Săptămâna 1 – 7 iunie 2006, numărul 187

POLITIC Patru lideri maximi Monalise Hihn Ce au în comun Mircia Muntean, Gheorghe Pogea, Petru Mărginean şi Iuliu Winkler? Conduc organizaţiile judeţene ale partidelor care formează actuala coaliţie de guvernare. Ocupă posturi importante în Guvernul României sau în administraţia locală. Dincolo de toate acestea, mai există un numitor comun al celor patru şefi de filiale ale formaţiunilor politice care conduc astăzi România. Cei patru au fost aleşi în fruntea organizaţiilor locale, fără ca vreun coleg de partid să îndrăznească să îşi depună candidatura pentru cea mai înaltă poziţie în cadrul PNL, PD, PC şi UDMR Hunedoara. Sunt patru lideri maximi în partidele lor. Mircia Muntean, cunoscut mai nou în cercurile politice hunedorene sub numele de cod MM1, a intrat în politică în anul 1990, când s-a înscris în PNL. În 1996, la 33 de ani, ajunge cel mai tânăr primar din ţară al unui municipiu reşedinţă de judeţ. De cinci ani, este preşedintele Organizaţiei Judeţene a PNL. În 2005 a candidat singur pentru această funcţie. I se spune MM De ce a ajuns Mircia Muntean el lider maximo în PNL Hunedoara? Aceasta este o întrebare care, dacă analizezi bine persoana, nu prea îşi găseşte răspuns. Mircia Muntean nu este o persoană care să stăpânească prea bine limba română, se agită uşor, dă răspunsuri complet pe lângă întrebări, neagă astăzi ce a declarat ieri, a avut într-o perioadă anturaje dubioase, care i-au adus şi un proces, ce încă nu s-a încheiat, a fost în centrul unor scandaluri din care a ieşit cu bine, pentru că a învăţat foarte repede că nu contează că eşti mediatizat negativ, ci contează că apari în presă. Atunci care ar putea să fie cheia succesului? Un prim răspuns ar putea fi flerul. Mircia Muntean a intrat în 1990 în PNL. Este bine ştiut faptul că acest partid a trecut prin multe încercări, s-a divizat, a intrat la guvernare alături FDSN, apoi s-a reunit. În tot acest timp, Muntean a rămas în PNL. În 1996, nimeni nu credea că PNL ar putea câştiga alegerile la Deva. Un ilustru necunoscut a câştigat, totuşi. Ce l-a făcut să se menţină în top? Ideea că cine zbiară cel mai tare are şi dreptate. Cu viclenie înnăscută, Muntean a înţeles repede că trebuie să îşi atragă de partea sa populaţia. McDonald´s, Shell şi alte câteva companii au venit şi au investit la Deva. Locuitorii oraşului au apreciat repede munca primarului. „Nu vorbeşte el prea corect, dar face treabă bună”, păreau să spună devenii. De aici şi până la a se impune în partid a fost doar un singur pas. Rând pe rând, fostul preşedinte Ioan Macovei şi Simion Molnar, contracandidatul lui Muntean la şefia partidului, s-au dat la o parte. Drumul era liber. Cine să i se opună acum? Mircea Moloţ a fost viceprimar în perioada 2000 - 2004, susţinut de chiar de Mircia Muntean. Tot cu ajutorul acestuia, ajunge preşedinte al Consiliului Judeţean în 2004. Cum să i se opună?! Florin Oancea este tot creaţia lui Muntean şi aproape declarat „prinţ moştenitor”. Oancea e însă o copie palidă a maestrului, mai are încă mult de învăţat. Poate data viitoare. La toate acestea se adaugă susţinerea de care se bucură la nivel central în partid. De la activist PCR la vicepremier Gheorghe Pogea, preşedintele PD Hunedoara, a avut poate cea mai rapidă ascensiune politică din judeţ. În octombrie 2000, Pogea era doar candidat din partea PD pentru Senatul României. În mai puţin de un an, Gheorghe Pogea devine liderul Organizaţiei Judeţene a PD, funcţie pe care o ocupă şi în prezent şi pe care a câştigat-o candidând singur pe loc. Nominalizarea la postul de ministru de stat din partea PD nu a surprins pe nimeni. Chiar şi cei mai mari critici ai săi recunosc că Pogea este omul care s-a adaptat foarte uşor la schimbări, a învăţat foarte mult. De altfel, evenimentele din 1989 l-au prins pe Gheorghe Pogea ca secretar pe probleme economice în municipiul Hunedoara, funcţie în care fusese numit de trei luni, la scurtă vreme după ce a absolvit şcoala de partid. Pe partea profesională, Pogea a ajuns manager general al „Siderurgica” Hunedoara în 1997, iar în februarie 2001 a fost schimbat din motive politice din acest post. Fire impulsivă, dar cu o capacitate fantastică de muncă, Pogea a reuşit rapid să stârnească groază printre colaboratorii săi. Se pare că tocmai impulsivitatea şi capacitatea de muncă, plus sprijinul de care s-a bucurat din partea unor lideri marcanţi ai PD, au fost suficiente motive pentru care Pogea a ajuns anul trecut numărul doi în Guvernul României. Spre deosebire de Mircia Muntean, actualul vicepremier vorbeşte îngrijit româneşte şi cunoaşte limbi străine. Luat în derâdere în 2004 de adversarii politici, Pogea, alături de colegii săi din PD, a reuşit să obţină un scor foarte bun la alegerile locale. PD s-a clasat pe locul al treilea în judeţ, după o campanie electorală în care nu s-au cheltuit foarte mulţi bani, dar în care candidaţii au fost prezenţi aproape zilnic la întâlniri cu electoratul. Acest lucru a fost probabil hotărâtor în realegerea sa ca preşedinte al Organizaţiei