Dupa ce muncitorii si-au sarbatorit ziua internationala in 1 Mai si tineretul a avut motive de chefuri in a doua zi a lunii lui Florar, miercuri a venit randul jurnalistilor sa-si cinsteasca breasla. În 3 mai este Ziua Internationala a Presei. Asociatiile profesionale ale jurnalistilor s-au straduit sa organizeze, care mai de care, tot felul de manifestari dedicate profesiei de gazetar, o meserie care daca este facuta cinstit poate deveni una dintre cele mai grele profesii lasate omului prin blestemul biblic. E drept ca nu este urmat blestemul lui Dumnezeu cuvant cu cuvant - "cu sudoarea fruntii sa va castigati cele necesare traiului" - dar consumul nervos al individului bine informat, tot un fel de sudoare a fruntii este. Spre deosebire de consumatorii de presa, gazetarii au sansa - de multe ori insa transformata in ghinion - sa afle mult mai multe si mult mai repede. În acest mod toata energia negativa a unei anchete despre ho-tiile politicienilor - de exemplu - se lasa in sufletul jurnalistului. Zbaterile interioare ce duc pana in final la redactarea materialului sunt mai epuizante decat orice munca fizica. Lun-gul drum al informatiei de la sursa catre cititor trece prin cele mai importante filtre: sufletul si creierul gazetarului. Un gazetar cinstit, care respecta deontologia profesionala si nu-si pune la mezat credibilitatea, nu va scrie niciodata cu incrancenare, cu rautate.

Menirea jurnalistului este sa afle fapte si sa le faca publice dupa ce in prea-labil le-a verificat autenticitatea. Normal insa ca in societatea romaneasca pervertita de mizeriile balcanice nu numai ca acest tip de jurnalist si jurnalism este foarte rar ci si in putinele cazuri in care exista nu este nici macar remarcat, cu atat mai putin apreciat. Credibilitatea gazetarului este ca virginitatea fecioarelor: se pierde o singura data. De aceea un jurnalist credibil este singurul lucru de care nu are nevoie jegoasa clasa politica romaneasca. ai din pacate chiar din primii ani ai epocii post-comuniste, clasa politica a reusit sa-si promoveze si propria-i presa. La fel de putreda si jegoasa ca cei care stau in spatele institutiilor mass-media. La nivel central, in afara unor trusturi straine, care au reusit sa cumpere doua ziare cu notorietate si credibilitate, Romania Libera si Evenimentul Zilei, in rest toata presa scrisa este in mana unor cercuri de interese cel putin dubioase. În spatele acestora, nume care sunt mult mai des vehiculate pe la DNA decat prin cercurile intelectuale sau intre specialistii in diverse domenii ale vietii sociale. În domeniul TV lucrurile stau si mai rau. Într-o tara cu economie dezastroasa au aparut posturi de televiziune si au crescut ca ciupercile dupa ploaie. Dupa ce cu chiu cu vai, la inceputul anilor '90 s-a nascut prima televiziune independenta SOTI, un fel de pionierat naiv in domeniul TV, la doar cativa ani am putut asista la un adevarat boom pe micile ecrane ale romanilor. Un studiu realizat de televiziunea americana NBS arata ca in Romania exista sustinere reala, pe piata pentru doua televiziuni private comerciale generaliste si cinci de nisa, pe langa cele finantate de stat. În realitate in Romania sunt zeci de posturi de televiziune.

Care cum iti trage o cat de mica afacere isi face televizi-une sa-l fereasca de rele. Voiculescu, Prigoana, Vantu, Liviu Luca, fratii Micula sunt doar cateva nume care au strans averi, prin mijloace discutabile si stau acum sa-si rontaie banii la umbra unor institutii mass-media cu sau fara audienta, asta conteaza mai putin, atata timp cat si-au tras trambita sa se faca auziti. Oamenii pusi sa sufle in aceste trambite sunt nimeni altii decat jurnalistii pe care miercuri i-au sarbatorit asociatiile profesionale din presa cu mare fast si tam-tam. Ziua mondiala a presei, s-a transformat din pacate, in Romania, dintr-o zi in care trebuia sarbatorita profesia, informatia corecta si sincera, intr-o zi a trambitasilor pusi in slujba a ceea ce este mai jegos in so-cietatea romaneasca: cercurile de interese.