Săptămâna 5 – 11 octombrie 2006, numărul 205
|
SPORT
Arbitrii nu se împuşcă, nu-i aşa?
Bogdan Barbu
Situaţia explozivă din fotbalul românesc a scăpat cu totul de sub control. Arbitrajele din Liga 1 au luat-o razna complet, iar cei care se plâng de ele sunt din ce în ce mai mulţi: practic, toţi cei implicaţi în fenomen - cei dezavantajaţi şi cei avantajaţi (deloc paradoxal, aceştia din urmă nu sunt cei mai puţin gălăgioşi, ba din contră!), cei din coada şi cei din fruntea clasamentului, cei ameninţaţi de retrogradare şi cei care vor în Cupele europene. Ultima etapă din campionat a fost ceva inimaginabil în ceea ce priveşte arbitrajul, aşa că de data aceasta nu se mai poate nici într-un caz vorbi de exagerări sau de acoperirea unor greşeli proprii prin invocarea „ţapilor ispăşitori în negru”.
„M-au furat arbitrii! În viaţa mea nu am văzut Ceahlăul furată în halul ăsta acasă!”, a răbufnit Gheorghe Ştefan la finalul partidei Ceahlăul - Poli Timişoara, 1 - 2. Şi, de data aceasta, ca niciodată, „Pinalti” a avut perfectă dreptate! A fost un gol absolut valabil anulat Ceahlăului la 1 - 0, după o semnalizare de ofsaid pentru care asistentul ar trebui să se lase definitiv de arbitraj, un fault la portar vizibil din Ghana lui Mansour la golul egalizator al lui Poli, nesancţionat de un central a cărui prestaţie nu se poate să nu te ducă cu gândul la ce a declarat nu demult Dobrin: „Argeşul câştiga cu Cârţu când meciurile nu se jucau pe teren!”. Şi trebuie spus că s-au adunat cam multe pe răbojul timişorenilor de când îi antrenează „Sorinaccio”: victorie cu 1 - 0 cu Gloria dintr-un penalty inventat, idem cu Urziceni, un alt penalty inventat cu CFR Cluj (în această privinţă Poli e depăşită doar de Steaua lui Oli, Meme şi Gigi). E de înţeles că Iancu bagă bani la Timişoara, dar unde?! Că fotbalul etalat de Poli e jalnic, după chipul şi asemănarea unui antrenor pe care o parte a presei entuziasmată de mediocritate l-a făcut mare. Păcat, mare păcat, de un oraş care merită o echipă care să joace fotbal, nu rezultate trucate. În aceeaşi etapă a zecea, Dorinel Munteanu a pierdut cu CFR Cluj două puncte uriaşe acasă şi a căzut în dizgraţia unei conduceri de club ingrate după ce un alt „fluieraş” nu a văzut (sau nu a vrut să vadă, până la urmă e acelaşi lucru!) un 11 metri evident, în minutul 89, la 2 - 2 cu Vaslui. Dar bomboana pe coliva arbitrajului românesc a pus-o Tiberiu Lajos la Iaşi, la un meci - al cui altcuiva decât al Stelei? Mai întâi, a mutat în afara careului o tragere de tricou la care se impunea penalty pentru Politehnica, apoi a trecut cu vederea eliminarea lui Neşu la o intrare criminală, a dat un 11 metri - cu eliminare - pentru Steaua (plus că nu a mai acordat altul ieşenilor), a lăsat ambele echipe (de data aceasta corect...) în nouă jucători şi, în „compensaţie”, nu a eliminat (încă) un ieşean care îl faultase grosolan pe Neşu. Ce e de făcut? Arbitri străini? Dar nici Kassai (nu Adalbert, ci cel de la Dinamo - Rapid) nu a rupt gura târgului cu prestaţia sa din derby. A fragmentat inutil jocul, a trecut cu vederea prea multe cartonaşe care se impuneau acordate, inclusiv vreo două roşii, a fluierat mult şi deseori fără rost. Într-un cuvânt, a fost pe linia valorică a mediocrităţii arbitrilor români; marele lui avantaj a fost însă că era deasupra suspiciunilor (dacă nu luăm în seamă aberaţiile lui Dinu „Vamă” Gheorghe, omul cel mai puţin îndreptăţit din România să se plângă de moralitatea arbitrilor!). Ce poate fi făcut? De data aceasta, nici măcar Federaţia, nici măcar Liga, prin glasurile preşedinţilor Sandu şi Dragomir, nu au mai putut ignora problema şi nu au mai avut cum pretinde că nu există şi că e doar o invenţie a presei. Arbitrajul românesc s-a dus de râpă odată cu demiterea lui Crăciunescu şi cu „becalizarea” sa; să dai afară un Ion Crăciunescu şi să aduci în fruntea bucatelor - între alţii - un individ ca Vasile Avram, „celebru” la vremea lui, înseamnă să renunţi de bună voie la