Săptămâna 15 – 21 iunie 2006, numărul 189

REPORTAJ Omul care sculptează în aer Ramona Ştefan Multă gălăgie şi culoare într-o zi de vineri. Pe o alee îngustă, undeva în centrul oraşului, printre copacii înalţi, lumea se plimbă domol. Copii veseli împreună cu părinţi, câţiva bătrâni pe feţele cărora anii şi-au pus amprenta, tineri cu figuri plictisite care nu aveau în oraş alte posibilităţi de distracţie. Locul pare tot de un verde viu. De-a lungul drumului, se înşiră de o parte şi de alta, trotuarele şi casele în faţa cărora vânzătorii ambulanţi şi-au instalat tarabele. Pe ele, multă culoare. Plasticuri, bogate în nuanţări stau aliniate pe mese în aşteptarea clienţilor. La capătul străzii, o mână de copii stau adunaţi grămadă. În partea dreapta, pe o scenă, o formaţie începe să zdrăngăne din instrumente, iar copiii o iau la trap. Din spatele mulţimii adunate ca la circ, se ridică un nas borcănat şi roşu. Peruca cârlionţată îi stă pe cap, iar ochii mari, blajini, conturaţi de machiaj negru urmăresc cu vigilenţă mişcarea rapidă a mâinilor. Trupul de statură mijlocie este înveşmântat în costum larg, galben cu buline colorate. Gura extrem de zâmbitoare, conturată de machiajul puternic şi nasul roşu sunt tot farmecul, pe lângă talentul cu care a fost înzestrat. Este vorba despre „clovnul” de pe stradă. Acolo, deghizat în costum, vinde baloane, pe care le răsuceşte în toate chipurile până ies tot felul de figurine, care le aduc zâmbetul pe buze copiilor. Este clovn, prin urmare iubeşte copiii, îi face să zâmbească. Crede că acesta este antidotul cel mai puternic pentru un copil trist. Are părul colorat, ciufulit şi ştie o grămadă de ghiduşii cu baloanele. Cu nasul roşu se întoarce roată, iar copiii îi aruncă priviri zâmbitoare. Cu mişcări deloc sfioase, îşi scoate dintr-o geantă ustensilele de lucru, baloanele, pompa de umflat şi marker-ul. Umflă balonul atât cât trebuie. Apoi, cu mişcări grăbite şi în direcţii opuse, înoadă capătul. Nici un pic de aer nu iese. Începe să modeleze cu dexteritate cauciucul care scârţâie enervat. După ce le mânuieşte rapid, dar fără greşeală, ies tot felul de figu- rine colorate în formă de Pantera Roz, de floare sau diverse animale. Nu aplaudă nimeni „scamatoria”. În timp ce modelează balonul e tăcut, ca şi cum ar face abstracţie de lumea înconjurătoare şi de noi. Îi trebuie doar câteva minute pentru a modela un balon. După ce figurina a prins contur, îi desenează chipul. Ochii, nasul şi gura animalului sunt redate după bunul lui plac. Copilul, aşteaptă cu nerăbdare să primească jucăria gonflabilă. Pleacă, cu o mânuţă în mâna părintelui, iar cu cealaltă ţine balonul. Îl ţine ca pe un trofeu, cu grijă, să nu se spargă. Deşi pentru mulţi a fi clovn pare mai mult o joacă, tânărul tratează cu seriozitate această meserie pentru că ştie cât de mult iubesc micuţii baloanele. Nu face show în mijlocul străzii, copiii se adună în jurul lui pentru figu- rinele pe care le realizează. Foloseşte numai baloane de calitate, astfel încât figurina să reziste cât mai mult. Jucăriile sunt realizate din baloane din latex care pot fi umflate cu aer, dar şi cu heliu. Într-o singură zi, confecţionează zeci de figurine. De la câini, pisici, pantere şi ursuleţi până la personaje din desene animate, cunoscute şi îndrăgite de cei mici. Figurinele, cu priviri vesele sau triste, cu ochi reci sau sclipitori, toate exprimă ceva într-o lume gonflabilă. Din dragoste Pentru copii Pe omul îmbrăcat în costum de clovn, o pată de culoare pe străzile cenuşii ale oraşului Deva, l-am văzut de mai multe ori, şi întotdeauna înconjurat de copii a căror ochi cercetau cu nerăbdare balonul din mâna lui. Vicenţiu Câmpan, căci despre el este vorba a fost întotdeauna pasionat de lumea magică a copiilor. În meseria lui, profesionalismul vine din dragostea pentru copii şi nu se limitează niciodată doar la ţinută. Machiajul şi nasul roşu au rolul de a înveselii micuţii, asemenea jucăriilor pe care le confecţionează din baloane. Figurinele confecţionate de „clovnul” devean au colindat vara trecută litoralul românesc, dar la Deva sunt mereu prezente, pentru şi în mijlocul copiilor. Zilele trecute, l-am întâlnit pe clovn la poalele cetăţii. După „clac-ul” declanşatorului de la aparatul de fotografiat, cu paşi măsuraţi, am înaintat spre creatorul figurinelor din baloane. Nu ni s-au spus foarte multe, în pofida curiozi- tăţii noastre de a afla măcar unul dintre trucurile folosite în realizarea figurinelor. „Să vă spun numele meu de scenă?! Victoraş, tractoraş de la oraş” ne spune clovnul zâmbind. „Ceea ce fac eu nu e un lucru inedit. Se poate învăţa foarte repede. Se fac şi cursuri, la Bucureşti” adaugă acesta. A ezitat să vorbească despre talentul şi sârguinţa de care dă dovadă atunci când confecţionează figurinele. De altfel, evită să o facă. Mai ales în faţa aparatelor de fotografiat sau a camerelor de filmat din „refuzul de a-şi face publicitate”. Chiar şi aşa, nu a fost greu să ne dăm seama că, în spatele costumaţiei de clovn, se ascunde un om simplu. Poate, mult prea simplu. Dar mai mult decât atât, un talent nativ. „Meşteşugul” nu i l-a insuflat nimeni, pur şi simplu aşa „i s-a arătat”, să facă figurine din baloane de dragul celor mici. S-a pus în slujba copiiilor în urmă cu mulţi ani, iar acum este de ajuns ca micuţii „să-i traseze sarcina”, pentru ca, în câteva minute, figurina să fie isprăvită. Figurine cu poveşti Jucăriile din balon confecţio- nate de clovnul devean sunt vândute împreună cu o poveste pentru cei mici. „Cel mai nobil dintre toate” este o poveste pentru mici şi mari şi a fost ideea lui Vicenţiu Câmpan. „Este o poveste despre o lume a lichidelor şi este adresată pentru toţi, nu numai pentru cei mici” ne-a mărturisit clovnul. „În poveste este vorba despre un rege care a chemat toate lichidele să se prezinte pe ele însele împreună cu toate lucrurile pe care le fac în regatul său. Au venit toate şi s-au lăudat înaintea celorlalte, susţinând că ele sunt cele mai nobile dintre toate. Până la urmă, regele a murit şi s-a dovedit că "lacrima este cea mai nobilă dintre toate lichidele"” a mărturisit acesta. ” Comentarii?

Săptămâna 15 – 21 iunie 2006, numărul 189