Săptămāna 24 – 30 august 2006, numărul 199
|
EDITORIAL
Pseudo-analiză pentru
pseudo-politica romānească
de Carmen Hărău Motto: „Suntem ca şi ieşiţi de la guvernare.”Cānd vorbeşti de o „soluţie imorală”, cum a procedat preşedintele Băsescu referindu-se la cooptarea Partidului Conservator la guvernare, subsumezi, implicit, şi opusul ei, respectiv „soluţia morală”. Ce-o fi fost moral vreodată, oare, īn politica romānească postdecembristă?! Gestul unicat al Monei Muscă de a demisiona dintr-un guvern din motive „morale” se risipeşte, iată, ca fumul, de cānd a īnceput să bată vāntul deconspirării securiştilor. Īn ton cu Voiculescu, conjudeţeanul nostru, udemeristul Iuliu Winkler, ministru īntr-un minister despre care probabil nici el īnsuşi nu ştie care-i sunt atribuţiile, a ieşit īn public cu voce năduşită de obidă şi a atacat Alianţa, a etichetat drept nefuncţională coaliţia şi a anunţat, ce-i drept implicit, nu explicit, căderea guvernului după īntāi ianuarie 2007. Despre politicienii UDMR se ştie, fără tăgadă, din experienţa celor şaisprezece ani, că nu vorbesc fără mandat, nu o iau „pe arătură” cum mai fac colegii de la alte partide. Īn UDMR şi pentru a sufla nasul īn public se cere, mai īnainte, aprobare de la partid. Aşadar, fără PC şi UDMR, zilele guvernului Tăriceanu sunt numărate. Zilele politicianului Tăriceanu sunt numărate. Zilele multor politicieni liberali sunt, īn mod cert, numărate. Vor īnţelege poate, īn această situaţie, cu toţii, ce a īnsemnat armăsarul Băsescu pentru căruţa Alianţei! La celălalt pol, īn PSD, „prostănacul” īşi freacă palmele excitat. Mare şi tare cum crede că este, naivul preşedinte de partid, Mircea Geoană, nu pare să anticipeze reacţia pe care susţinătorii săi de conjunctură din interiorul PSD o vor avea atunci cānd vor simţi, din nou, mirosul ciolanului puterii. Un PSD fărāmiţat şi īn derută, ajuns, īnainte de vreme, la guvernare, ar putea aduce cu sine o harababură mai mare decāt cea la care asistăm acum, mai ales că integrarea īn Uniunea Europeană va revărsa, īn primii ani, fiere, nu miere peste bietul romān. Iar bietul romān va căuta, obligatoriu, un vinovat. Şansa le-a mai surās liberalilor de cāteva ori, pe parcursul istoriei lor. Ultimul „noroc” a purtat numele de Valeriu Stoica, preşedintele PNL care, īn anul 2000, a salvat partidul de la dezastru, desolidarizāndu-se la timp de PNţCD şi capacitāndu-l pe Stolojan, personaj cu o credibilitate gigantică, să salveze barca liberală urcāndu-se la bord. Īn 2000, paratrăznetul prin care s-a scurs furia populară a fost PNţCD şi s-a văzut ce s-a ales de acest partid. Īn acest moment liberalii deţin lanterna roşie. Vor fi salvaţi, oare, de Mircea Geoană? Mai ştii?! Iar dacă ştii, poţi fi sigur de ceva īn Romānia?! Ehe ... politică īnaltă, monşer! |
Săptămāna 24 – 30 august 2006, numărul 199