Săptămâna 28 iunie – 5 iulie 2006, numărul 191
|
EDITORIAL
Când ticăloşii calcă pe bec
de Carmen Hărău Motto: "Fapt este că azi e permis mult mai mult decât cuprindea Dostoievski prin "totul e permis"" H.R. Patapievici "Cerul văzut prin lentilă"Şi totuşi, din timp în timp, societatea se străduieşte să se scuture de lepădături. Flagelul turnătoriei ordinare, ridicat la rang de conduită morală de către regimurile comuniste, a aşezat colectivităţile umane într-un teren de vânătoare. Vânătorul şi vânatul său, doi nefericiţi, mult prea stereotip numiţi călău şi victimă, au jucat, vreme de zeci de ani, jocul mizerabil al datoriei civice, al patriotismului înflăcărat, al adeziunii faţă de Partid şi Conducător. Cei norocoşi au fost salvaţi de naivitate. Nu şi-au închipuit că omul alături de care respirau mai multe ore pe zi, cu care-şi împărţeau necazurile, bucuriile şi masa de prânz, le pândeşte înjurăturile, bancurile şi grijile şi-i toarnă la Securitate. Ei privesc acum perplecşi dosarele personale de securitate, uneori destul de groase, chiar dacă nu apucaseră să trăiască cine ştie cât sau să realizeze cine ştie ce. În inconştienţa lor, aceştia n-au trăit drama hăituirii, a omului care priveşte într-una peste umăr, temându-se de lovitura care va veni din nu se ştie ce direcţie şi pentru nu se ştie ce motiv. A doua categorie, cei aflaţi la periferia interesului torţionarilor regimului, au trăit conştienţi de ceea ce li se întâmplă, speriaţi de ziua de mâine, ocupând posturi mărunte, de penumbră socială, inferioare valorii lor personale. N-au fost fizic încarceraţi niciodată, dar vor fi fost liberi vreo clipă, măcar în somn? Mărturiile dramatice ale deţinuţilor politici din lagărele comuniste povestesc felul în care fiecare om a devenit o sârmă întinsă între animal şi Dumnezeu. Bietele fire fragile de lut s-au rupt uneori, căzând în nimicnicie, săvârşind, ei înşişi, păcatul prin care au fost osândiţi. Nevoia deconspirării turnătorilor, mai mărunţi sau mai importanţi, a făcut să curgă fluvii de cerneală în presa românească începând cu anul 1990. Însă puterea politică nu s-a sinchisit. Din când în când, a apărut în public câte un nume de turnător aparţinând fie unui personaj căzut în anostitate, fie unui personaj incomod. Ce deconspirare „mare”! Acum a venit „la rând” un aspirant la postul de vicepremier. Este, ce-i drept, prima împrejurare în care dezvăluirea că a fost turnător apare exact în pragul unei importante ascensiuni politice. O simplă coincidenţă? Greu de crezut!! Fals şi contrafacere? Şi mai greu de crezut! Mi se pare că se respectă, din nou, regula instalată în România ultimilor 16 ani: o jigodie „o păţeşte” doar atunci când este pe punctul de a leza interesele unor „grupuri de interese”. Chiar dacă acestea nu sunt neapărat în concordanţă cu interesele poporului român, un „stupid people” năduşit şi minţit cu neruşinare, ne face bine tuturor că, din grandomanie, din avariţie sau, pur şi simplu din prostie, mai calcă şi ticăloşii pe bec! |
Săptămâna 28 iunie – 5 iulie 2006, numărul 191