Săptămâna 14 – 20 septembrie 2006, numărul 202

REALITATEA HUNEDOREANĂ Oana Bimbirică (Dez)avantajoasa afacere „Rabla” Maşini luxoase, cu mulţi cai putere, străbat, zilnic, drumurile României. Îţi încântă privirea, îţi ridică adrenalina, dar, mai ales, îţi stârnesc invidia. Produsele celebrelor mărci de autoturisme nu sunt accesibile fiecărui muritor de rând, iar majoritatea hunedorenilor fac parte din această categorie. Posesorii de „antichităţi” pe patru roţi, de la Dacie, până la Lada, Lăstun sau chiar Trabant, au putut să-şi îndeplinească visul de a avea o maşină nouă. Început în 2005, Administraţia Naţională a Fondului de Mediu a continuat, şi în acest an, programul de înnoire a parcului auto. Prin intermediul acestuia, peste 200 de şoferi din judeţul Hunedoara au scăpat de rablele din garaje şi s-au ales cu o maşină nou-nouţă, numai bună de stricat în gropile din asfalt. A doua etapă a Programului „Rabla” a demarat la 10 iulie 2006 şi se va termina la 12 decembrie. Termenul de depunere a dosarelor a expirat, însă, săptămâna trecută, în 5 septembrie. Dacă anul trecut, maşina cea veche trebuia dusă la „cimitir” pe roţi, adică în stare de funcţionare, în 2006 acest lucru nu a mai fost specificat, iar firmele colectoare au putut primi şi maşini lovite în accidente sau care au ruginit în curte sau în spatele blocului. De asemenea, Programul „Rabla” din acest an a fost mai permisiv. Astfel, dacă în 2005 erau acceptate numai maşinile funcţionale, în acest an au putut fi colectate şi cele tractate sau lovite în accidente de circulaţie. Doar vechimea de cel puţin 12 ani a maşinii a rămas obligatorie. Suma alocată, în 2006, pentru Programul „Rabla” se ridică la 49,5 milioane de RON şi vizează scoaterea din circulaţie a 16.500 de maşini mai vechi de 12 ani. Proprietarii vechiturilor îşi pot cumpăra maşini noi, economisind 3.000 de lei RON care sunt oferiţi de stat, ca primă, pentru casarea maşinii vechi. Reducerea se acordă o singură dată şi se va scădea din preţul de achiziţie a unui autoturism nou. Hunedorenii care au vrut să scape de vechea maşină au făcut primul drum la un importator sau producător autorizat în cadrul programului. De acolo au primit o „Notă de acceptare”, cum că doresc achiziţionarea unui autoturism. Apoi, cu hârtia în mână, maşina uzată se predă la colectorul autorizat, de unde se eliberează un certificat de distrugere. Ulterior, Serviciul de Înmatriculări eliberează actul de radiere al maşinii. Cu toate documentele întocmite, viitorul proprietar al unei maşini noi se întoarce la producător sau importator, de unde i se vor scădea 3.000 de RON din valoarea autoturismului, bani oferiţi din partea statului. Dezmembrează „a pagubă” Dacă pentru proprietarii de maşini vechi şi pentru producătorii de autoturisme, Programul „Rabla” este o mană cerească, fiecare dintre cele două părţi având câte ceva de câştigat din această afacere, nu acelaşi lucru s-ar putea spune despre firmele autorizate să dezmembreze şi să valorifice vechiturile. În acest an, două firme din judeţul Hunedoara au primit autorizaţie pentru a presta aceste servicii, SC FraRom şi SC Ardis Metal din Simeria. De la birocraţia extrem de stufoasă pentru dobândirea numeroaselor autorizaţii necesare pentru a putea participa la acest program, până la cheltuielile imense şi câştigurile aproape nule, acestea sunt doar câteva dintre nemulţumirile pe care le au reprezentanţii celor două societăţi. „Nu avem niciun fel de câştig din acest program. În plus, suntem nevoiţi să plătim şi proprietarilor de maşini o sumă pentru caroserie. Ca să nu mai vorbim de cheltuielile pe care le avem cu transportul părţilor din maşini pe care trebuie să le scoatem, iar, apoi, să le ducem în locurile speciale, unde vor fi distruse prin incinerare”, a afirmat Doina Mainardis, directorul firmei din Simeria. Rablele aduse aici sunt dezmembrate bucată cu bucată, le sunt scoase toate lichidele, de la ulei până la lichidul de frână, motorul, cutia de viteze, dar şi părţile din plastic şi din material textil. Anvelopele ajung