Săptămâna 17 – 23 august 2006, numărul 198

ADMINISTRAŢIE Prietenie doar pe hârtie Oana Bimbirică Chile, Italia, Bulgaria, Brazilia sau Tunisia. State mai apropiate sau mai depărtate de România, acestea sunt doar câteva dintre ţările care, timp de patru ani, cât durează o legislatură, pot fi vizitate, comentate sau doar căutate pe hartă de către parlamentarii români. Pe lângă numeroasele comisii şi grupuri parlamentare, senatorii şi deputaţii români mai fac parte, potrivit legii, şi dintr-o serie de grupuri de prietenie cu anumite state din lume. Pentru că numărul ţărilor de pe glob este mai mic decât cel al parlamentarilor din România, cei mai mulţi dintre aceştia ajung să se laude că fac parte din mai multe grupuri de prietenie, deşi mulţi dintre ei nu ştiu mai nimic despre ţara cu autorităţile căreia ar trebui să stabilească contacte. Aproape toţi senatorii şi deputaţii de Hunedoara fac şi ei parte din astfel de grupuri. Însă, în dulcele stil românesc, foarte puţini dintre parlamentarii hunedoreni au avut măcar o întâlnire cu omologii lor din ţările respective. Deci, ei sunt prieteni, dar cu cine?! Contacte doar cu Marocul Majoritatea celor 11 parlamentari de Hunedoara fac parte din anumite grupuri de prietenie în calitate de membri, foarte puţini dintre aceştia având funcţii de preşedinte sau secretar. Printre puţinii parlamentari hunedoreni care au discutat sau strâns mâna unui oficial al unui stat cu care trebuia să stabilească relaţii de prietenie, se numără şi senatorul liberal Viorel Arion. Acesta este preşedintele grupului parlamentar de prietenie cu Maroc, secretar al celui de prietenie cu Chile şi simplu membru al celui cu Japonia. ”În luna aprilie, am iniţiat o vizită în Maroc a unei delegaţii române, după ce, în toamna anului trecut, în România a fost prezent preşedintele acestei ţări. În acest sens, eu am propus fiecărui parlamentar român care face parte din grupul de prietenie cu această ţară, să facă demersuri prin care un oraş din judeţul pe care-l reprezintă să se înfrăţească cu o localitate din Maroc. La rândul meu, eu am solicitat primarului Hunedoarei, Nicolae Schiau să facă o scrisoare de intenţie cu acest scop, pe care să o trimită Ambasadei Marocului la Bucureşti”, a afirmat Arion. Dacă în ceea ce priveşte relaţiile cu ţara a cărei capitală este Rabat, senatorul hunedorean a mai făcut ceva, în grupul de prietenie cu Chile, acesta a şomat, poate şi din cauza faptului că statul sud-american este foarte departe de România, iar o vizită din/spre ţara respectivă ar costa prea mult legislativele ambelor ţări. Potrivit lui Viorel Arion, cu ţara Soarelui Răsare, timp de aproape doi ani, relaţiile la nivel parlamentar s-au rezumat la participarea membrilor grupului la instalarea noului ambasador al acestui stat, la Bucureşti. Fără funcţie şi fără activitate Un grup parlamentar de prietenie a condus, până la sfârşitul anului trecut, şi Liviu Almăşan, fost deputat PRM, actual reprezentant al PC. Cu toate că încă se crede şef, Almăşan nu mai are această funcţie în cadrul grupului de prietenie cu Republica Serbia, rămasă, între timp, fără Muntenegru, deoarece a părăsit PRM şi a rămas şi fără postul de conducere. „Nu ştiam că nu mai sunt preşedinte. Probabil că, după ce am plecat din PRM, mi-a fost retras sprijinul politic şi am pierdut această funcţie”, a afirmat Almăşan. Deputatul conservator susţine însă că, din 2004 şi până în prezent, s-a întâlnit de două ori cu reprezentanţii Serbiei şi Muntenegrului, care au venit la Bucureşti, dar şi cu ambasadorul acestor ţări în România. „Eu am fost interesat de programele transfrontaliere, ei de cum să acceseze fonduri europene, lucru care era atunci foarte dificil pentru ei. Noi nu am fost nociodată la ei”, a mai spus Liviu Almăşan. Pe lângă grupul de prietenie cu Serbia şi Muntenegru, deputatul PC de Hunedoara mai face parte, ca membru, din tabăra parlamentară care trebuie să stabilească relaţii cu Canada. În cadrul acestui grup, activitatea lui Almăşan a fost ca şi inexistentă, cu toate că el se laudă că ştie foarte multe despre această ţară. N-au chemat-o la muncă Marea Britanie şi Argentina sunt cele două ţări cu care ar fi trebuit să stabilească relaţii de prietenie deputatul PD de Hunedoara, Monica Iacob Ridzi. Acestora li se alătură UNESCO, organism pentru care Parlamentul României a înfiinţat, de asemenea, un astfel de grup. Dacă taberele cu care trebuie să se împrietenească România cu ajutorul Monicăi Iacob Ridzi sunt destul de multe, activitatea, în acest sens, a deputatului şi euroobservatorului PD, este invers proporţională cu numărul lor, adică este egală cu zero. Chiar dacă apartenenţa lui Ridzi la două dintre aceste grupuri, cel de prietenie cu Marea