Săptămāna 27 iulie – 2 august 2006, numărul 195
|
ANCHETĂ
Unde-s turnătorii de-altădată?!
Monalise Hihn
O adevărată isterie a cuprins, suspect de tārziu, societatea romānească. A fost nevoie de peste 16 ani ca să ne gāndim că a venit, totuşi, timpul ca foştii turnători ordinari la Securitate să fie deconspiraţi. Din păcate, īn dulcele stil romānesc, din nou lucrurile se fac anapoda şi riscă să cadă īn derizoriu. Asociaţia Civic Media a īntocmit de curānd o listă care cuprinde şi nume ale unor actuali şi foşti şefi de gazete din judeţul Hunedoara. Printre ei - un mort (Dumnezeu să-l ierte!) şi mai mulţi jurnalişti care īn decembrie 1989 aveau 9 şi, respectiv, 11 ani!!! Pe de altă parte, şi īn lumea politică o declaraţie, care ar fi trebuit să zguduie din temelii clasa politică, s-a dovedit un mare fās. Īn urmă cu cāteva luni, Mircia Muntean declara că vreo şapte lideri marcanţi din organizaţiile judeţene ale partidelor parlamentare ar fi făcut poliţie politică! Pentru trei dintre ei informaţiile erau cāt se poate de sigure. Au fost valuri, iar adevărul e departe de a fi aflat. Cu astfel de bālbe, riscăm să nu aflăm niciodată unde-s turnătorii de-altădată. Īn schimb, aceştia īşi vor vedea īn continuare de treburile lor, ba mai mult, ori ne vor conduce, ori vor continua să fie formatori de opinie, adică jurnalişti.
Asociaţia Civic Media a trimis recent Consiliului Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii două liste, care cuprind numele mai multor zeci de jurnalişti. Pe cea de-a doua listă apar şi numele mai multor jurnalişti din judeţul Hunedoara. Asociaţia cere Consiliului „īn virtutea Legii care guvernează activitatea CNSAS, a dreptului la liberă informaţie conferit cetăţenilor Romāniei prin Constituţia ţării, cāt şi a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, vă solicităm, prin această a doua cerere din cadrul campaniei „Voci curate”, să ne puneţi la dispoziţie date privind persoanele publice enumerate mai jos şi colaborările lor de tip poliţie politică sau poliţie a gāndirii - īntreţinute cu fostul Departament al Securităţii Statului sau - īn măsura regăsirii acestor informaţii īn Arhivele SRI - CNSAS - cu alte servicii de informaţii şi spionaj străine, din fostul spaţiu comunist şi nu numai. Vă solicităm, de asemenea, să studiaţi posibilitatea plasării pe Internet a acelor extrase din dosare care se dovedesc a fi de interes public, īn vederea asigurării accesului neīngrădit şi imediat al publicului larg”. Lista Numele jurnaliştilor sau al directorilor de ziare locale pentru care se cere verificarea sunt: Cornel Poenar, Dragoş Stanca, Mircea Lepădatu, Mihai Gireadă, Carmen Cosman, Evelin Ceciu, Valeriu Bārgău, Mariana Pāndaru, Rareş Bogdan, Mihai Moga, Gheorghe Chirvasă, Cătălin Docea, Valentin Fulger, Nicu Taşcă, Valentin Popescu, Ştefan Ciocan, Cosmin Barbu, Andrei Vlad, Dan Codrea, Constantin Iovănescu şi mai sus semnata. Dacă vreunul sau mai mulţi dintre cei care sunt trecuţi pe această listă au făcut lucruri reprobabile, turnānd cu neruşinare rude, prieteni, colegi, cu siguranţă că merită să plătească, părăsind pentru totdeauna această breaslă. Aşa ar fi normal, aşa procedează un om de onoare! Nu vreau să dau lecţii nimănui, dar īmi place să cred că toţi colegii mei (cu excepţia lui Valeriu Bārgău, care nu se mai află printre cei vii) de pe această listă au trimis şi ei, pānă la această oră, o copie a unui act de identitate la CNSAS şi au solicitat să se treacă la verificarea lor. Astfel, se īnlătură orice urmă de īndoială, deşi există situaţii care nu pot să stārnească decāt rāsul. De pildă, aşa cum aminteam, Valeriu Bārgău nu se mai poate apăra, el decedānd īn urmă cu cāteva luni. De asemenea, colegii mei Cătălin Docea şi Nicu Taşcă chiar nu cred că puteau să se afle printre cei care ar fi colaborat cu serviciile. Unul dintre ei avea īn 1989 doar nouă ani, iar celălalt 11. E posibil să fie şi alţii īn aceeaşi situaţie. De altfel, Cătălin Docea, director al Gazetei Văii Jiului, a avut o reacţie pe măsura gafei comise de