Judeţene a PD. I se poate reproşa că este încă naiv politic. Surprinzător şi inexplicabil pentru poziţia pe care o ocupă. Încă răspunde atacurilor penibile venite din partea adversarilor politici şi nu a înţeles că pentru acestea nu e nevoie de explicaţii, ci doar de un simplu „nu comentez”. De la afaceri nereuşite, la politică Cel mai proaspăt reales în funcţie din judeţ este Petru Mărginean. El a obţinut 485 de voturi din tot atâtea posibile la alegerile pentru funcţia de preşedinte al Organizaţiei Judeţene al PC. Dacă în afaceri lucrurile nu i-au mers prea grozav, se pare că în politică şansa i-a surâs. Mărginean s-a înscris în Partidul Umanist din România încă de la înfiinţarea acestei formaţiuni politice. Din 1999 a devenit liderul organizaţiei judeţene. În 2001, după ce umaniştii hotărăsc să se alăture PDSR, Mărginean este numit subprefect al judeţului. Ca imagine are de câştigat, dar în curând stilul aproape dictatorial de conducere al prefectului Aurelian Serafinceanu se face simţit şi Mărginean nu mai are acces la documentele importante care ajung la această instituţie. Considerat de prieteni şi de colaboratori o persoană cu multă mândrie, Mărginean a suportat destul de greu perioada în care Serafinceanu nu accepta să colaboreze cu cel care a fost desemnat printr-un protocol „numărul doi” în Prefectura Hunedoara. După ce Partidul Umanist decide să renunţe la guvernarea alături de PSD, Mărginean demisionează din postul de subprefect. Alegerile din 2004, când PUR obţine un scor excelent pentru un partid care nu era cu prea multe şanse în judeţ, îl propulsează pe Mărginean în funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean. El obţine o bilă albă din partea lumii politice judeţene după ce nu acceptă o colaborare cu PSD pentru şefia Consiliului Judeţean şi îşi respectă cuvântul dat în faţa PNL şi PD. Pe de altă parte, intră destul de repede în conflict cu Mircia Muntean, care l-a şi dat în judecată pentru calomnie. În schimb, în interiorul partidului lucrurile merg foarte bine, având în vedere că pe lângă vechimea în partid, Mărginean se bucură de sprijinul necondiţionat al preşedintelui PC, Dan Voiculescu. Din nou, este pus într-o postură neplăcută când colegii săi de partid se hotărăsc să se alăture PSD la alegerile generale. Situaţia se schimbă iar când PC intră la guvernare alături de PNL, PD şi UDMR. Schimbările repetate de macaz fac ca Partidul Conservator să scadă în preferinţele electoratului, iar în judeţul Hunedoara, conform unui sondaj comandat de PD, PC ar obţine doar 2,6 la sută din voturi dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri. Cu toate acestea, conservatorii nu par prea afectaţi, dar dacă la viitoarele alegeri scorul va fi unul dezastruos pentru PC, şi cariera politică a lui Mărginean ar putea intra într-un con de umbră. De la consilier judeţean, la ministru În anul 1996, Iuliu Winkler devenea consilier judeţean, iar opt ani mai târziu - ministru delegat pentru Comerţ. O carieră politică de invidiat, având în vedere că Winkler, spre deosebire de Pogea, este membru al unei formaţiuni care reprezintă doar aproximativ zece la sută din populaţia României, iar în judeţul Hunedoara, aceasta numără în jur de 25 de mii de persoane. Iuliu Winkler a fost, între 1999 şi 2000, subprefect al judeţului. În cea perioadă, Hunedoara s-a confruntat cu zeci de proteste ale sindicatelor, ale foştilor ortaci din Valea Jiului etc. Nu de puţine ori, Winkler a fost chemat telefonic de foştii mineri care ameninţau că îşi dau foc. În acelaşi timp, Winkler a rămas de două ori să conducă singur judeţul, după ce prefecţii Nicolae Stanca şi Sorin Apostu au fost schimbaţi din funcţie chiar de partidul din care făceau parte, respectiv PSDR. Lipsa unui sprijin din partea PSDR, care deţinea postul de prefect, şi faptul că UDMR este o formaţiune care reprezintă o minoritate naţională nu au avut darul de a uşura prea mult sarcina politică a lui Winkler, şi anume aceea ca în judeţul Hunedoara să se încheie un armistiţiu cu sindicatele. Totuşi, în perioada respectivă, Hunedoara - Călan - Ghelari primesc statutul de zonă defavorizată, lucru apreciat drept un câştig pentru cariera politică a lui Winkler. De asemenea, în 2000, el a câştigat un post de deputat, în condiţiile în care doar aproximativ zece mii de persoane de etnie maghiară aveau peste 18 ani şi drept de vot. În 2004, însă, Iuliu Winkler pierde postul, după ce numărul deputaţilor pentru Hunedoara se reduce de la opt la şapte. Tot în acelaşi an, UDMR intră la guvernare alături de PNL, PD şi PC, iar Winkler devine unul dintre cei patru miniştri ai Uniunii Democrate Maghiare din România, lucru care demonstrează că se bucură de sprijin din partea conducerii formaţiunii din care face parte. Cu o imagine foarte bună în presă, fără să fie implicat în scandaluri, Iuliu Winkler nu reuşeşte să strângă prea multe voturi din partea majorităţii, pentru că are un singur „defect”: e ungur! În UDMR Hunedoara, însă, nu are, deocamdată, contracandidat. Comentarii?

Săptămâna 1 – 7 iunie 2006, numărul 187