Săptămâna 31 august – 6 septembrie 2006, numărul 200

POLITIC Numai victime, niciun turnător Oana Bimbirică Securist, dosar, turnător, informator sau ofiţer sub acoperire... Cuvinte care, în urmă cu peste 15 ani, erau rostite doar pe la colţuri, pe vârful buzelor sau erau mai mult mimate. Ele au ajuns acum la mare modă în lumea politică românească, odată cu deschiderea arhivelor Securităţii şi deconspirarea oamenilor politici care au avut de-a face cu poliţia regimului Ceauşescu şi au ascuns, până acum, acest lucru. Odată ieşite din cutia Pandorei de la CNSAS, dosarele de foşti turnători, colaboratori sau ofiţeri, aparţinând unor personaje politice marcante, au semănat panică în rândul partidelor politice şi au scos la iveală nişte surprize de proporţii. Cele mai mari au fost, până acum, liberalii Mona Muscă şi Mircea Ionescu Quintus. Urmează altele, cu siguranţă, pentru că Securitatea a existat cu adevărat şi a muncit eficient cu mii de oameni, dedicaţi sau racolaţi, pentru a proteja regimul comunist. Politicienii din judeţul Hunedoara stau, deocamdată, liniştiţi. Par a nu avea niciun fel de grijă că trecutul de informator sau colaborator i-ar putea ajunge din urmă oricând, printr-un dosar şters de praf şi răsfoit în faţa opiniei publice. Înainte de verdictul CNSAS, REPLICA le-a cerut câtorva dintre politicienii de marcă ai judeţului Hunedoara să dezvăluie relaţiile pe care le-au avut cu „poliţia politică”. Surprizele nu au încetat să apară, cu toate că aproape toţi repondenţii s-au declarat victime ale Securităţii. Poftit să fie ofiţer Arătat cu degetul de către liderii PPCD Hunedoara, care îl suspectează că ar fi avut oareşice legături cu Securitatea, deputatul PNL de Hunedoara, Ioan Timiş, susţine că, în jurul anului 1971, a refuzat propunerea unor capi ai poliţiei lui Ceauşescu de a-l încadra ca ofiţer. „Am făcut armata la Trupele de Securitate, la Câmpina, iar, la un moment dat, am avut în mână chiar cifrul de stat. Eram la trupele de radio-transmisiuni şi eram foarte bun în ceea ce făceam, mai ales la Codul Morse şi la transmisiuni în acest cod. Atunci, am fost chemat la sediul Securităţii unde mi s-au făcut tot felul de teste, de care ei au fost mulţumiţi. Mi-au propus să fiu încadrat la Securitate ca ofiţer, însă am refuzat categoric. Ofiţerii erau plătiţi foarte bine, însă pe mine nu m-a interesat. Nu-mi doream să fac parte din poliţia lui Ceauşescu”, a afirmat Timiş. Acesta mai spune că, din cauza atitudinii sale, a fost cât pe ce să rămână fără gradele obţinute în urma absolvirii unei şcoli de ofiţeri, însă, până la urmă, le-a primit, pentru că le câştigase pe baza unui concurs. „De ce să fiu informator, când puteam să fiu ofiţer de Securitate foarte bine plătit? Asta e o prostie. Este foarte posibil să am dosar la Securitate în urma acestui incident şi sunt foarte curios să ştiu. Când voi intra în posesia dosarului, îl voi face public, cu siguranţă”, a mai spus deputatul liberal Ioan Timiş. Iulian Vlad şi „domnu` Golea” Pentru că era foarte tânără, în anii studenţiei, pe vremea când Secu` lucra de zor prin intermediul colaboratorilor sau al ofiţerilor, Georgeta Barabaş, consilier în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Protecţia Mediului Hunedoara, nu avut contacte cu acest organism decât după Revoluţie. Atunci, pesedista, fostă şefă de la „mediu”, l-a întâlnit pe generalul Iulian Vlad, fostul şef al Securităţii, iar întâmplarea este una de care îşi aduce