Săptămâna 8 – 14 iunie 2006, numărul 188

Materialele din această pagină au caracter de pamflet şi trebuie tratate ca atare

„Facem chetă de-o anchetă!”

RÂSU´ LUMII

POLI(tichia) de mărgăritar


Edilul oraşului Simeria se împotmoleşte pe zi ce trece între gunoaie, gropile de canalizare şi terenurile din marginea oraşului pe care-l păstoreşte. Rezolvarea celor trei probleme rămâne la voia întâmplării. Până atunci dilema persistă: recipientele de plastic să le folosească pentru apa reziduală, groapa ecologică sau pentru ţuica cu care trebuie să ameţescă proprietarii pământurilor de sub viitorul aeroport.



***********************************

Interviu imaginar, dureros de real


Această rubrică este o ficţiune. Interviurile care vor fi publicate aici reprezintă rodul imaginaţiei bolnave a redactorilor noştri. Răspunsurile, imaginare, vor fi ceva mai reale decât inepţiile celor intervievaţi şi vor păstra spiritul pseudointerlocutorilor. Adoptăm stilul interviurilor imaginare, pentru personajele cărora nu suntem suficient de răbdători să le ascultăm poveştile. La cererea cititorilor care nu au mai apucat să cumpere numărul trecut al săptămânalului „Replica” reluăm interviul imaginar.
Un zvon insinuat ca o boare pe culoarele Primăriei a zguduit liniştea primarului Mircia Muntean şi a câtorva din acoliţii săi liberali. Rudel a fost arestat undeva în Bulgaria de către Interpol şi extrădat în Germania. „Şi ce dacă?”, a zis Mircia. Tot răul e spre bine, Rudel e departe, bine priponit şi nu mai poate să vorbească. Firmele sale sunt pe mâini bune, iar actele pot să dispară oricând. Dacă stăm să ne gândim bine pentru Mircică ziua începea cât se poate de bine, iar zvonul alarmist se dovedea unul pozitiv. Principalul partener de afaceri a Primăriei Deva era căutat de justiţia din Germania. În loc să fie arestat şi extrădat, el pava trotuarele din Deva şi era plătit cu bani grei din bugetul local. Ca să nu stricăm şi ziua poliţiştilor hunedoreni nu vom mai întreba de ce a fost nevoie ca Rudel, pe numele său adevărat Daniel Sorin Jurcă, să plece în Bulgaria ca să fie arestat şi nu a putut fi săltat de plutonierul Căpşună de la Deva? La toate aceste întrebări ne va răspunde probabil chiar Rudel, într-o discuţie imaginară bineînţeles.

Rep.: Domnule Rudel, ce relaţii aveaţi cu primarul Mircia Muntean?
Rudel: Mircică?! Era ca fratele meu. Împărţeam totul, ne bucuram împreună de tot ce era mai frumos. Acum ce să fac, eu sunt aici, după gratii şi el e încă liber?

Rep.: Împărţeaţi chiar totul?
Rudel: Absolut totul,uneori chiar şi femeile. Poate doar periuţa de dinţi nu i-am folosit-o.

Rep.: Cu ajutorul lui v-aţi lansat în afaceri?
Rudel: Se poate spune şi aşa. Oricum cu ajutorul lui am avut spor în afaceri. Eu am lucrat foarte mult pentru Primărie. Şi am făcut împreună cu Mircia foarte multe pentru oraşul ăsta.

Rep.: Ce anume, concret?
Rudel: Gândiţi-vă numai cum arăta Deva cu trotuarele asfaltate şi cum arată acum cu dale din beton, puse de mine.

Rep.: Apropo de dale, au fost puse în premieră pe un pat de şapă?
Rudel: Da de unde. Astea se pun pe nisip. Găselniţa cu şapa a fost inventată de Mircică. Zicea că are bani în plus la buget şi nu ştie pe ce să-i arunce. Atunci i-a venit ideea să zicem că punem şi un strat de şapă sub pavele şi să o decontăm ca să-şi cheltuiască el banii. Normal că şapa nu am pus, dar i-am rezolvat probleme prietenului meu. Eu am fost mulţumit că nu am turnat şapa, iar el că a cheltuit banii de la buget. Nu ştia săracul ce să mai facă cu ei.

Rep.: Şi aţi mai făcut lucrări de genul acesta?
Rudel: Sigur că da. Doar nu era să-mi las prietenul la greu. Ştiţi dumneavoastră ce greu e să cheltuieşti banii din bugetul local. Se adună mulţi şi degeaba pleci prin străinătate sau îţi cumperi maşini şi vile tot mai rămân.

Rep.: Aveţi cumva vreun resentiment pentru relaţia cu Mircică?
Rudel: Îmi pare rău doar că nu am stat pe curul meu acasă. La Deva eram în siguranţă. Nimeni nu m-a deranjat.. Ce interpol? Ce poliţie germană? Mă păzea Mircia cu gardienii publici să nu mă deranjeze nimeni. Acum aud că ăştia-mi lichidează firmele. Dar ies eu de aici şi am să popesc pe mulţi. Dacă-i mai prind în libertate.

**********************************

Cu faţa la perete


Gestul preşedintelui este deja aproape pavlovian. Când începe muzica militară să cânte imnul şi toată lumea duce mâna la inimă, primul între cetăţenii judeţului se prinde de nas. Probabil că gestul are semnificaţii atât de profunde, încât nimeni nu-l poate înţelege. Oile din Săcărâmb, săracele, ştiu de ce.




**********************************

Cronica nebună de salon, ilustrată


Dragă tată,
ţi-am scris despre problema colegului meu de salon care şi-a trimis şoferul la examen în locul lui, pentru că el tocmai era prins în cămaşa de forţă cu o pacientă mai nouă şi mai tânără şi nici cum nu s-a putut elibera. Aşa că a mers şoferul şi a luat notă bună. Acu omul nostru nu putea să se aleagă şi cu tratament în cămaşă de forţă de două persoane de sex diferit şi cu examen luat, aşa că s-a ales bonus cu un dosar penal. Ieri s-a întâlnit cu şeful poliţiei şi a încercat să-i explice cum că: „Domnule poliţist m-am turmentat, m-am turmentat. Ştiu că e păcat, dar mi s-a întâmplat că m-am îmbătat. Şi era păcat, să o las în pat, şi să plec curat, la examinat”. Rămâne de văzut cât de deschisă la metafore este poliţia.
Al vostru fiu
Oli Gofrenu





**********************************

Aventurile lui Floricică





**********************************

Politica de cartier







Săptămâna 8 – 14 iunie 2006, numărul 188