Săptămâna 25 – 31 mai 2006, numărul 186
RÂSU´ LUMII
POLI(tichia) de mărgăritar Săptămâna trecută în Călan s-a organizat parastasul localităţii, cu toate că edilii s-au încăpăţânat să denumească evenimentul, pe un ton optimist, „Zilele oraşului”. Printre ruinele localităţii de pe Strei s-au perindat şi doi membrii ai Executivului, chiar dacă au altă culoare decât cea a primarului. Se pare însă că mititeii de Călan i-au lăsat reci pe liberalii primarului, chiar dacă sunt şi printre ei copii crescuţi prin cartierele oraşului fost siderurgist. 
***********************************
Interviu imaginar, dureros de real Această rubrică este o ficţiune. Interviurile care vor fi publicate aici reprezintă rodul imaginaţiei bolnave a redactorilor noştri. Răspunsurile, imaginare, vor fi ceva mai reale decât inepţiile celor intervievaţi şi vor păstra spiritul pseudointerlocutorilor. Adoptăm stilul interviurilor imaginare, pentru personajele cărora nu suntem suficient de răbdători să le ascultăm poveştile. A fost un umil dascăl de aritmetică. Încet, dar sigur a ajuns un dascăl de aritmetică şi apoi un director de şcoală generală. S-a gândit să rişte în afaceri şi a investit. Şi-a făcut ziare, a crescut ziarişti şi ziariste - şi a văzut că este bine lucrul ce l-a făcut şi l-a numit „Lumina”; apoi s-a mai gândit ce s-a gândit şi i-a zis totuşi „Acţiunea HD”. Până la urmă s-a dovedit că nu a fost bine şi le-a închis. Apoi s-a apucat de afaceri. A văzut că nu este bine ceea ce face şi când i s-au adunat prea multe datorii la întreţinere nu a avut încotro şi a intrat în marea politică. A ajuns viceprimar la Deva - şi a văzut că a fost bine ceea ce a făcut, pentru că brusc datoriile s-au transformat în profit, apartamentul în vilă, iar Dacia 1300 în jeepan. Apoi a început să facă minuni: Să înmulţească casele de vacanţă de pe la Săcărâmb, să călătorească nestingherit peste ape şi să se apropie sufleteşte de folclorul hunedorean. Şi văzând că este foarte bine ceea ce a făcut, a tras sforile să ajungă în capul judeţului. Aici e de fapt grădina Edenului. Aici paşte turme nenumărate, care se înmulţesc pe zi ce trece. Dar tot aici, pe undeva e şi şarpele... Şi, pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, l-i s-a spus simplu: Moloţ. Rep.: Domnule Moloţ, câte oi aveţi? M.M.: Din ce în ce mai multe, dar eu nu stau să le număr. Poate mă întrebaţi câţi miei am vândut anul acesta de Paşti, că acolo mai pot să fac o socoteală. Rep.: Bine, reformulez întrebarea: câţi miei aţi vândut anul acesta de Paşti? M.M.: Păi să socotim: fiecărui director liberal de direcţie descentralizată câte 20. E simplu, aflaţi câţi directori are PNL-ul, înmulţiţi cu 20 şi dă rezultatul. Se vede că am fost cândva profesor de aritmetică! Rep.: Se vede. Dar se vede că sunteţi şi politician. M.M.: Sigur că sunt. Şi încă şef, nu aşa, oricum. Altfel cum crezi că pot să ţin atâtea oi?... Pentru o stână ai nevoie de desfacere. Şi concurenţa pe piaţă este aprigă, dacă nu intri în politică. Rep.: Ce are politica în comun cu creşterea oilor? M.M.: Foarte multe Rep.:Şi anume... M.M.: Păi fără politică nu mai ai ce să faci cu produsele pe care le dă oaia. Ori, până şi un copil de clasa întâi, chiar dacă nu a apucat încă să facă matematică, ştie că oaia dă lapte şi lână. Din lapte se face brânză. Brânza trebuie vândută. Şi doar nu o să stau eu prin piaţă, să vând brânză la kil. Brânza trebuie vândută en-gros, la preţ de en-detail, către instituţiile bugetare - şi fără licitaţie. Cam ăsta ar fi ajutorul pe care-l dă politica oieritului. Rep.: Şi asta este legal? M.M.: Nu mă plictisi, domnule, cu chestii de astea ieftine! Cine mai întreabă în ziua de azi pe un preşedinte de Consiliu Judeţean dacă lucrează conform legii!? Rep.: Pe Stolojan mai sunteţi supărat? M.M.: Exact despre asta vorbeam. Cum să vină Stolojan de la Cotroceni şi să se amestece în organizarea noastră de partid. Tocmai acum, când ştie deja fiecare cui trebuie să cotizeze. Aici e ca la stână, domnule: cineva te pune în funcţie, apoi vine să ia uiumul. Că aşa se face politică la liberali, în epoca Tăriceanu. **********************************
Cu faţa la perete
Fostul dascăl de matematică, ajuns în fruntea judeţului, a lăsat se pare ştiinţele exacte pentru plăcerile ce alină ceva mai aleatoriu sufletul şi nu numai. Mare iubitor de folclor, capul consilierilor judeţeni vrea să demonstreze că are oi mai multe, dar şi mândre, prin diferite instituţii subordonate, iar acasă cornute. În ceea ce priveşte adaptarea baladei la realităţile contemporane, mai rămâne de spus că mândrele „şefului” cântă şi mai frumos. 
**********************************
Cronica nebună de salon, ilustrată
Dragă tată, Să ştii că la noi în spital o început curăţenia de primăvară, şi ca să nu ne obosim noi, că doar nu eram nebuni, or adus europarlamentari să ne măture curtea. Da las´ că bine or făcut, că europarelamentarii ăia oricum nu fac nimic prin ale străinătăţuri pe unde umblă. Măcar să mai măture şi ei pe la noi, pe la nebunii care am mai rămas în România. Aşa că pot să spun, dacă am stat pe geam şi am privit la ei, că eu am fost observator de observator europarlamentar. Că nici ăştia de au măturat pe la noi, cică nu ar fi chiar europarlamentari, ci numa un fel de băgători de samă pe acolo. În rest, află despre mine că sunt din ce în ce mai la fel! Şi vezi că primarul a dat deja şpaga să-l pună şi pe el în Parlamentul Europei.
Al vostru fiu
Oli Gofrenu 
|
Săptămâna 25 – 31 mai 2006, numărul 186