aminte... cu mare plăcere. „L-am cunoscut la Bucureşti, prin intermediul unor prieteni şi nu pot să spun decât că Iulian Vlad este un om deosebit. Foarte cult şi plăcut. Nu pot să cred că omul ăsta ar fi putut să facă ceva rău”, a afirmat Georgeta Barabaş. Dacă pe şeful absolut al poliţiei ceauşiste a reuşit să-l cunoască, nu acelaşi lucru se poate spune despre „domnul Golea”, cel care conducea Securitatea din judeţul Hunedoara. Barabaş susţine că, în ciuda faptului că acesta era originar din localitatea hunedoreană Birtin şi era chiar o rudă îndepărtată cu mama sa, ea nu a reuşit să-l cunoască pe numitul Golea în timpul vieţii acestuia. „Ştiam că este securist şi chiar rudă îndepărtată cu mama, dar nu am avut ocazia să-l cunosc. În rest, poate că m-a urmărit şi pe mine Securitatea, când eram elevă la Liceul Sanitar. Atunci, corespondam cu o fostă colegă care ajunsese în America. La un moment dat, unul dintre profesori mi-a spus că am primit o scrisoare de la ea, dar epistola n-a mai ajuns la mine. Nici altele care mi-au mai fost trimise. Cred că din cauza Securităţii”, a mai spus Georgeta Barabaş. Urmărit pentru cetate O victimă a Securităţii se consideră şi Gheorghe Firczak, deputat de Hunedoara al minorităţii rutene. Cu toate că numele lui a apărut pe o listă cu foşti colaboratori ai lui Secu`, Firczak susţine sus şi tare că el nu a turnat pe nimeni, ci, dimpotrivă, a fost persecutat şi urmărit de organele de poliţie ale lui Ceauşescu. „Lucram la muzeul din Sarmizegetusa şi, pe vremea aia, am scris un articol într-un ziar local în care am susţinut că Cetatea Devei a fost una regală. Lucrul ăsta nu a fost pe placul Securităţii, dovadă fiind şi faptul că, după câteva zile, am fost chemat de nişte indivizi şi luat la întrebări. Am fost urmărit, dar nu pot să spun dacă am dosar sau nu. Tot timpul mă chemau şi mă întrebau chestii de genul ”, a afirmat Gheorghe Firczak. Pentru că el se ştie o victimă a lui Secu`, nu-şi explică cum au putut să apară în presă zvonuri despre presupusul său statut de informator. „Nu ştiu nimic despre acest lucru. Eu nu am turnat pe nimeni. Probabil că am un dosar la CNSAS şi acolo apare numele meu, cum că aş fi fost în vizorul Securităţii şi de acolo s-a interpretat că aş fi fost informator, nu victimă a poliţiei lui Ceauşescu”, a mai spus deputatul hunedorean al minorităţii rutene. Ştergerea de praf şi scoaterea la lumină de către CNSAS a dosarului lui Gheorghe Firczak va arăta clar care statut i s-a potrivit mai bine acestuia: cel de colaborator sau de urmărit al Securităţii. Anii unui proces răsunător Cu foarte mare greutate vorbeşte despre acest subiect Victor Vaida, preşedintele Organizaţiei Judeţene Hunedoara a PSD. Amintirile îi sunt amare, spune el, având în vedere că, în 1985, Vaida, împreună cu alţi şase directori de la Termocentrala din Turceni, s-au aflat în mijlocul unui răsunător proces penal. „Pe vremea aceea, eram director general la această termocentrală şi se defectase un generator. A fost ordonată o anchetă, iar mie şi altor şase colegi ne-a fost intentat proces, pentru că eram consideraţi vinovaţi pentru acest lucru. Procesul a durat ani de zile şi nu pot să vă spun cât de multe am avut de suferit din cauza Securităţii. Eram urmărit mereu, nu ştiu dacă la telefon sau prin alte mijloace, însă mereu eram chemat şi mi se atrăgea atenţia cum să mă port. Mi-au făcut viaţa un iad. Aveam doar 35 de ani”, poveşteşte Vaida. În cele din urmă, acesta