Săptămâna 10 – 16 august 2006, numărul 197
|
EDITORIAL
Instituţia trădării aproapelui
de Carmen Hărău Motto: „În comunism, fiecare şi-a administrat singur propria supravieţuire” (Andrei Pleşu)Nu comunismul a inventat trădarea. Din negurile timpului, istoria şi-a schimbat adesea cursul datorită unor mari trădări. Se pare că instinctul trădării este firul „scăpat” în ţesătura noastră omenească de către însuşi Dumnezeu, atâta vreme cât el a îngăduit ca Iuda să-i trădeze Fiul, vânzând Absolutul pe treizeci de arginţi. Chiar dacă instinctul trădării zace în fiecare dintre noi, la fel ca acela al crimei, încă din clipa în care homo sapiens a devenit conştient de sine, istoria umanităţii este plină de cazuri care refuză trădarea ca manifestare a propriei identităţi, semn că răul poate fi stăpânit. Căci dacă ne-a fost dată ispita, ne-a fost dată şi calea s-o învingem. Când comunismul s-a instalat în lume, lucrurile au devenit mult mai complicate. Atât de complicate, încât îţi vine a crede că după o veşnicie de muncă Dumnezeu şi-a permis să tragă un „pui de somn” de câteva zeci de ani. Generaţii întregi de indivizi care, în condiţii normale, poate că ar fi evoluat moral şi fără pată, au devenit nişte monştri. În capul lor totul a fost răsturnat, iar administrarea propriei supravieţuiri a devenit pereche cu administrarea distrugerii semenilor. Oamenii aceştia nu au fost în stare să găsească drumul supravieţuirii proprii altfel decât căţărându-se pe „cadavrele” victimelor lor spre un statut social şi material „stimabil”. La celălalt pol se găsesc oameni cu zborul frânt care, după ani de puşcărie grea, s-au mai întrebat încă, mulţi ani, ce i-a lovit, oameni cărora li s-a refuzat meritata consolidare profesională şi poate că nu au aflat niciodată că vinovatul turnător s-a aflat, tot timpul, la câţiva metri distanţă. Călăul şi victima sa, ajunsă la rându-i, uneori, călău, într-o înlănţuire obscenă, au respirat împreună acelaşi aer stătut, rarefiat, mincinos şi tulbure, pentru că, într-adevăr, comunismul nu a inventat trădarea, dar a instituţionalizat-o. Comunismul a creat structuri instituţionale şi ideologice terfelind în lătura trădării noţiuni ca patriotism, datorie cetăţenească, siguranţă naţională, exploatând, la maximum, răul din nişte indivizi cu creiere spălate şi mâini murdare de sânge într-un sistem numit cinic, „securitate”. Oamenii aceştia trebuiau, de multă vreme, deconspiraţi, lucru care pare să se întâmple abia acum, iar societatea românească, isterizată, ţipă la fel de indecent ca o femeie aflată în criză. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să nu fie, din nou, doar un foc de paie. Când turnătorii vor fi, într-adevăr, deconspiraţi, vom fi, cu toţii, puţin mai înţelepţi, puţin mai informaţi, puţin mai liberi. Liberi să-i alegem şi să-i credem pe toţi semenii care ne cer să-i alegem şi să-i credem, cunoscând şi partea întunecată a biografiei lor. |
Săptămâna 10 – 16 august 2006, numărul 197