Săptămâna 6 – 12 iulie 2006, numărul 192
|
EDITORIAL
Democraţia care se urcă la cap
de Carmen Hărău Motto: „Istoria mă va răzbuna” (Nicolae Ceauşescu)Când torentele de apă surpă case şi curmă vieţi în sate amărâte, uitate de lume vreme de multe decenii, torentele de vrajbă de pe scena politică românească varsă peste noi valuri de indecenţă, harababură, oportunism şi ipocrizie. Asistăm, din nou, la spectacolul dezgustător al unor confruntări de mahala, cu limbaj suburban, fără proiecte, fără nimic din ceea ce s-ar putea numi idee constructivă. Puterea şi opoziţia, deopotrivă, sunt acum forţe politice auto-antrenate, de-a valma, într-o competiţie „de imagine”. Indivizi care au pretenţia că sunt politicieni s-au lansat parcă într-un concurs cu tematica „ba pe-a mă-tii!” Tribuna Parlamentului a fost, nu demult, transformată într-o scenă unde, rostitori de invective de toate vârstele şi de toate culorile au retrogradat polemica politică democratică la statutul de golănie grosolană. Tot ceea ce s-a întâmplat acolo, acest vârtej verbal în care libertatea de opinie devine delir logoreic, dovedeşte ce se întâmplă când expresia democratic necenzurată nu este autocenzurată între limitele bunului simţ. Această operaţiune strict necesară în democraţie face, în plan retoric, diferenţa între un discurs democratic şi manifestarea unui derbedeu. Ni s-a cam suit democraţia la cap! După câteva zile, brusc şi de capul lor, doi demnitari de cel mai înalt rang, ministrul Apărării şi primul-ministru al României, aflaţi parcă într-o criză de somnambulism, declară că ne vom retrage trupele din Irak. Clipa de perplexitate a Preşedintelui nu a apucat să treacă înainte ca acesta să taxeze dur declaraţia premierului. Poate că Băsescu încă mai avea în buzunarul de la piept batista cu care şi-a şters lacrimile vărsate lângă sicriul tânărului mort în operaţiuni militare pe meleaguri străine. Iniţiativa „liberală” n-a primit în CSAT nici măcar votul celorlalţi miniştrii liberali: cel de la Externe şi cel de la Finanţe. Cel dintâi şi-a explicat atitudinea într-o conferinţă de presă unde şi-a „miorlăit” (aproape la propriu) nemulţumirea de a nu fi fost consultat în această problemă. Vlădescu, ministrul de la Finanţe, un vechi prieten al Premierului, nu a comentat atitudinea lui „neprietenească”, dar a îngroşat semnul de întrebare în legătură cu modul în care se adoptă, în PNL, deciziile de importanţă majoră. Am aflat, uimiţi şi noi, alături de o parte dintre liberali, plus alte forţe politice interne şi internaţionale că acţiunea care a produs un adevărat scandal mediatic este legală şi democratică!! Premierul şi partizanii lui se ascund, cu gafă cu tot, după ideea că, într-adevăr, tema calendarului retragerii din Irak este pertinentă. Acest demers pocit, expresia conflictului între Premier şi Preşedinte dovedeşte, o dată în plus, că, în goana după imagine personală, politicienii noştri nu sunt în stare să-şi controleze acţiunile chiar dacă afectează interesul naţional. Manifestarea grijii continue faţă de interesul nostru comun face, în plan politic, diferenţa între atitudinea democratică şi oportunism. Dar nouă, cu siguranţă, ni s-a suit democraţia la cap! Istoria despre care vorbea Ceauşescu în drumul lui spre împuşcare se va elibera, cândva, de ură şi de părtinire dacă bunul Dumnezeu va mai îngădui îndeajuns această omenire ticăloşită. Şi mi-e teamă că, atunci, profeţia se va împlini. Cu astfel de personaje în peisajul politic, cu asemenea abordări „democratice” n-ar fi deloc exclus ca, prin comparaţie, Istoria să-l consemneze ca titan politic al acestei epoci pe cizmarul dictator. |
Săptămâna 6 – 12 iulie 2006, numărul 192