Săptămâna 5 – 11 octombrie 2006, numărul 205

EDITORIAL Alegătorul are memorie scurtă Carmen Hărău Suntem din ce în ce mai superficiali, e drept. Până şi la vot mergem convinşi de un singur argument, care atârnă decisiv în balanţa improvizată a unei decizii luate mai mult din spirit civic, fără mari speranţe de mai bine, ca pe vremea noului început de după Decembrie ´89. Îi vom alege pe domnii în costume după criterii subiective: cine râde mai mult, cine se dă mai puternic, cine se dă mai cinstit. Toate aceste criterii apar în mintea noastră cu doar câteva zile înainte de alegeri. Alegătorul nu are timp să pună atunci în cumpănă cine şi ce a făcut în ultimii patru ani. Nu este dispus să mai facă un astfel de efort chiar dacă, urmărind din întâmplare un talk-show electoral, este „ajutat” de „X” să-şi aducă aminte cât de ticălos poate fi „Y”, aflat de cealaltă parte a mesei în care se loveşte cu pumnul, ori cu dosarul compromiţător. Să-ncercăm acum un mic „experiment”: câţi dintre alegătorii Devei îşi vor mai aduce aminte, peste un an şi jumătate, când va începe iarăşi lupta pentru voturi, că unul dintre viceprimari şi-a trimis şoferul să-i ţină locul la un examen dat, culmea, pe tema corupţiei? Sau că primarul abia dacă a mai dat prin oraş, plecat fiind mai tot timpul pe la treburi mai puţin stresante? Cine-şi va mai aduce aminte de pediştii care-şi trag şi ei în faţă, cum şi pe unde pot, felia de tort, provocând supărarea „partenerilor” de coaliţie pentru că au tăiat o bucată mult mai mare decât ar permite-o normele bunului simţ (deşi în politică nu există aşa ceva)? Vor veni cei din opoziţie, care vor câştiga teren, pentru că nu mulţi vor fi cei care-şi vor mai aduce aminte că unii lideri ai PSD-ului au colaborat în afaceri pe bani publici cu liberalii, alţii l-au scuipat pe Tribun, au ajuns în PSD, unde-au fost „trădaţi”, după care s-au întors la partidul în care, dacă nu ai gură mare şi nu ştii să înjuri fără să te repeţi jumătate de ceas, cât îţi este alocat la conferinţa de presă săptămânală, nu prea ai ce căuta. În plus, mai este şi categoria telenovelistică a electoratului, cea care, dezamăgită de partidele devenite aproape istorice (PSD, PNL, PD şi PRM) îşi îndreaptă acum mâna goală spre un individ suspect de idealist: Gigi Becali. Mai este un an şi jumătate până la următoarea campanie pentru „locale”, iar tragedia cu accente comice va ajunge la un nou punct culminant, se pare, mai intens decât toate care au fost până acum. Eu unul am început deja să-mi iau notiţe, ca să nu uit! Dar poate c-am să mă las. Cu fiecare pagină umplută cu mizerii de-ale politicienilor, opţiunile mi se reduc, tind spre zero. Comentarii?

Săptămâna 5 – 11 octombrie 2006, numărul 205