, care se puneau la uscat la icoane, iar apoi erau folosite ca plante de leac.

Cămeşa românească, inspiraţie pentru designeri internaţionali

Iniţiativa „La blouse roumaine” îi aparţine Andreei Tănăsescu şi este menită să promoveze imaginea României în lume. Asta după ce, în 2011, Adele a apărut în revista Vogue într-o bluză Tom Ford, copie unu la unu a unei cămăși din Transilvania. În urmă cu numai câteva zile, celebra creatoare de modă Tory Burch a fost acuzată că ar fi copiat în detaliu o ie românească. De asemenea, şi brandul de lux Christian Dior a fost arătat cu degetul, după ce ar fi copiat un cojoc românesc. Mulți alți designeri internaționali s-au inspirat din splendidul port tradițional românesc, fără a preciza însă sursa lor de inspirație. Singurul care a făcut asta a fost Yves Saint Laurent, care a şi creat o colecție specială românească, pe filiera picturilor lui Henri Matisse. Astăzi, ia românească este celebrată, la nivel mondial, pe 24 iunie, odată cu solstiţiul de vară, dar şi cu sărbătoarea creștină a Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Mii de români aflaţi nu doar în ţară, ci pe toate meridianele, au aderat, imediat, la idee celebrând Ziua Internaţională a Iei, dintr-o mare foame identitară. Ziua Internaţională a Iei, devenea, astfel, prima sărbătoare românească născută, în 2013, prin intermediul internetului participativ.

Ada BERARU