orice pretenţii de valoare, corectitudine şi speranţe de a progresa. Gheorghe Constantin, omul care, cel puţin pe hârtie, conduce arbitrajul românesc, nu pare deloc cel mai potrivit în a gestiona situaţia actuală. Prin renunţarea la Crăciunescu, arbitrii români au pierdut bruma de credibilitate de care începuseră, totuşi, să se bucure: lumea ştia că greşesc fiindcă sunt proşti (în cel mai rău caz), nu pentru că sunt hoţi. Acum, la atâtea arbitraje „cu tentă” - mai bine zis pe faţă de partea unora şi aceloraşi cluburi - nu poate fi vorba de „greşeală umană”, „interpretarea fazei” sau alte asemenea gogoşi. Pe vremea dictaturii ceauşiste, pe la începutul anilor ´70, când arbitrajul înregistra în campionat o situaţie similară, soluţia a fost drastică şi brutală: câţiva dintre cei implicaţi în fenomen au făcut puşcărie, iar restul s-au potolit - de frică - o bună bucată de vreme. Închisorile există şi acum: în Germania, un arbitru care a „blătuit” meciuri în favoarea caselor de pariuri a fost judecat, condamnat şi închis. De ce nu s-ar putea lua şi la noi, unde nu sunt implicate case de pariuri, ci oameni în carne şi oase - arbitri şi oficiali ai cluburilor - aceleaşi măsuri perfect democratice? În loc să fie căutate cu lumânarea probleme care nu există (rasism pe stadioanele româneşti...), de ce nu se caută eradicarea celor reale, cum e corupţia la nivelul conducerii cluburilor şi a arbitrajului?! Eternul şi deloc fascinantul „Sistem” Nici Mircea Sandu şi nici Dumitru Dragomir nu sunt capabili să eradicheze sistemul corupt până în măduva oaselor din fotbalul românesc pentru simplul motiv că ei înşişi sunt produsul acestui sistem, nu al altuia, şi că au ajuns în poziţiile la care sunt acum tocmai cu sprijinul oamenilor din Sistem. Indignarea de faţadă vis-a-vis de goana cu sacoşa de bani a lui Gigi pe străzi şi prin hoteluri după jucătorii altor echipe nu a fost urmată de nici o măsură concretă de penalizare a unei infracţiuni care se încadrează până la literă în definiţia cuvântului „mită”. Arbitrii care au „greşit” sunt suspendaţi o etapă - două, hai şase în cazuri deosebit de grave, dar nu sunt deloc speriaţi că şi-ar putea pierde libertatea. Aici intervine un alt aspect al „Sistemului”: spiritul de clan. Copiii arbitrilor se fac tot arbitri, iar în corpul de observatori sunt - aţi ghicit - părinţii şi prietenii părinţilor lor. Cum poţi tu, ca observator „imparţial”, să notezi slab un arbitru care e fiul unui coleg de-al tău - fost arbitru şi actual observator şi el... -, când ştii că peste o etapă sau două acel observator va superviza un meci pe care îl arbitrează fiul tău?! De aici până la trucarea ierarhiilor arbitrilor prin măsluirea notelor - miza fiind intrarea în corpul de arbitri UEFA şi prezenţa la competiţiile internaţionale - nu mai e decât un mic pas. Arbitrii buni nu sunt promovaţi, pentru a face loc unor „pile”, valoarea acestora e scăzută, iar cel care plăteşte nota de plată pentru realizarea acestor interese meschine este campionatul şi, prin el, întreg fotbalul românesc: sponsorii nu se înghesuie cu bani la o competiţie în care ierarhia se face pe criterii extrasportive, interesul publicului şi al televiziunilor scade - există oricum varianta urmăririi şi transmiterii Cupelor Europene sau a campionatelor puternice din Europa - iar copiii nu mai vin cu plăcere să joace fotbal ştiind că încă de la nivelul junioratului „trebuie” să câştige cu orice preţ o anumită echipă. În condiţiile în care şi aşa baza de selecţie se îngustează din ce în ce mai mult (dacă două echipe emblematice ca Steaua şi Dinamo nu găsesc în tot fotbalul intern un portar sau un fundaş dreapta, situaţia e într-adevăr gravă!) şi se ajunge la „soluţii externe” gen Carlos, Moss, Saban sau Blay, perpetuarea unor arbitraje ca şi cele din sinistra etapă a zecea din Liga 1 nu va face decât să omoare fotbalul românesc la fel de sigur cum ar fi făcut-o continuarea la acelaşi nivel de acum câţiva ani a „Cooperativei”.
