Săptămâna 5 – 11 octombrie 2006, numărul 205

SOCIAL Viitorii nomazi ai Europei Oana Bimbirică Visul României de a intra în Uniunea Europeană este unul pe cale de a deveni realitate. Aderarea la marea familie a statelor europene civilizate poate fi comparată cu o căsătorie, având în vedere că, odată cu România, în UE vor ajunge toate lucrurile bune şi rele caracteristice acestui popor, tradiţii şi obiceiuri, dar şi mentalităţi învechite. Însă, din această zestre a României fac parte, deloc surprinzător, şi rromii, care, începând cu anul 2007, vor constitui cea mai are comunitate etnică din Uniunea Europeană. Valul aderării îi va lua pe sus şi pe ţiganii din judeţul Hunedoara, cu toate că analfabetismul, sărăcia şi lipsa de perspectivă iscată, în principal, de discriminarea la care sunt supuşi, nu îi califică deloc pentru a deveni cetăţeni europeni cu drepturi depline. Îi vedem peste tot, par a fi omniprezenţi, iar, de multe ori, imaginea lor nu ne provoacă prea multă plăcere. Rromii, indiferent de locul în care trăiesc, poartă cu ei stigmatul unei naţii defavorizate şi nu prea iubite, tocmai pentru faptul că mai mereu reuşesc să se descurce în viaţă, chiar dacă o fac cinstit sau înşelându-i pe reprezentanţii majoritari ai comunităţii, românii. Ponderea lor foarte mare pe teritoriul României face aproape imposibilă determinarea cu exactitate a numărului de ţigani care trăiesc, de secole, alături de români. Potrivit unor date neoficiale, în ţară sunt aproximativ trei milioane de rromi, ceea ce reprezintă de două ori mai mult decât etnicii maghiari. Situaţia este similară şi în judeţul Hunedoara, unde datele rezultate în urma ultimului recensământ al populaţiei, desfăşurat în anul 2002, nu bat deloc cu realitatea din comunităţile de rromi. Astfel, potrivit datelor oficiale, furnizate de Prefectura Hunedoara, în judeţ trăiesc circa 7000 de rromi, acesta fiind numărul hunedorenilor care s-au declarat ca aparţinând acestei etnii. Însă, Corina Copeţi, consilier responsabil cu problemele rromilor din cadrul Instituţiei Prefectului, susţine că numărul real al ţiganilor care trăiesc, într-un mod mai mult sau mai puţin armonios, alături de românii hunedoreni, este de cel puţin 17.300, putând ajunge chiar până la peste 25.000. „La fel ca şi în alte cazuri, datele oficiale nu bat tot timpul cu realitatea, iar în cazul rromilor situaţia nu este deloc una surprinzătoare. Având în vedere modul în care sunt priviţi de către cei din jur, este chiar normal ca foarte multe persoane care fac parte din această etnie, să nu se fi declarat rromi la recensământ, tocmai pentru că au de suferit din pricina discriminării. Culoarea pielii îi trădează, iar de multe ori, chiar şi cei care nu sunt ţigani, sunt consideraţi a fi, doar pentru că au tenul mai închis”, a afirmat Corina Copeţi. Lipiţi pământului sau bogaţi Într-o sărăcie lucie sau încercând să se descurce dintr-un venit care abia ajunge pentru a hrăni o gură, ca să nu mai vorbim de şase sau şapte, câte sunt, în medie, într-o familie de rromi, ţiganii hunedoreni îşi duc zilele adunaţi în comunităţi de mari dimensiuni. Cele mai semnificative astfel de grupuri se află, cu precădere, în oraşe şi municipii, însă şi mediul rural are ţiganii săi, muncitori cu ziua pe la familiile de români, pentru a-şi putea duce zilele. Potrivit autorităţilor, cei mai mulţi rromi locuiesc în municipiul Hunedoara, unde zone, cum ar fi Hăşdat, Micro 7, Micro 6 Nord sau Traian Vuia, adăpostesc, oficial, aproximativ 1170 de suflete de ţigani, şi neoficial, peste 3500. Comunităţi mai mici de rromi sunt şi în Orăştie, Petroşani sau Geoagiu, numărul acestora variind între 750 de 2000 de persoane, cifra mai mică fiind dată de statisticile oficiale. Şi în comunele Buceş şi Râu de Mori trăiesc ţigani, aproximativ 400 de femei, bărbaţi şi copii cu tenul închis şi vorbitori de limbă rromani întregesc, aici, populaţia de români agricultori. Consilierul Corina Copeţi susţine că majoritatea ţiganilor sunt foarte săraci şi îşi duc zilele cu ajutorul banilor alocaţi de stat prin Legea Venitului Minim Garantat, însă există şi aşa zişii rromi „domnoşi”, întâlniţi, cu precădere, în localitatea Hăşdat. Aceştia trăiesc în palate impunătoare, poartă bijuterii masive din aur şi conduc maşini de sute de mii de euro. Cea mai mare parte a