Săptămâna 25 – 31 mai 2006, numărul 186

REPORTAJ Suspect de serviciu la 15 ani Ciprian Iancu Un adolescent de numai 15 ani, din Brad, a petrecut până acum sute de ore la poliţie răspunzând (sau nu) întrebărilor poliţiştilor. Aceştia-l consideră autorul a mai bine de 40 de furturi şi spargeri de pe raza oraşului. Oamenii în uniformă au atitudini diferite: unii sunt de-a dreptul frustraţi că nu-l pot opri, alţii chiar ajung să se distreze pe seama situaţiei, în timp ce alţii evită să vorbească de teama altor conflicte, verbale sau în justiţie, cu mama băiatului. Aceasta susţine cu tărie că odrasla ei este nevinovată şi că poliţiştii ar dori, astfel, să se răzbune pentru o serie de dispute mai vechi. Neluţu este, pentru noi, doar un personaj descris de poliţişti, pe de- o parte, şi de mama acestuia, pe de alta. Dorind să-l protejeze, părinţii n-au vrut ca el să stea de vorbă cu ziariştii. De fapt, aceleaşi drepturi conferite de lege minorilor îi împiedică şi pe poliţişti să pună capăt furturilor pe care susţin ei că băiatul le comite. Încurcaţi de... lege Din relatările poliţiştilor reiese că Neluţu şi-a început cariera la 12 ani. În 2003 şi 2004 a comis mai multe spargeri, spun ei. În toate dosarele, însă, procurorii au dispus neînceperea urmăririi penale, pe motiv că autorul nu avea nici măcar 14 ani. După ce a primit buletin, Neluţu a continuat să fie găsit răspunzător pentru alte câteva zeci de furturi. Legea spune că pentru suspecţii cu vârste cuprinse între 14 şi 16 ani este necesară o expertiză psihologică în urma căruia să se stabilească dacă învinuitul are sau nu discernământ. A durat mai bine de un an până când băiatul a fost supus unei astfel de expertize. „Când era vorba să-l ducem la expertiză, mama acestuia nu era prezentă, deşi o citam legal de trei-patru ori la rând. Au fost tot felul de tertipuri. Până la urmă, l-am convins pe fratele lui mai mare (de 22 de ani - n.r.) să ne însoţească la expertiză”, spune unul dintre poliţişti, care nu doreşte să-şi dezvăluie identitatea, motivând: „Maică-sa are gură mare. Mai mult, câţiva dintre noi avem procese cu ea. Ne-a dat în judecată pentru fel şi fel de motive”. Nici Briciu nu-l sperie Poliţiştii adaugă însă că, până la urmă, expertiza s-a făcut, iar rezultatul a fost pozitiv: băiatul poate deosebi binele de rău. Şi totuşi, nu s-a ajuns la internarea lui într-un centru de minori. Poliţiştii au încercat şi asta, dar nu le-a ieşit. Într-o altă zi, l-au dus fără ştirea părinţilor la Centrul de Plasament din Deva. Mama lui, Rozalia Mandache, s-a prezentat a doua zi şi a convins conducerea să-l „elibereze”. În plus, nici Uniunea Europeană nu mai recomandă „internarea” în asemenea cazuri. Neluţu a ajuns acasă, din nou, cu dispoziţie de „supraveghere apropiată” din partea părinţilor, dată de către Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Poliţiştii susţin însă că băiatul s-a întors „la treabă”. Neluţu a ajuns, astfel, la performanţa de a le da de lucru poliţiştilor mai mult decât pot duce: „Suntem şase oameni la Biroul de Investigaţii Criminale al Poliţiei Brad. Am ajuns la situaţia în care 80 la sută din activitatea noastră să fie, de fapt, anchetarea furturilor în care băiatul este implicat ca autor ce a acţionat singur, ori împreună cu alţi minori. Noi îl prindem, probăm faptele, dar mai departe nu se întâmplă nimic”, spune şeful biroului amintit, comisarul Valetin Briciu. Acesta mai are însă o