Cupa Măgura 2006
TRADIŢIE LA PUI Aurel Anca
A intrat în tradiţia Consiliului Local şi a Primăriei comunei Pui organizarea în fiecare an a Cupei de vară - toamnă la fotbal. Cupa Măgura 2006 este anul acesta la a 11 ediţie. Au fost înscrise în competiţie 12 echipe de fotbal din comunele limitrofe comunei Pui, Baru, Sălaş, Băniţa.
În lunile august - septembrie s-au derulat meciurile tur-retur între cele 12 echipe. Duminică, 1 octombrie 2006, pe stadionul din comuna Pui s-au jucat meciurile dintre cele 4 echipe rămase în concurs. Astfel, clasamentul după disputarea meciurilor dintre cele 4 echipe se prezintă astfel: locul I echipa din Râu Bărbat, comuna Pui, locul II echipa din Paroş, comuna Sălaş, locul III echipa din Baru, comuna Baru, menţiune echipa din Ponor, comuna Pui. Cei peste 400 de amatori de fotbal şi suporteri din cele 4 comune au aplaudat şi încurajat echipele favorite, asistând şi la decernarea premiilor, care au constat din diplome, cupe, bani, mingi de fotbal şi câte o ladă de bere, pentru fiecare echipă participantă în faza finală. Primarul comunei Pui, Victor Tiberiu Stoica, a felicitat pe câştigători şi le-a înmânat premiile în cadrul festiv.
Fotbal: Liga II Vest Etapa a 9-a, rezultate Unirea Dej - Auxerre Lugoj 1 - 0 Auxerre Lugoj - Poli II Timişoara 1 - 1 FC Caracal - Unirea Dej 3 - 0 Building Vânju Mare - Dacia Mioveni 0 - 0 FC Târgovişte - FC Baia Mare 2 - 1 Apulum Alba - Minerul Lupeni 1 - 2 CFR Timişoara - Corvinul 0 - 0 FC Bihor - Gaz Metan 4 - 0 CSM Rm. Vâlcea - IS Câmpia Turzii 0 - 2 FCM Reşiţa - U Cluj 1 - 3 Clasament 1. Dacia Mioveni 9 6 3 0 13 - 2 21 2. U Cluj 9 6 2 1 10 - 7 20 3. FC Caracal 9 6 0 3 15 - 8 18 4. Minerul 9 5 2 2 12 - 7 17 5. FC Târgovişte 9 4 3 2 10 - 6 15 6. CS ISCT 9 3 4 2 7 - 4 13 7. FCM Reşiţa 9 3 3 3 11 - 9 12 8. Poli II Tim. 9 3 3 3 8 - 6 12 9. CSM Rm Vâlcea 9 4 0 5 10 - 12 12 10. Apulum 9 3 3 3 5 - 7 12 11. Corvinul 9 2 5 2 16 - 11 11 12. FC Unirea Dej 9 3 1 5 7 - 12 10 13. C.S. Auxerre 9 2 3 4 7 - 9 9 14. FC Bihor 9 2 3 4 10 - 13 9 15. Gaz Metan 9 2 2 5 8 - 12 8 16. Building 9 1 3 5 2 - 8 6 17. CFR Timişoara 9 2 2 5 7 - 15 8 18. FC Baia Mare 9 2 2 5 7 - 17 8 Handbal Liga Naţională Etapa a 5-a, rezultate Dunărea Brăila - HCM Baia Mare 26 - 25 Tomis Constanţa - U Jolidon Cluj 31 - 26 Astral Poşta Câlnău - Mureşul Tg. Mureş 32 - 24 Cetate Deva - Universitatea Timişoara 32 - 26 Rulmentul Braşov - Rapid Bucureşti 35 - 27 HC Zalău - Oltchim Rm. Vâlcea 20 - 31 Oţelul Galaţi - HCM Roman 26 - 27 Clasament 1. Oltchim 5 5 0 0 170 - 121 10 2. U Jolidon 5 4 0 1 145 - 118 8 3. Rulmentul 5 4 0 1 135 - 118 8 4. Tomis 5 4 0 1 138 - 129 8 5. Roman 5 4 0 1 118 - 121 8 6. Dunărea 5 3 1 1 147 - 133 7 7. Astral 5 3 0 2 150 - 120 6 8. Baia Mare 5 3 0 2 113 - 118 6 9. Cetate 5 2 0 3 129 - 130 4 10. Rapid 5 1 0 4 127 - 140 2 11. Zalău 5 1 0 4 104 - 128 2 12. Universitatea 5 0 1 4 119 - 165 1 13. Oţelul 5 0 0 5 101 - 116 0 14. Mureşul 5 0 0 5 118 - 157 0 Clasament Liga I |