Săptămâna 15 – 21 iunie 2006, numărul 189
|
CRONICA GRI
Pâinea şi berea
Bogdan Barbu O veste tristă, ba chiar extrem de tristă pentru băutori şi fumători: de la întâi ale lui iulie se scumpesc băutura şi ţigările. „Tăriile” practic îşi dublează preţul - drojdierii nu vor mai bea cu cinzeaca, ci cu „douăşcinciul” -, berea „se va aprecia” (în limbaj finanţist) şi ea cu câteva mii de lei vechi - ţap în loc de halbă, pentru consumatorii înrăiţi -, iar ţigările vor sălta peste 50.000 de lei vechi - cele cu filtru. Până şi bătrânul „Carpaţi fără” va scoate fum mai scump, filtrat prin subţirimea buzunarului. Toată această operaţiune de scumpire a fost botezată pompos (fără a fi nevoie pentru asta de un sobor de preoţi, ci numai de o gaşcă de guvernanţi) „taxa pe viciu”. Păi bine, fraţi români, fumători de toate mărcile fără timbru şi băutori de toate spirtoasele contrafăcute şi halbele îndoite cu apă; da´ cu pâinea ce-au avut?! Că şi ea se scumpeşte. O fi şi asta vreun viciu, în România de azi: auzi acolo, să mănânci!... Ceauşescu a lansat la noi conceptul de „om nou” (înaintea lui l-au folosit Hitler şi acoliţii săi nazişti, dar asta adepţii nostalgici ai comunismului uită ori nu au ştiut-o niciodată!); un disident - unul veritabil - dinainte de ´89 spunea, referitor la ideea aceasta: „Din păcate, marea majoritate a populaţiei României este alcătuită din oameni de tip vechi, care se încăpăţânează să sufere de foame şi de frig.” În această privinţă, nimic nu s-a schimbat în România din 2006 faţă de România din 1989. Românii au pretenţia să nu degere în case iarna, din cauza scumpirii gazului; au pretenţia ca din banii de salariu să îşi poată cumpăra pâinea pentru întreaga familie; ba mai mult, unii vor ca vara, pe caniculă şi mai ales când sunt meciurile Mondialului de fotbal la televizor, să îşi permită o bere la terasă, seara. Un singur lucru s-a schimbat după Revoluţie: acum, românii pot spune şi mulţi chiar au învăţat să spună cu voce tare ce doresc. Este un drept fundamental al lor să ceară pâine ieftină, salarii mai mari şi chiar un preţ la bere care să fie echivalentul a patru minute de muncă - la fel ca în Germania - şi nu a unei ore - ca în România. Cine nu înţelege în anul 2006 asta, riscă să aibă o cădere similară lui Ceauşescu - minus Târgoviştea, totuşi. |
Săptămâna 15 – 21 iunie 2006, numărul 189