Săptămâna 8 – 14 iunie 2006, numărul 188

EDITORIAL Cu şi despre politicieni de Ştefan Ciocan Evenimentul politic cel mai aşteptat în România este, fără îndoială, „curăţenia” guvernamentală de vară. Pe când să se relaxeze bietul guvernant român, toropit de caniculă, retrăgându-se, cu putere, cu tot, mai la răcoare. Şi iată cum, în prag de vacanţă, se prefigurează un puternic cutremur cu două epicentre (Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria) care riscă să scuture statele de funcţii ale guvernului şi nu în ultimul rând coaliţia de guvernare. În orice caz, războiul dintre Palatul Cotroceni şi depozitul cu miniştrii din Piaţa Victoriei a crescut cota încrederii în PD, partidul care pare că este în stare să prezinte ţării rapid miniştrii competenţi. Harababura algoritmică a formării Guvernului din 1996, din care rămâne de văzut dacă actuala putere a învăţat ceva, a servit în mod cert drept lecţie electoratului sătul de amintirea CDR-ului. Liberalii se pare că nu au învăţat lecţia predată atunci de Traian Băsescu şi democraţi, ţărăniştilor. „Cin´ se ia cu mine rău, să-l ferească Dumnezău”. Şi ţărăniştii au ajuns să forţeze intrarea în parlament pe uşa din dos cu un rezultat constant, de vreo şase ani, de două procente în sondajele de opinie. În momentul de faţă, principalii duşmani ai liberalilor, nu fără argumente, sunt din nou democraţii. Sondajele de opinie au început să crediteze cu procente din ce în ce mai mari PD şi pe Traian Băsescu, care ori cât ar mima independenţa politică tot la trandafirul portocaliu se închină. Oficial Emil Boc a declarat că nu se vrea detronarea lui Tăriceanu, ci doar o remaniere a guvernului care a fost preluat în conformaţia acutală de la PSD pentru că nu era timp de creaţii imediat după alegeri, dar că realitatea din România impune un altfel de guvern. Adică mai pe limba poporului să se modifice, primesc, dar atunci să nu se schimbe nimc. Să nu se modifice, primesc, dar atunci să se schimbe pe ici pe acolo, şi anume prin punctele esenţiale. Că mare a fost nenea Iancu! Că numărul miniştrilor trebuie redus este o chestiune despre care s-a vorbit încă de la lansarea guvernului, astfel încât nu este de mirare că s-a pus acum pe tapet, dar apar nişte semne de întrebare (şi de exclamare) privind operaţiunea. Ca om care are tangenţă cu această zonă politică, nu pot să nu mă întreb cum se face că prin modificările propuse pe la colţuri în „parohia” lui Tăriceanu creşte ponderea politicienilor foarte apropiaţi lui Băsescu. O fi pentru că preşedintele are, într-adevăr, „vână” şi a reuşit să ostoiască manifestările de „tânăr neliniştit” ale premierului sau, mai degrabă, semnificaţia este aceea a unei concesii făcute de nehotărâtul premier lui Băsescu, pentru a primi front de „mutare”, revanşă la fel de surprinzătoare în perioada următoare? Pe când să ajungă membrii Alianţei DA la o înţelegere, „Soluţia Imorală” pune din nou paie pe foc şi îl aruncă în scaunul tocmai eliberat de inculpatul George Copos, pe nimeni altul decât profesorul Antena 1 adică Dan Voiculescu. Să-l vedem acum pe preşedintele Băsescu cum îi va accepta în funcţia de vicepremier tocmai pe cel mai de vază exponent al soluţiei imorale. De fapt Elena Udrea, muza prezidenţială, s-a pronunţat deja, şi cred că pe bună dreptate, spunând că: „Dacă-l punem pe Voiculescu vicepremier am putea să-i facem miniştri pe Patriciu şi pe Vântu”. Chiar aşa! De ce nu?! Doar trăim în România. Comentarii?

Săptămâna 8 – 14 iunie 2006, numărul 188