speranţă: pe biroul lui se află opt dosare pe numele lui Neluţu, iar altele opt sunt în atenţia procurorilor de la Parchetul Judeţean. Între ciocan Şi nicovală Când vine vorba de Neluţu, comandantul Poliţiei Municipiului Brad, comisarul-şef Adrian Petruş, spune că nu a mai avut de-a face cu un astfel de caz: „Noi respectăm toate procedurile legale dar degeaba. Îi cităm părinţii să vină la audieri ca să asiste, îi asigurăm avocaţi din oficiu, dar tot nu reuşim să ajungem până la capăt. Când avem probe evidente, recunoaşte. Când nu i se prezintă probe, spune că nu a fost el. În ultima vreme, a devenit şi îndrăzneţ: de câteva ori le-a spus colegilor mei "Ei, şi? Ce puteţi să-mi faceţi? Îmi daţi drumul de aici şi, dacă nu în noaptea asta, mâine noapte mai dau o lovitură". Vă daţi seama că la astfel de faze eşti dezarmat pentru moment. Oamenii vin şi se plâng la noi, ne cer să oprim seria de furturi, să-l oprim pe băiat, noi ne facem datoria. Avem acum speranţe, cu noile dosare pe numele lui, că lucrurile se vor rezolva”. Simplu Şi eficient Din relatările anchetatorilor reiese că Neluţu acţionează simplu şi eficient. Fiind subţirel, câteodată reuşeşte să se strecoare pe gemuleţe uitate deschise. Dacă nu are pe unde să intre, sparge geamul magazinelor (ţintele sale preferate) cu o bucată de fier sau cu un bolovan pe care de cu ziua şi-l aduce în apropiere, ca să-i fie la-ndemână noaptea, când acţionează. Din magazine ia dulciuri, ţigări şi toţi banii pe care-i găseşte. Dacă nu are în ce să le ducă, goleşte câte un sac de zahăr pe podeaua magazinului şi-l foloseşte apoi pentru transportul „prăzii”. O estimare aproximativă a poliţiei arată că până acum, băiatul a furat bunuri în valoare de peste 300 de milioane de lei. Nici un sfert dintre ele nu au fost recuperate. „Niciodată nu are la el mai mult de un pachet de ţigări şi 50.000 de lei vechi. Marfa şi-o ascunde şi numai el ştie ce face cu ea”, spune un alt membru al echipei de anchetă de la Poliţia Brad. „Mi-au îmbolnăvit băiatul” Mama băiatului îndelung urmărit de poliţişti, Rozalia Mandache, susţine că odrasla ei este de fapt o victimă a răutăţii şi incompetenţei poliţiştilor. Ea spune că întreaga poveste a pornit de acum trei-patru ani, din perioada în care Ioan Leuceanu, fost şef al biroului de ordine publică de la Poliţia Brad, ar fi încercat s-o convingă să renunţe la apartamentul ei, pe care-l are închiriat de la Primărie, şi s-a lovit de un refuz categoric. Ioan Leuceanu a decedat între timp, dar tensiunile dintre Rozalia şi poliţişti au continuat: „Am procese cu mai mulţi poliţai. Încearcă să-şi bată joc de mine. Unul chiar m-o lovit. Da' io nu mă las”. Dacă o întrebi de ce băiatul ei este acuzat de peste 40 de furturi, Rozalia se porneşte într-o serie întreagă de explicaţii incoerente, dar cât se poate de virulente: „Ştiţi ce se petrece? ţiganii de la Şteampuri (o suburbie a Bradului) fură, dar pentru că ăia-s informatori de-ai lor, poliţaii dau vina pe copilul meu. Mi l-or luat de o grămadă de ori şi mi l-or ţinut la Poliţie. Mi l-or luat fără ştirea mea de la şcoală şi l-or dus la Deva, de-o trebuit să mă duc io după el să-l aduc acasă de la casa de copii. Acum, zilele astea, mă duc cu el la Timişoara, să-l internez la Neuropsihiatrie Infantilă, că o ajuns copilu' să fie bolnav psihic din cauza lor. Ei vor să ieie preme şi salarii de pe spatele copilului meu”. Comentarii?

Săptămâna 25 – 31 mai 2006, numărul 186