Săptămâna 8 – 14 iunie 2006, numărul 188

ANCHETĂ Monalise Hihn Multe asociaţii, prea puţini revoluţionari În judeţul Hunedoara există cinci asociaţii ale revoluţionarilor din Decembrie 1989. Dacă e să ne ghidăm după numărul de certificate de revoluţionar eliberate în primă fază participanţilor la Revoluţia din Decembrie 1989 în judeţul Hunedoara, adică cu puţin peste 100, rezultă că, în medie, o astfel de asociaţie ar reprezenta în jur 20 de revoluţionari cu acte. Un bilanţ trist pentru nişte oameni care, spre deosebire de marea masă, şi-au pus, totuşi, viaţa în pericol în decembrie 1989. Din cele cinci asociaţii, trei sunt la Deva, una există în Hunedoara (Oraş Martir al Revoluţiei din Decembrie 1989, unde au murit şase persoane, iar alte 19 au fost rănite) şi alta la Orăştie. Cei mai mulţi membri, aproximativ 70, numără „Asociaţia Luptătorilor din Decembrie 1989”, din Deva, condusă de Mihail Rudeanu. Tot în Deva mai există „Asociaţia Răniţilor şi Eroilor Martiri din judeţul Hunedoara”, precum şi o filială a „Asociaţiei Luptătorilor din Decembrie 1989” Caraş-Severin, care îl are ca preşedinte pe Carol Panduru şi unde sunt 20 de membri. În schimb, la Hunedoara, „Asociaţia Luptătorilor din Decembrie 1989” numără în jur de 30 de membri. Întrebat de ce există trei organizaţii ale celor care au participat la evenimentele din decembrie 1989, vicepreşedintele „Asociaţiei Luptătorilor din Decembrie 1989” Deva, Gheorghe Firczak, a declarat: „În democraţie, oamenii şi-au câştigat dreptul la liberă asociere. De ce vi se pare că sunt prea multe asociaţii la Deva?! Aşa există şi mai multe partide politice!”. Pe de altă parte, preşedintele filialei Deva a asociaţiei din Caraş-Severin, Carol Panduru, a spus că: „Noi am plecat din asociaţia de la Deva în anul 2002, când preşedintele Mihail Rudeanu a încercat să politizeze organizaţia. Domnul Rudeanu a adus în asociaţie tot felul de membri ai PSD, lucru cu care noi nu am fost de acord. Toţi cei 20 de membri care am plecat, chiar am participat la evenimentele din decembrie. Eu nu ştiu unde a fost Mihail Rudeanu atunci, a participat poate, dar la Deva n-a fost. Eu nu ştiu unde a fost, e doar treaba lui, eu ştiu doar că nu a făcut parte din Consiliul Frontului Salvării Naţionale, constituit la Deva şi nici din grupurile de revoluţionari, pe care le cunoşteam. La Deva nu s-a implicat şi am argumente, dar nu mă interesează să îl contest eu pe dumnealui. Noi ne-am retras şi ne-am văzut de treaba noastră. Ştiu doar că noi nu am acceptat să fie politizată asociaţia”. Pe de altă parte, revoluţionarii din Hunedoara au declarat în repetate rânduri că ei nu se asociază cu cei de la Deva, pentru că în oraşul lor a avut loc o revoluţie adevărată, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în municipiul reşedinţă de judeţ în zilele lui decembrie 1989. „Legea ar putea fi modificată!” Legea care dă anumite drepturi revoluţionarilor, urmaşilor celor decedaţi, precum şi a răniţilor în evenimentele din decembrie 1989 a fost modificată de 11 ori din 1990 şi până în prezent. Într-o primă fază, din judeţul Hunedoara au primit certificate de revoluţionar şi, implicit, au beneficiat de toate reglementările legale cu puţin peste 100 de persoane, care şi-au păstrat aceste drepturi la fiecare modificare a Legii nr. 42 din 18 decembrie 1990 pentru cinstirea eroilor-martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie. Legea a suferit modificări a unsprezecea oară în anul 2004, când toate celelalte acte emise au fost abrogate, iar Legea 341 stipulează acum cine beneficiază de certificat de revoluţionar. În plus, pentru prima oară revoluţionarii vor primi şi anumite sume de bani, care merg de la jumătate până la de două ori salariul mediu brut pe economie. Prezent la Deva, la înmânarea primelor certificate de revoluţionar preschimbate după noua legislaţie, secretarul de stat pentru problemele revoluţionarilor din decembrie 1989, Petrişor Morar, a declarat că nu este exclus ca după integrarea României în Uniunea Europeană această lege să fie modificată din nou: „Este posibil ca Uniunea Europeană să ceară, după integrare, modificarea legii, pentru că avem prea mulţi asistaţi”. Cel puţin un revoluţionar contestat Potrivit secretarului de stat Petrişor Morar de la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, la această instituţie s-a înregistrat o contestaţie în privinţa unei persoane. Este vorba despre Alexandru Agârbiceanu. Întrebat de ce este contestat Agârbiceanu, Petrişor Morar a declarat că: „Există revoluţionari care spun că domnul Agârbiceanu a fost de partea cealaltă a baricadei în 1989“. În acelaşi timp, nimeni nu ştie cine a depus contestaţie împotriva lui Alexandru Agârbiceanu. Gheorghe Firczak şi Carol Panduru spun că nu ştiu cine ar fi putut depune acea contestaţie. Pe de altă parte, Alexandru Agârbiceanu susţine: „Eu am participat la evenimentele de la Timişoara, nu la Deva. Pe vremea aceea eram căpitan la UM 1942. În 20 decembrie 1989 eu am retras armata de la Comitetul Judeţean al PCR Timiş. Cei de la Timişoara ştiu ce am făcut. Nu mă interesează cine mă contestă. Nici nu vreau să aud şi nici nu vreau să-i dau în judecată. M-au tot contestat de fiecare dată. Ştiu doar că am fost audiat de două ori de comisiile parlamentare de anchetă a evenimentelor din 1989 şi tot de atâtea ori de Parchet şi contestaţiile nu s-au adeverit. Nu vrea să intru în amănunte, dar eu am avut probleme cu Nicolae Ceauşescu şi chiar am fost mutat de la Reşiţa la Timişoara înainte de 1989”. Comentarii?

Săptămâna 8 – 14 iunie 2006, numărul 188