Săptămâna 20 – 26 iulie 2006, numărul 194

SPECIAL Super Stângă! Monalise Hihn A fost de patru ori în echipa lumii... În 1982 a fost declarat cel mai bun inter stânga din lume... A fost campion al României de 11 ori... Este dublu medaliat cu bronz la olimpiadele de la Moscova şi Los Angeles... Nici astăzi aruncarea sa care a măsurat 76 de metri nu a fost depăşită... Antrenează echipa care, după 17 ani, a readus în România o cupă europeană la handbal masculin... Se numeşte Vasile Stângă şi s-a născut la Hunedoara... Peste cinci mii de spectatori din Sala Polivalentă sunt în picioare, aplaudă şi strigă. Steaua Bucureşti a câştigat Challenge Cup. După 17 ani o echipă românească de handbal masculin reuşeşte să cucerească o cupă europeană. E victoria unei echipe. E victoria lui Vasile Stângă. Povestea lui a început la Hunedoara. E povestea unui mare campion. E povestea unuia dintre cei mai mari handbalişti ai lumii. Născut campion Vasile Stângă s-a născut la Hunedoara, în data de 21 ianuarie 1957. A intrat pentru prima oară într-o sală de sport la opt ani. Câţiva ani mai târziu, pe când era în clasa a V-a, antrenorul Iuliu Voinea a venit să facă o selecţie pentru handbal. Vasile Stângă îşi aminteşte: „Ne-a pus să aruncăm cu mingea de oină. Aşa se făcea selecţia atunci, în funcţie de cum şi cât de departe aruncai mingea de oină. Aşa am ajuns pe terenul de handbal. Aşa a început totul. A urmat perioada de la Clubul Sportiv Şcolar Constructorul şi apoi Metalul Hunedoara. Până în 1977, când am ajuns la Steaua Bucureşti”. Şi astăzi, în Hunedoara se mai vorbeşte despre puterea cu care arunca la poartă. În timpul unui meci de handbal, bara porţii s-a frânt, s-a dezmembrat, desfăcută, parcă, de o maşinărie. Vasile Stângă trăsese la poartă. Şi nu era doar atât: Vasile Stângă ar fi putut fi la fel de bun în cel puţin încă trei sporturi. A jucat şi fotbal, chiar a evoluat într-un meci în Divizia C. Handbalul a învins: „Mi-a intrat în sânge. În acea perioadă, România era campioană mondială la handbal masculin. Idolii mei erau Gheorghe Gruia şi Ştefan Birtalan. Nu puteai să nu visezi că vei ajunge cândva ca ei”. În 1977, patru mari echipe ale handbalului românesc încercau să-l convingă pe Vasile Stângă să semneze pentru ele. Era deja component al lotului de juniori al României. S-a gândit că e mai bine să aleagă Steaua. A rămas acolo până în 1989. Palmares de invidiat Ce a urmat, o spun statisticile! În perioada 1977 - 1989 câştigă de 11 ori titlul de campion al României cu Steaua Bucureşti, de patru ori Cupa României, este de trei ori campion mondial universitar cu echipa României, de patru ori este selecţionat în echipa lumii, câştigă de două ori medalia de bronz la olimpiadele de la Moscova (1980) şi Los Angeles (1984), este ales cel mai bun inter stânga din lume la Campionatul Mondial din Spania, 1982, este golgheter al aceleiaşi întreceri cu 65 de goluri marcate, devine în 1983 câştigător al Supercupei Mondiale, dispută 330 de meciuri în echipa naţională, pentru care a înscris peste 1.500 de goluri. În această perioadă, Vasile Stângă a stabilit un record, care rezistă de peste 25 de ani: a aruncat, în timpul pregătirilor la echipa naţională, mingea de handbal la o distanţă de 76 de metri! De asemenea, în anul 1988 a devenit maestru emerit al sportului, iar în 2000 a fost decorat cu Medalia Naţională „Serviciul Credincios”, clasa a III-a. După câştigarea Supercupei, în 1983, echipa Steaua a fost primită de Nicolae Ceauşescu. „Am fost la Ceauşescu după ce am obţinut Supercupa Europei. Am jucat atunci în faţa a peste 20.000 de oameni. Am trecut atunci în finală de ruşi, lucru care l-a încântat foarte tare pe dictator. Am primit şi cel mai mare premiu din cariera de jucător: aproximativ 12.000 de lei", îşi aminteşte astăzi Vasile Stângă. Urmează Spania După ce şi-a încheiat cariera la Steaua, în 1989, Vasile Stângă a reuşit să primească acordul pentru a juca în străinătate. Ajunge în Spania, la Avidesa Valencia, unde a evoluat trei sezoane şi cu care a câştigat