acestora şi-au constituit averea după ce au muncit ani întregi, mai mult sau mai puţin cinstit, în străinătate, iar, apoi, s-au întors în ţară şi şi-au investit câştigurile în lucruri valoroase, cum ar fi aur, case sau maşini. Şcoala, foarte puţin interesantă Săraci sau bogaţi, locuind în bordeie sau în apartamente de bloc, mai puţin de zece la sută dintre hunedorenii de etnie rromă au călcat vreodată pragul unei săli de clasă. Costică Băţălan, inspector şcolar pentru rromi în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Hunedoara afirmă că data de 15 septembrie 2006 a fost prima zi de şcoală şi pentru aproximativ 3500 de puradei, aceştia reprezentând circa cinci la sută din totalul elevilor din învăţământul preuniversitar hunedorean. „Numărul lor este, însă, mai mare, de circa 5000, însă ei nu apar înregistraţi ca fiind ţigani, pentru că mulţi nu se declară ca făcând parte din această etnie. Ei sunt încă discriminaţi, cu toate că noi, de câţiva ani, încercăm să reducem acest fenomen, prin mijloace specifice”, a declarat Băţălan. Instruirea cadrelor didactice, pentru a ştii exact cum să lucreze cu puii de ţigan, este una dintre măsurile pe care ISJ Hunedoara le-a luat prin intermediul unui proiect PHARE, pentru a creşte gradul de acces la educaţie al populaţiei rrome. Proiectul s-a desfăşurat în 20 de unităţi şcolare din tot judeţul Hunedoara. „Tot pentru a încuraja accesul la educaţie al copiilor rromi au fost înfiinţate şi câteva locuri la licee şi şcoli de arte şi meserii, în special pentru această categorie a populaţiei. Pentru acest an, sunt disponibile circa 30 de locuri la licee şi aproximativ 43 la şcolile de arte şi meserii. Din păcate, s-au înscris foarte puţini copii, pentru că, mulţi părinţi consideră şcoala ca fiind foarte puţin importantă. Rolul nostru este să-i determinăm, cu ajutorul mediatorilor şcolari, să-şi dea copiii la şcoală sau să-i menţină în sistem până termină măcar patru clase”, a mai spus Costică Băţălan. De asemenea, în anul şcolar 2005-2006, în nouă unităţi şcolare din judeţul Hunedoara au fost înfiinţate clase cu predare în limba rromani, unde predau patru cadre didactice. Rromii care au trecut pe la şcoală măcar pentru un an sau cei care sunt analfabeţi, însă au vârsta de cel puţin 14 ani, pot învăţa să scrie şi să citească, în clase tip „a doua şansă” „Aici, într-un semestru învaţă ceea ce restul elevilor studiază într-un an şcolar, iar după doi ani, primesc o diplomă de absolvire şi chiar un certificat de calificare într-o meserie. Aceste clase fac parte din procesul de alfabetizare pe care noi îl desfăşurăm la nivelul judeţului Hunedoara, nu doar pentru rromi, ci şi pentru românii care nu au nici un fel de educaţie”, a declarat inspectorul pentru rromi din cadrul ISJ. La plimbare prin UE Libertate de mişcare în toată Europa, cam la asta se reduc cunoştinţele rromilor din judeţul Hunedoara, în ceea ce priveşte aderarea României la UE. De fapt, ei nu fac altceva decât să-şi urmărească interesul, fiind cunoscută predispoziţia acestora de a umbla liber dintr-un loc în altul. „Rromii au fost întotdeauna isteţi şi au supravieţuit indiferent de vremuri. Pe vremea în care nu exista imperativul şcolii, ţiganii erau tot cu un pas înaintea majorităţii. Aşa se întâmplă şi acum, însă, din nefericire, această etnie se confruntă cu o criză de identitate. Ţiganii au văzut lumea, au umblat dintr-un loc în altul, pentru că duc o viaţă itinerantă, chiar dacă acum, o mare parte din obiceiul nomad s-a pierdut. Ştiu că vor intra în Uniunea Europeană, alături de români, chiar dacă nu toţi ştiu să citească şi să scrie, ca să se poată informa”, susţine Costică Băţălan, preşedinte al Asociaţiei Rromilor „Pakiw” (onoare, cinste în limba rromani). Organizaţiile neguvernamentale, de genul acestei asociaţii, alături de Partida Rromilor pro Europa au un rol foarte important în viaţa comunităţilor de rromi. Acestea ţin legătura cu liderii grupurilor de ţigani din diverse localităţi, le cunosc problemele şi îi pot ajuta foarte mult, mai ales când vine vorba de informare. Acesta este şi motivul pentru care, în judeţul Hunedoara, există aproximativ zece astfel de ONG-uri, acestora adăugându-li-se cele peste şapte filiale ale Partidei Rromilor pro Europa. Comentarii?

Săptămâna 5 – 11 octombrie 2006, numărul 205