Asociaţia Civic Media: „Recunosc că am fost comandant de grupă un an, dar m-au dat jos. Pot spune chiar că am fost persecutat de regimul comunist. Toată lumea se bate să fie pe cāte o listă. N-am fost pe listă nici la nunta lu' Columbeanu. Acum m-am trezit şi eu pe o listă”. Pe de altă parte, Carmen Cosman, redactor-şef al cotidianului „Matinal”, crede că: „Este un demers forţat. Datele nu sunt actualizate. Aproape nimic nu mai corespunde. N-au verificat nici măcar vārstele, dar, cu toate acestea, nu am nimic īmpotrivă. Trebuie să vedem cine sunt jurnaliştii care au făcut rău semenilor”. Umbra Securităţii Dincolo de ridicolul situaţiei şi al tonului imperativ pe care Asociaţia Civic Media īl foloseşte īn solicitarea sa, am trimis CNSAS copia cărţii de identitate. Nu cred nici o clipă că Securitatea īşi dorea să facă din mine un colaborator şi nici nu īnţeleg ce aş fi putut eu să le povestesc acelor securişti. De asemenea, sunt convinsă că nu există vreun dosar care să cuprindă măcar o singură referire la mine. Īn acelaşi timp, chiar nu cred că te obliga cineva să faci ceea ce nu doreai să faci. Poate cu rare excepţii. Nu poţi să judeci un bătrān care şi-a petrecut ani īn temniţele comuniste pentru că a semnat un angajament cu Securitatea. Poţi, īn schimb, să īntorci capul cu greaţă cānd pe ecranul televizorului apare Carol Sebastian şi te īnvaţă ce e aceea democraţie. Omul acesta n-a făcut nici cinci minute de īnchisoare comunistă, doar s-a „distrat” şi el cu o colegă, care a rămas īnsărcinată. N-am īnţeles nici o clipă de ce trebuia să devină turnător. Şi nici n-am s-o fac vreodată, pentru că am exemplul chiar īn familie. Fără să par patetică. Faptele se petreceau prin 1979 - 1980. Fratele meu mai mare era elev prin clasa a XI-a. Avea un magnetofon cu care īnregistra tot soiul de emisiuni de la „Europa liberă”. S-a īntāmplat să-l īnregistreze şi pe Mircea Crişan spunānd bancuri. Le ascultam şi eu, copil fiind, dar nu īnţelegeam nimic. Ştiam doar că nu trebuie să povestesc nimănui acest lucru. S-a nimerit că īntr-o zi a venit acasă cu un coleg de şcoală. Pānă să īşi dea seama că īn magnetofon e banda cu pricina, era prea tārziu: Mircea Crişan ne spunea bancuri. Cāteva zile mai tārziu, colegul, al cărui nume era Doru D., a venit să ceară banda īmprumut. Nu i-a dat-o nimeni, dar, īn scurt timp, mama a fost nevoită să dea nişte explicaţii. Nu s-a īntāmplat nimic. Cāţiva ani mai tārziu, nişte băieţi cu ochi albaştri l-au chemat pe fratele meu la o īntālnire: doreau ca el să devină colaborator. A refuzat, spunānd: „Ştiţi, noi vorbim mult. Nu prea ştim să ne ţinem gura”. I-au urat noroc, iar anii care au rămas pānă la evenimentele din decembrie 1989 nu ne-au mai fost tulburaţi de nimeni care veghea „la binele poporului”. Recent, acelaşi fost coleg vroia adresa şi numărul de telefon al fratelui. Se gāndea să īl viziteze. Sunt sigură că aşa s-a īntāmplat īn multe familii. Am relatat doar exemplul pe care īl cunosc cel mai bine. De aceea, nu cred īn poveştile cu momentele slabe, cu forţările. Chiar dacă demersul celor de la Asociaţia Civic Media e stāngaci, vine din răzbunare sau din alte motive, īnţelese sau ascunse, cred că e timpul să facem curăţenie! Poate că e nevoie ca acest lucru să īnceapă cu presa. De ce nu?! Urmează politicienii Replica a prezentat, īn urmă cu cāteva luni, o declaraţie a liderului PNL Hunedoara, Mircia Muntean, care vorbea despre unii politicieni din judeţ care ar fi făcut poliţie politică. Mai mult, Muntean aprecia că este posibil ca unii dintre foştii colaboratori să facă parte chiar din Partidul Naţional Liberal. Mă aşteptam ca toţi liderii partidelor să ceară īn mod public să fie verificaţi de CNSAS. Nu s-a īntāmplat aşa, deşi toţi şefii organizaţiilor judeţene ale formaţiunilor politice parlamentare au dat asigurări că ei n-au colaborat cu Securitatea, că n-au turnat. Nu ne rămāne decāt să aşteptăm un astfel de demers. A sosit, poate, timpul să vedem unde-s turnătorii de-altădată! |
Săptămāna 27 iulie – 2 august 2006, numărul 195