Lume multa. Agitatie pe masura, forfota nesfarsita si personaje de Turn Babel. De obicei, totul epateaza prin luxul afisat in contrast cu mizeria cotidianului mioritic. Scena spectacolului: hoteluri elegante si spatii cochet amenajate pentru conferinte cu dichis. În general, asa arata loca-tiile-standard ce gazduiesc receptiile mondene din Capitala. Voit sau nu, ele atrag ca un magnet tot ce misca printre oportunistii zilei. Indiferent de natura lor, indiferent de ocazia cu care sunt lansate la apa si, indiferent de locatiile in care sunt tinute, intrunirile de acest fel devin o permanenta sursa de resursa pentru "jmecherasii" stilati.

de Cornelia Badreu

Intrarea e libera, orice-ar fi

Pentru cei veniti cu treburi, numitele mondenitati reprezinta, printre altele si un chinuitor comision decurs din obligatiile fisei de post. Zambete fortate, vorbaraie de umplutura si amabilitaturi puturoase. "Baietii" isi cunosc bine rolul, sunt obisnuiti cu scena si ceilalti figuranti din preajma, iar episoadele in care "joaca" devin o neobosita rutina.
Pentru altii, insa, o maslina, o grisina, un pahar de ceva si mapa de presa umpluta cu pi-xuri si variate nimicuri - adu-nate la finele fiecarui eveniment - constituie un mod de viata. Si inca unul "celebru". Si inca unul "decent". Can-can, ce mai. Accesul nu e nici el o problema. Iar daca da semne sa devina, oricum nu este de natura sa starneasca panica. Prin necunoscute, oculte si ocolite cai, personajele de asta teapa isi procura acreditarile cu cel mai mic efort. In general, maiestria pusa la bataie in astfel de situatii nu se divulga. Fiecare are stilul lui, "sursele" sale pe care le protejeaza cu discretie si micile minciuni de care abuzeaza spre propriul lor bine. Iar unde intrarea e inca si mai libera, domnia vizitatorilor de profesie se simte ca la ea acasa.

Portret (de) robot

Gealati din frunte pana-n crestet, indoiti de umeri sub povara pardesielor de-un negru tipator si cu pantofi de lac asortati la pantaloni calcati cu dunga, acesta este, indeobste, profilul generic al amorezatului de iesiri in lume. In general, el umbla-n haita. Iar haita numara macar doi insi. Iar atunci cand dau navala, insii cu pricina par cei mai importanti stimabili de primprejur. Vorbesc franceza, vorbesc engleza. Mai bine sau mai pe bajbaite, dar, la nevoie, o fac fara sa clipeasca.

La fata locului - "studiu de caz"

Incursiune....Hotel Marriot, Bucuresti. De cand cu "Jiji" Becali si Maybach-ul lui cu coama, cladirea este mai cunoscuta prin referinta la chiriasul sau decat direct la numele pe care-l poarta. Sa revenim, insa. E zi de vineri. Vine week-end-ul, dar si autocare pline cu turci, parcate lenes in fata intrarii principale. Undeva, pe la etaje, e reuniune de afaceri cu iz de ciubuc. Nu pentru cei direct implicati, ci pentru cei indirect prezenti la fata locului si neinvitati de nimeni. Pentru. profesionistii care fac simplu act de prezenta, care vin zi de zi la "munca" si care traiesc astfel din micile "atentii" servite pe holuri, in scurtele pauze ori la intrunirile protocolare de dupa.
La parter, panouri stralucitoare anunta serii nesfarsite de conferinte. Protocoale, fisticuri, domni si doamne cu politeturi extreme. Ministrul de externe Razvan Ungureanu se intretine amabil cu o cucoana. Vorbeste engleza. O face bine, cu toate ca mai scapa cate-un "za" de control. Oricum, ii bate pe nea Nelu' si Baselu'.

Inauntru

In schimb, la etajul unu treaba pare a fi in toi. E conferinta mare si europeana. Moment istoric pentru Romania. Parla-mentul European isi tine sesiu-nea la Bucuresti. Pentru gazde, oficiaza Vacaroiu. Discurs sec, bla-bla-uri plictisite. Tot pentru gazde joaca si tinerelul Ungu-reanu. Ceva mai inflacarat, seninatate indelung exersata la oglinda si dialoguri cu sala. In rest, oaspetii si-au vazut de
treaba prin intermediul sefilor de la Consiliul Europei. Asta se petrece in sala.

Bucurestiul este "tinta" favorita a amatorilor de "potoale" gratuite la receptii "cu clasa"

"Vu vene on Rumani"

In afara, pe hol, insa, aerul evenimentului pare mai putin uscat decat printre somitatile europene. Dar aici e protocol, un mic bufet, pahare cu felurite licori, cafele si tigari. Atrase precum pilitura de fier de catre magneti, hienele receptiilor asigura o neasemuita atmosfera de desantata buna dispozitie.
Astazi, sunt trei. Toti barbati, nici unul mai tanar de 35 de ani. Vorbesti cu ei. Nu in romana, caci se prind iute ca-i studiezi. Te dai si tu PR de raportor european. Spui ca esti algerianca de origine, dar cetatean francez. Tu ii intrebi despre Romania. Ei iti raspund ca "set iune bo pei avec des bel fi. Vu vene on Rumani". Tipiii sunt bine dispusi si rodati in conversatie. Amabilitatile lor sunt reflexe, dar numai bune sa le asigure socializarea. Daca nu-i intrebi nimic stiu sa taca. Si o fac. Asa e cel mai bine pentru ei.

"Rumani, UE, 2007 ?"

Ca PR de raportor european, insa, curiozitatea te mana inainte si insisti. Ii intrebi cu ce se ocupa. "Om dez afer", ti se raspunde. Apoi, incearca sa schimbe subiectul. Pentru asta, strategia este pregatita de acasa. Te intreaba cat stai in Romania, daca esti la curent cu lupta dintre Basescu si Tariceanu si de ce Bucurestiul e confundat asa de des cu Budapesta sau Sofia. În rest, eterna intrebare: "Es chil i a des bon premiz pur que la Rumani soa acsepte on UE, le premier jonvier deu mil set ?". Raspunzi evaziv, dar nici ei nu insista.
Oamenii se simt bine. Timp de doua ore ciugulesc pe gratis tot ce prind, fumeaza tigara dupa tigara printre parlamentari europeni, iar coloana sonora a incaperii e intretinuta mieros de un pian acompaniat de-o vioara. Asta le e meseria. Iar fiecare zi are agenda sa.