Săptămâna 20 – 26 iulie 2006, numărul 194
|
EDITORIAL
Colega „deşeurilor politice”
de Carmen Hărău Motto: „Trebuie să renunţăm la caii bătrâni din politica românească sau la deşeurile politice, cum le mai spun unora dintre colegii mei.” Monica Iacob-Ridzi (deputat PD)Că politica românească este un mediu nenorocit, împestriţat de activişti comunişti, securişti, arivişti de toate culorile, plini de năravuri vechi, cum veche le este vârsta, nu mai este o noutate pentru nimeni. Gerontocraţia, practicată şi contestată peste tot în lume, are dezavantajul lipsei de performanţă a unor trupuri bătrâne, purtătoare, adesea, de minţi îmbătrânite, anacronice, greu de racordat la interesele viitorimii. În ţările ex-comuniste, deformaţiile mentale şi de caracter pe care le-au suferit indivizii în timpul regimului totalitar completează catastrofal tabloul. Este, deci, firesc să privim cu speranţă spre oameni noi, spre tânăra generaţie de politicieni, cărora zecile de ani de claustrare şi de reguli împotriva firii le-au lăsat, cel mult, nişte tendinţe spre lipsă de calciu din pricina laptelui prea diluat din biberoane. Ei au apărut. Se numesc Ponta, Boureanu, Guşe, Daciana Sârbu, Şandru, Olteanu, Nicula etc. Sunt, cu adevărat tineri. Unii au, uneori, reliefuri intelectuale pronunţate. Dar au apărut, mult prea repede, tot felul de fapte ciudate: divorţuri, vieţi personale marcate de exhibiţionism, replici şi atitudini constant obraznice şi destructive, scandaluri mai mult sau mai puţin publice în care au avut inconştienţa de a se afunda. Şi-ţi vine a crede că tânăra generaţie de politicieni este, fie mult prea tânăra la minte şi la caracter, fie proiecţia nefericită a mai vârstnicilor lor colegi. În acest peisaj, nou prin vârstă, dar la fel de împestriţat de non-valori, părea a fi o fericită excepţie Monica Iacob-Ridzi, deputat PD de Hunedoara, fetiţa cuminte, cu tată bogat, a doua generaţie „încălţată”, a vremii post-decembriste. Faptul că, deşi este cel mai tânăr parlamentar român, a avut, în primul an de mandat, 19 intervenţii la Camera Deputaţilor, 17 propuneri legislative, 15 interpelări şi 15 declaraţii politice este, incontestabil, un semn de implicare activă, chiar dacă bate adeseori câmpii, dându-şi cu părerea despre orice îi pică sub ochi sau i se alătură de timpan. Pare că se pricepe la tot şi nu iartă nimic! La o lectură sumară a CV-ului de parlamentar, nu te poţi abţine să nu zâmbeşti când vezi înşiruirea „fără şir” a comitetelor, „comiţiilor”, grupurilor de lucru în care a activat şi care „dovedesc” experienţă politică internă şi internaţională. Licenţele obţinute sunt modeste şi emise de insitituţii de pe lângă casă, prea pe lângă casă pentru a proba, prin ele însele, calităţi intelectuale excepţionale. În a-ceste condiţii, a te bate cu cărămida (sau, mă rog, cu diplomele) în piept că ai două facultăţi în disputa cu „gloaba” de Dan Ioan Popescu, care are „numai una”, este nu numai inutil pentru a convinge, ci devine chiar jenant. Mai ales că, despre Dan Ioan Popescu se poate spune orice altceva, dar nu faptul că este incult, agramat şi încâlcit la minte. Replica dură a acestuia, cum că tânăra colegă este proastă şi tupeistă, este inteligent formulată şi, în orice caz, meritată de Monica. Habar n-am ce-a apucat-o pe Ridzi! Dar crisparea cu care se aruncă bezmetic în conflicte din care nu poate ieşi altfel decât învinsă, s-ar putea s-o ucidă înainte chiar de a apuca să se nască, de-a binelea, ca politician. Pentru că valoarea personală se dovedeşte, nu se declamă şi nu prea a dovedit nimic! Pentru că, în mod sigur, curajul specific tinereţii e bun, chiar dacă se mai calcă uneori în străchini, dar atunci când îl transformi în tupeu, se întoarce împotriva ta! Este adevărat sau fals ceea ce a declarat Ridzi despre „gloabele” din Parlament? Aproape că nici nu mai contează! Când eşti Ridzi şi nu ai avut timp să fii altceva decât fetiţa lui tăticu´, pur şi simplu pentru că încă n-ai trăit destul, nu ai voie să faci public, în aceşti termeni, astfel de judecăţi de valoare! Sunt şocante, sunt suburbane, sunt contraproductive! Când eşti Ridzi rişti ca, astfel, înainte de a ţi se împlini vremea, să dobândeşti iz de „deşeu politic” (nereciclabil!!). |
Săptămâna 20 – 26 iulie 2006, numărul 194