Britanie şi cel cu UNESCO, a fost opţiunea ei, deputatul democrat nu s-a implicat deloc în stabilirea de relaţii cu aceste două părţi. A aşteptat să o cheme alţii la muncă, iar dacă n-au chema-t-o... şi mai bine. „Nu am fost convocată pentru a participa la activităţi la nici unul dintre aceste grupuri. În afară de o întâlnire cu ambasadorul la Bucureşti al Marii Britanii, anul trecut, nu am făcut nimic în cadrul acestor grupuri. De fapt, activitatea tuturor grupurilor de prietenie nu prea există, deşi ele ar putea face destul de multe lucruri pentru a ajuta România”, a mai spus Ridzi. ţări îndepărtate, cunoştinţe zero Cu la fel de multe „realizări” la acest capitol se poate lăuda şi deputatul PNL, fost PSD, de Hunedoara, Ioan Timiş. Dacă relaţiile de prietenie ale României cu Columbia, Coreea şi Belarus ar depinde doar de deputatul hunedorean, acestea ar lipsi cu desăvârşire. Scuza lui Timiş pentru lipsa sa de activitate în cadrul acestor grupuri este ceva de genul „dacă nu fac alţii, de ce să fac eu?”. Parlamentarul hunedorean susţine că ţările cu care ar trebui să stabilească relaţii de prietenie, ca membru al acestor grupuri, sunt foarte departe de România, iar contactele sunt greu de pus la punct. „Grupurile acestea sunt mai mult formale. Ele trebuie să stabilească relaţii bilaterale, iar, uneori, reprezentanţii ţărilor respective nu doresc să aibă contacte, la nivel parlamentar, cu România. Nu există o tradiţie în ceea ce priveşte aceste relaţii, iar ele sunt şi foarte costisitoare. De când sunt eu în Parlament, aceste relaţii au fost mai mult personale decât oficiale”, a afirmat deputatul PNL. Nici cunoştinţele lui Timiş despre aceste ţări nu prea există, deoarece „n-are rost să-mi împovărez mintea cu informaţii pe care nu le voi folosi. Când voi avea ocazia să merg într-una dintre aceste ţări, mă voi informa înainte”. Şef la China sau nimic Senatorul PSD de Hunedoara, Adrian Păunescu, încă plânge după funcţia de preşedinte al grupului parlamentar de prietenie cu China, pe care a îndeplinit-o în legislatura trecută. În acea perioadă, spune Păunescu, a iniţiat numeroase discuţii cu oficialii ţării respective, lucru pe care nu-l mai poate face acum, pentru că nu mai conduce grupul de prietenie. „De la începutul mandatului şi până acum, în acest grup, nu am avut nici un fel de activitate, decât participarea la o întâlnire cu ambasadorul acestei ţări, când s-a instalat la Bucureşti. Altceva, nimic. Eu am cerut să rămân în continuare preşedintele acestui grup, însă nu s-a putut”, a afirmat Adrian Păunescu. Pentru a nu se supăra prea tare, în această legislatură, partidul l-a pus pe senatorul hunedorean să conducă grupul de prietenie cu Olanda şi l-a mai inclus, în calitate de membru, în cel de prietenie cu Irlanda. Aici, senatorul PSD nu a făcut nimic, nu a avut nici o discuţie, nu a trimis sau primit nici o scrisoare, nu a făcut nici o vizită omologilor săi din aceste ţări. Motivaţia lui Păunescu pentru lipsa sa de activitate în cadrul acestor grupuri se leagă de faptul că „noi facem doar ceea ce putem şi după posibilităţile materiale ale Ministerului de Externe, iar acestea nu sunt generoase. Aşa că nu are rost să vă revoltaţi că nu avem activitate”. Banii sunt puţini, înţelegem, dar cât te poate costa să trimiţi o scrisoare sau un e-mail?! Alegerea lor sau a partidului Cu excepţia deputatului PNL, Dan Radu Ruşanu, toţi cei 11 parlamentari de Hunedoara fac parte din cel puţin un grup de prietenie. Fiind în vacanţă, Ruşanu nu a putut fi contactat pentru a explica neapartenenţa sa la vreuna dintre taberele parlamentare care trebuie să stabilească relaţii cu alte state. De asemenea, nici Viorel Duca, fost senator PRM, actualmente independent, nu se mai regăseşte pe lista nici unui grup, după ce a renunţat la apartenenţa politică. În ceea ce priveşte modul în care senatorii şi deputaţii de Hunedoara au ajuns să facă parte dintr-un grup sau altul, acest lucru depinde de partidul din care fac parte, dar şi de opţiunea personală a fiecăruia. Majoritatea parlamentarilor de Hunedoara au ales cel puţin o ţară cu care vor să iniţieze relaţii, în calitate de componenţi ai unui grup de prietenie, în restul taberelor din care fac parte, fiind distribuiţi de către partid. Oricum, fie că au dorit sau nu să facă parte din ele, aproape toţi parlamentarii de Hunedoara nu şi-au dat interesul să şi muncească în aceste grupuri. În Parlament există, în prezent, 85 de grupuri parlamentare de prietenie, după cum urmează: 41 de grupuri a câte 20 de membri, 13 grupuri a câte 15 membri şi 31 de grupuri a câte zece membri. De asemenea, 28 de grupuri sunt prezidate de senatori şi 57 de către deputaţi. Comentarii?

Săptămâna 17 – 23 august 2006, numărul 198