Hunedoreanca care știe să cânte arii celebre la dinţii fierăstrăului
Hunedoreanca poate transforma lama unui fierăstrău într-un instrument capabil să reproducă aproape orice bucată muzicală. Singurul reper este urechea muzicală a solistei
Unii cântă la frunză sau la solzi de peşte. Alţii scot armonii din lovirea unor salbe de pahare. Hunedoreanca Adriana Cioarec şi-a făcut un hobby din domesticirea sonoră a unui instrument mai puţin obişnuit: o pânză de fierăstrău. „Nu este unealta obişnuită a tâmplarului. Comparativ cu aceasta, la instrumentul muzical dinţii nu sunt ascuţiţi, lama este mult mai subţire, iar oţelul din care este făcut fierăstrăul are proprietăţi speciale pentru a asigura o maximă flexibilitate”, spune Adriana. La întâlnirea dintre cadenţa impusă de arcuşul plimbat pe dinţii fierăstrăului şi vibraţia sonoră dată de tensionarea lamei se naşte melodia. Singurul control este urechea muzicală a solistului, care „comandă” mânii stângi gradul de tensionare a lamei de oţel. Şi să nu creadă nimeni că mişcarea acesteia e un fel de floare la ureche. „Până la 10 ani nu am avut suficientă putere ca să cânt la fierăstrău. Ţin minte că primele repetiţii cu profesorul m-au solicitat foarte mult fizic. Şi acum pentru mine un recital la fierăstrău seamănă cu o probă atletică care se poată lăsa cu febră musculară. Cântatul la fierăstrău cere o dexteritate unică şi nu seamănă cu nimic altceva în materie de interpretare la un instrument muzical”, spune Adriana.
Clasici, romanţe şi thriller
Ce muzică poate să iasă dintr-o bucată de oţel zimţată? Sigur rock’n’roll nu. Şi nici hard-rock. În concertele susţinute de Adriana Cioarec cu diferite ocazii, fierăstrăul s-a supus unor compoziţii muzicale semnate de Verdi, Bach, Gunod, dar şi unor partituri mai „lejere”, din specia muzicală a romanţelor. „Posibilităţile muzicale ale fierăstrăului sunt mult mai reduse decât ale vioarei, de exemplu. Piesele muzicale abordate nu pot fi prea ritmate, iar instrumentul permiţând acoperirea a doar două octave”, spune hunedoreanca. Sunetul fierăstrăului pare ireal, fantomatic. Adriana Cioarec spune că este acompaniamentul sonor ideal pentru filmele poliţiste sau thriller. De exemplu, tema sonoră din filmul „Crimele din Midsomer” este interpretată la fierăstrău.
Nu-i pentru urechile oricui
Tânăra este contrariată de reacţia pe care sunetele fierăstrăului le provoacă auditoriului. Cei iniţiaţi în muzică clasică apreciază şi sunt uimiţi de dexteritatea solistei şi de „sound”-ul absolut inedit în care se aude, de exemplu, „Corul sclavilor” de Verdi în varianta fierăstrău. Pe cei tineri fierăstrăul îi face însă să se amuze. „ Mă irită de obicei ilaritatea pe care sunetele instrumentului o provoacă de obicei la publicul tânăr dependent de alte sonorităţi. Este clar că dacă nu ai un public matur din punct de vedere muzical rişti să transformi un recital de fierăstrău în moment vesel involuntar”, spune Adriana.
De la muzică la turism
Deși a studiat timp de 12 ani vioara și muzica, fiind unul din cei doar patru soliști din România care la moment puteau transforma vibrațiile fierăstrăului în muzică, după terminarea liceului hunedoreanca și-a schimbat brusc domeniul de activitate și interes. După cum mărturisea pe propriul blog, ”iubesc muzica, îmi place să cânt la vioară, dar orele nenumărate petrecute exersând în ultimii 12 ani contrapuse realizărilor nu mă împlinesc. Așa că am decis să fac ceva diferit, ceva nou”. Așa că Adriana Cioarec a urmat studii universitare în domeniul Managementului în Turism la Universitatea Salford din Marea Britanie. Astăzi hunedoreanca este manager într-o companie londoneză care pregătește personal înalt calificat în domeniul hotelier.
Adrian SĂLĂGEAN