Cupa Spaniei. Din nou, Vasile Stângă face istorie. „Echipa nu era una puternică, dar ne-am dorit foarte tare să câştigăm. Adversară era FC Barcelona, câştigătoarea Cupei Campionilor Europeni. A fost un meci dramatic. Au existat două reprize de prelungiri. În ultimele secunde, scorul era egal. Am obţinut o aruncare de la şapte metri, după ce am fost faultat în semicerc. Nici unul dintre colegii mei spanioli nu a avut curajul să bată lovitura. Am aruncat şi am înscris. A fost o bucurie de nedescris la Valencia”, povesteşte Vasile Stângă. Tot în acel meci, adversarul său direct a fost Inaki Urdangarin. Peste câţiva ani, acesta a devenit unul dintre ginerii Regelui Juan Carlos al Spaniei, prin căsătoria cu infanta Cristina. „Chiar ne-am contrat de câteva ori în timpul meciului”, spune campionul hunedorean. După câştigarea Cupei Spaniei, Vasile Stângă şi coechipierii săi au devenit cetăţeni de onoare ai Valenciei. În 1992, la 35 de ani, Vasile Stângă suferă o ruptură de ligamente la genunchi şi pune capăt unei cariere de excepţie. „Aş mai fi putut juca încă doi - trei ani, dacă nu intervenea accidentarea. Regret că nu am jucat finala la o olimpiadă sau un campionat mondial. Am făcut parte dintr-o generaţie de excepţie, dar căreia i-a lipsit un dram de noroc. Am fost la o secundă de calificarea în finală la Olimpiada de la Los Angeles!”, declară fostul mare handbalist. Handbalul, pe primul loc După ce şi-a încheiat activitatea sportivă, Stângă a fost pentru un timp antrenor în Islanda. Apoi, a intrat în afaceri. După câţiva ani, a decis să revină. „Acum pot să-mi fac damblaua!”, glumeşte Vasile Stângă. Nu putea sta departe de terenul de handbal. S-a întors la Steaua. Rezultatele au apărut rapid. La doi ani de când a preluat Steaua, aceasta a ajuns să câştige Challenge Cup, învingând în finală pe SC Horta din Portugalia. „Secretul succesului?! Seriozitatea!”, crede antrenorul Stelei. „Le spun jucătorilor că astăzi totul e o dulce alinare. Nu se compară viaţa lor de sportivi cu ceea ce ni s-a întâmplat nouă. Aproape că nici nu îmi vine să le spun că, înainte de Olimpiada de la Moscova, am stat în cantonament un an şi o lună şi ne antrenam de trei ori pe zi. Nu încerc niciodată să îi forţez. Le spun doar că viaţa de sportiv e scurtă şi că dacă sunt serioşi şi se ţin de treabă, rezultatele vor veni, iar apoi vor fi asiguraţi pe toată viaţa”, adaugă Stângă. Hunedoara, mereu în suflet „Hunedoara este oraşul meu. Mă întorc mereu cu plăcere aici. La Hunedoara sunt mulţi dintre prietenii şi colegii mei. Am amintirile frumoase despre copilărie şi tinereţe, despre vremurile în care nu prea ştiam ce sunt grijile, despre primii paşi în sport. Acestea nu se pot uita niciodată. Hunedoara rămâne mereu în sufletul meu, chiar dacă acum nu mai vin atât de des în oraşul meu natal”, spune Vasile Stângă. Coleg cu primarul Vasile Stângă şi actualul primar al municipiului Hunedoara, Nicolae Schiau, au fost colegi. Schiau îşi aminteşte că marele handbalist era un sportiv foarte serios şi un bun coleg: „Era foarte talentat şi muncitor. Îmi amintesc că ar fi putut să devină la fel de bun şi în alte sporturi. Era un foarte bun atlet, a jucat şi fotbal. ţin minte că se antrena foarte mult. La sfârşitul liceului era curtat de patru echipe de handbal, care vroiau să-l transfere. Se tot gândea şi ne întreba ce ar trebui să facă, unde să meargă. A ajuns o vedetă a handbalului mondial şi merita acest lucru. A muncit foarte mult pentru tot ceea ce a obţinut. La anul, vom avea întâlnirea de 30 de ani de la terminarea liceului şi sper să ne reîntâlnim”. Pe de altă parte, Vasile Stângă povesteşte că fostul său coleg, acum primar al Hunedoarei, era premiantul clasei: „Învăţa foarte bine. Era cel mai bun din clasă. Noi ziceam că e tocilar, pentru că noi eram mai leneşi. Nu era tocilar, era deştept, dar aşa ne plăcea nouă să zicem, că nu puteam accepta că nu face eforturi la învăţat. Ce face el pe acolo? Face treabă? A ajuns un bun primar?”. Comentarii?

Săptămâna 20 – 26 iulie 2006, numărul 194