la Carpat Cement, unde sunt incinerate, contra cost, bineînţeles, uleiurile iau drumul Petrom-ului, plasticul şi textilele aflate în interiorul autoturismului sunt transportate la o societate de la Timişoara pentru a fi distruse într-un incinerator special, în schimbul unei taxe foarte piperate, pe care o plăteşte firma care aduce materialele. „Ceea ce rămâne, respectiv caroseria, se presează cu ajutorul unui utilaj special, până ajunge o grămadă de fiare contorsionate de forma unui balot. Pe acestea noi le ducem la Reşiţa, la un aşa numit , unde sunt tocate, iar materialele neferoase sau feroase sunt separate de sticlă. Practic, aici câştigăm şi noi ceva pentru că primim bani pentru fierul vechi care este, apoi, folosit la producerea oţelului în combinat”, mai spune Doina Mainardis. Ceva mărunţiş a mai obţinut firma Ardis Metal SRL şi din vânzarea unor parbrize, însă sumele sunt nesemnificative, fiecare dintre acestea fiind vândute cu aproximativ o sută de mii de lei, mai puţin decât cei 500.000 de lei pe care proprietarii de maşini i-au primit în schimbul caroseriilor. Muncesc pe cheltuiala lor Doar 13 rable au ajuns, în acest an, în curtea societăţii din Simeria, în cadrul programului de înnoire a parcului auto. Numărul scăzut al autoturismelor aduse la dezmembrare se datorează tot birocraţiei stufoase, din cauza căreia SC Ardis Metal SRL a primit mai târziu toate autorizaţiile necesare pentru a putea participa la program. Acestea se află, şi acum, în curte, aproape intacte, aşteptându-şi rândul la maşina distrugerii, nu înainte de a fi golite de toate componentele. „Anul trecut, am primit în jur de 70 de rable, pentru că am avut mai mult timp la dispoziţie, dar parcă şi interesul oamenilor a fost mai mare. În 2006, pentru că am primit doar puţine maşini, nu ne-am apucat să le dezmembrăm pentru că nu se renta. Le vine şi lor rândul. Însă, anul viitor nu mă voi mai implica în acest program, pentru că am doar de pierdut”, a mai declarat directorul Ardis Metal SRL. Rablele care nu au ajuns la Simeria, au luat drumul societăţii FraRom din Hunedoara, firmă care a strâns, în acest an, aproximativ 150 de astfel de maşini vechi. Altele au fost dezmembrate la firme similare din Timişoara sau Sibiu, deoarece, la începutul programului, proprietarii mai grăbiţi nu au mai putut aştepta autorizarea celor două societăţi din judeţ. Reprezentanţii celor două firme hunedorene de dezmembrare susţin că statul ar trebui să le plătească şi lor o anumită sumă de bani, pentru a putea să acopere măcar o parte din costurile acestor servicii. „În acest moment, Asociaţia Naţională a Dezmembratorilor face demersuri pentru a obţine o hotărâre de guvern prin care producătorii de autoturisme să fie obligaţi să încheie un contract cu firmele de dezmembrare. Prin acest contract, ei vor plăti o anumită sumă de bani pentru fiecare maşină distrusă. Nu se poate ca din această afacere numai unii să câştige, iar alţii să nu se aleagă cu nimic”, a afirmat Adrian Filer, directorul SC FraRom Hunedoara. „Rămas-bun, rabla mea!” Skoda, Opel, Trabant, Lada, Oltcit şi nelipsita Dacie, sunt câteva dintre mărcile sub care au fost fabricate rablele ajunse acum o grămadă de fiare şi tablă veche. Toate erau mai vechi de 12 ani şi au purtat familii, timp de zeci de ani, pe şoselele româneşti şi nu numai. Despărţirea de o astfel de piesă de muzeu nu este uşoară pentru proprietar, chiar dacă, până să ajungă la firma de dezmembrare, rabla a ruginit ani în şir în garaj sau în faţa blocului. „Am văzut persoane care au venit aici şi au plâns în momentul în care ne-au lăsat maşina. Mai ales cei mai în vârstă s-au despărţit cu greu de ea. Aveau lacrimi în ochi şi îşi luau rămas bun de la maşină, de parcă ar fi fost o persoană. Sunt de înţeles, pentru că o astfel de rablă a făcut parte din viaţa lor ani întregi, iar asta nu se poate uita. Însă, cei care se despart de vechituri, se aleg cu o maşină nouă şi acest lucru e important pentru ei”, a afirmat Doina Mainardis. Comentarii?

Săptămâna 14 – 20 septembrie 2006, numărul 202