Săptămâna 21 – 27 septembrie 2006, numărul 203
|
EDITORIAL
Politicienii şi jertfa Crăişorului
de Oana Bimbirică De când e lumea, politica şi cei care îi fac jocul, de prin toate părţile lumii, profită de orice necaz sau bucurie a vieţii pentru a ieşi în faţă şi a aduna capital de imagine. Parada de politicieni de duminică, de la Ţebea, este un exemplu grăitor, în acest sens. De la şeful statului, până la pseudo-politicianul, veritabil clovn şi patron de club de fotbal, toţi liderii locali şi naţionali ai celor mai importante partide şi-au îmbrăcat costumele şi pantofii de firmă, şi-au chemat gaşca de susţinători, iar, în funcţie de grosimea buzunarului propriu sau al partidului pe care-l conduc, au venit, cu elicopterul sau maşina, în mica localitate de lângă Brad, pentru a-l comemora pe Crăişorul Munţilor. Sunetul celor trei elicoptere care au aterizat în lanurile de porumb de pe marginea drumului, au ridicat adrenalina şi au mijit rânjete pe chipurile poporului adunat, „ca la urs”, însă, au smuls un oftat amar din pieptul lui Avram Iancu, aflat sus, în Walhalla, acolo unde e locul oricărui erou. Pe vremea lui nu erau maşini zburătoare, nici politicieni unşi cu toate alifiile. Exista însă respectul faţă de neam şi ţară, iar preţuirea eroilor, în fiecare zi, nu doar o dată pe an, era ridicată la rang de religie naţională. Ce ştiu oamenii politici din ziua de azi despre toate aceste lucruri? S-a văzut, duminică, la Ţebea, în faţa a peste două mii de oameni veniţi din toate părţile ţării. Şirul nesfârşit de delegaţii care au depus coroane la mormântul lui Avram Iancu, dacă ar fi fost unul decent, ar fi demonstrat respect faţă de cel care îşi dormea somnul de veci sub lespedea de piatră. În schimb, totul a părut o bătaie de joc, menită să-i ţină pe moţi, minute în şir, în picioare, pentru a „admira” nesimţirea unor aşa-zişi politicieni care nu cunoşteau nimic din protocolul de depunere a unei coroane. Pleci capul cu umilinţă, nu priveşti poporul în ochi, pentru a acumula capital de imagine! Evocarea personalităţii lui Avram Iancu, în fraze care mai de care mai pompoase, s-a transformat, din nou, deşi mai sunt doi ani până la alegeri, în discursuri pline de acuzaţii ale puterii la adresa opoziţiei şi invers. Corneliu Vadim Tudor a ţipat, Mircea Geoană a spus poveşti despre identitatea naţională, Adrian Păunescu a compus pe loc o poezie, iar Traian Băsescu a ieşit în faţă, să dea tuturor o replică. Care dintre liderii politici prezenţi la mormântul său şi-a arătat respectul faţă de Crăişorul Munţilor? Care dintre ei a înţeles exact rolul pe care Avram Iancu l-a avut în istoria acestei naţii, care a fost sensul sacrificiului său suprem? Răspunsul l-a dat însuşi Crăişorul, cu puţin timp înainte de a muri: „Suferinţele mele, jertfa mea, s-au prefăcut în nimic!”. |
Săptămâna 21 – 27 septembrie 2006, numărul 203