a câştigat procesul, însă prigoana pe care a suferit-o din partea poliţiei ceauşiste nu o poate uita. Vaida mai spune că studiile de câţiva ani, pe care le-a făcut în Germania, au atras şi ele atenţia Securităţii, dovadă fiind faptul că, ulterior, mai mult timp, nu a putut fi avansat pe post. Şeful PSD Hunedoara susţine că nu ştie dacă a avut sau nu dosar la Securitate, dar este hotărât să afle acest lucru, în curând, „când nu va mai fi aşa de multă aglomeraţie la CNSAS. Ştiu că au fost persoane care m-au turnat, chiar dintre apropiaţi, însă bănuielile mele vor rămâne aşa până îmi voi vedea dosarul”, a mai spus Victor Vaida. Miner şi vicepreşedinte de CP Un fost nomenclaturist cu potenţial dosar la Securitate este Gheorghe Popescu, consilier judeţean PSD. Acesta este unul dintre cei care, în 1977, au participat la greva foamei de la mina Vulcan şi care a avut curajul să vorbească pe altă limbă decât Securitatea şi partidu`. „Pe vremea aceea eram miner şi student în anul trei la Facultatea de Drept, la cursurile de fără frecvenţă. Am participat la greva de la Vulcan şi le-am luat apărarea unor colegi care erau cât pe ce să fie daţi afară din partid. Acest lucru ar fi însemnat 15 ani de puşcărie pentru propagandă împotriva orânduirii socialiste. Am reuşit să-i înduplec pe cei de la partid, însă, ulterior, am avut de suportat mai multe consecinţe deloc plăcute”, susţine Gheorghe Popescu. După incident, minerului Popescu i s-a solicitat de către conducerea minei Vulcan să plece, să se mute într-un alt sector, însă acesta a refuzat. „Am plecat la examene, iar când m-am întors, m-am trezit transferat la un alt sector al minei. Munca de aici echivala, practic, cu o zi de stat în iad. Bine că nu m-au dat afară de la facultate”, a mai spus consilierul judeţean PSD. Din anul 1979 până în 1989, Gheorghe Popescu a făcut parte din nomenclatura comunistă, ocupând funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Popular Haţeg, fiind în acelaşi timp şi ziarist la „Steagul Roşu”. „Nu cunosc dacă am dosar la Securitate, pentru că nu ştiu dacă foştilor nomenclaturişti li s-au făcut astfel de dosare. Nu ştiu dacă am fost urmărit. Probabil că am fost. Poate ceea ce s-a întâmplat la Vulcan a putut fi inclus într-un dosar. Nu ştiu. Atunci, eu am vrut să salvez doi colegi de la ani grei de puşcărie”, a declarat Popescu. Liber la dosare! Legea accesului la dosarele Securităţii a deschis cea mai mare parte a arhivelor fostei poliţii politice. Practic, la cerere, fiecare cetăţean român are dreptul să-şi vadă propriul dosar. În plus, dosarele persoanelor ce deţin demnităţi şi funcţii publice, indiferent că sunt numiţi sau aleşi, de la nivelul primarilor, consilierilor locali şi judeţeni, al magistraţilor, până la senatori, deputaţi şi preşedintele României, sunt verificate din oficiu de către CNSAS. Toţi aceştia au fost obligaţi să dea o declaraţie pe proprie răspundere privind relaţiile pe care le-au avut cu Securitatea. În cazul în care din verificarea întreprinsă de CNSAS reiese că o persoană nu a dezvăluit relaţiile pe care le-a avut cu poliţia politică, conform legii aceasta îşi pierde automat funcţia publică deţinută, urmând să fie pusă sub acuzaţie pentru infracţiunea de „fals în declaraţii publice“. De pe scaunele pe care le ocupă sunt ridicaţi şi demnitarii care şi-au recunoscut colaborarea cu organele de represiune politică. Comentarii?

Săptămâna 31 august – 6 septembrie 2006, numărul 200