Săptămâna 22 – 28 iunie 2006, numărul 190
|
EDITORIAL
Fenomenul „Anişka Maia”
de Carmen Hărău Motto: „Când s-ar păstra cel puţin aparenţele, când am vedea că oamenilor de care vorbim le e ruşine de ceea ce fac, desigur am fi mai blânzi, pentru că ruşinea e un semn de posibilitate de îndreptare.”Dar nu se mai păstrează nici măcar aparenţele. Un irinel tomnatic şi exhibiţionist, plin de bani şi de tot ceea ce ei pot să-i ofere, acompaniază (sau este acompaniat de) o fetiţă. Un trofeu jenant în vitrina unei lumi ajunsă cu susul în jos, mai ceva decât răsturnaseră marxiştii dialectica hegeliană în vremea adolescenţei mele. Sentimentele nobile pe care protagoniştii pretind că le nutresc sunt preluate ca atare în spaţiul public printr-o televiziune cu circuit naţional şi transmit mesaje de alcov într-un mediu fără repere morale. Banul este ridicat la rang de Dumnezeu. Banul poate cumpăra pudoarea, libertatea, inocenţa şi-ţi dă voie să judeci cu ce ai în pantaloni. În numele Banulului, o fetiţă se lasă pipăită insidios, în faţa camerelor de luat vederi, de către tata-mare, joacă jocul degradant al iubirii dezinteresate riscând să-şi schilodească sufletul până la a nu mai putea afla niciodată ce înseamnă, cu adevărat, iubirea. Următoarea etapă? Anişka Maia, aflată duminică seara în concertul de la motelul Cinciş. O apariţie fragilă, de o frumuseţe consumată, alături de alte două trupuri aproape goale, schimonosind un play-back într-o reprezentaţie ce ar fi putut, eventual, să primească notă de trecere cel mult pentru spectacolul de strip-tease. Despre muzică, nici vorbă! Sărbătoriţii petrecerii, fotbaliştii lotului de futsal Cip Deva - campionii României - nişte băieţi admirabili, care merită toată atenţia adulţilor din preajma lor, nu au apucat să se dezmeticească, luaţi prin surprindere de avansurile directe ale „divei” care dorea antren. Într-o clipită, aceasta, împreună cu însoţitoarele, şi-au luat zborul, fâlfâindu-şi provocator dosurile. A fost mult? A fost puţin? A fost plăcut? Mie mi s-a părut trist. Şi mă întreb, cu îngrijorare şi fără răutate de „băbăciune”, cu gândul la fiicele mele, ce-o fi în capul părinţilor acestor fete?! |
Săptămâna 22 – 28 iunie 2006, numărul 190