Săptămâna 12 – 18 octombrie 2006, numărul 206
|
EDITORIAL
„Libertatea” liberală
Carmen Hărău Motto: „Grupul Tăriceanu-Bogdan Olteanu i-ar da afară până şi pe Brătieni dacă aceştia ar fi acum în PNL!„ Cristian Boureanu - fost membru PNLPartidul Naţional Liberal este hotărât să se sinucidă din punct de vedere politic. Actualul preşedinte, premierul Popescu-Tăriceanu, pare să infirme porecla „Moliceanu” cu care l-a „alintat” presa în ultimul an. Zâmbeşte elegant, ca pe vremuri, în tinereţe, pe podiumul pe care evolua ca manechin la prezentările de modă şi calcă, la fel de elegant şi încrezător peste propriile-i promisiuni, peste angajamentele şi peste interesele propriului partid. Insensibili la semnalul oferit de sondajele de opinie care, în ciuda campaniei furibunde desfăşurată împotriva ei, dovedesc că, securistă sau nu, Mona Muscă îşi păstrează locul fruntaş în aprecierile românilor, membrii staffului liberal ignoră şi popularitatea de care Teodor Stolojan se bucură în rândul electoratului liberal (şi nu numai) şi-l trântesc afară din partid. Ca de obicei, atunci când au de justificat un fapt nejustificabil, atunci când au de lansat o insinuare mizerabilă sau o insultă, liberalii l-au scos în faţă pe antipaticul Ludovic Orban. Prevalându-se de ideea, dealtminteri validă, că, în orice organizaţie, trebuie să existe disciplină, iar partidele politice nu fac excepţie, ciolănarii liberali vor să convingă opinia publică şi propriul electorat că au luat o măsură democratică şi firească drept răspuns la atitudinea nedemocratică a lui Stolojan. La toată această argumentaţie cu pretenţie logică participă, alături de voea tâmpă a lui Orban, un alt aşa-zis membru marcant al echipei Tăriceanu, deputatul Crin Antonescu care, afară de faptul că se scălâmbăie din când în când la tribuna Parlamentului cu afirmaţii decrepite cu pretenţie de umor, nu a ieşit în evidenţă prin nimic. Purtătorul de cuvânt oficial al liberalilor, Varujan Vosganian, tace cu privire la această temă. Aşa cum îl cunosc, i-o fi şi lui ruşine... . Poate că, spre deosebire de Tăriceanu, Olteanu, Antonescu şi Orban, Varujan Vosganian îşi mai aminteşte că Valeriu Stoica şi Teodor Stolojan au fost „tractoarele” care au scos PNL din groapa electorală în care s-a aruncat împreună cu ţărăniştii în timpul guvernării Convenţiei Democrate. Ţărăniştii au fost îngropaţi. Ei n-au avut un Stoica... Orbiţi de putere, mult prea prinşi în interese economice maculate, noii lideri liberali par suferinzi de amnezie. Şi dacă în politică recunoştinţa faţă de înaintaşi lipseşte cu desăvârşire, măcar interesul pe termen lung al PNL ar fi trebuit să-i oprească de la a face tâmpenii ca excluderea lui Stolojan şi campania împotriva Monei Muscă. La o analiză superficială s-ar spune că Tăriceanu calcă pe cadavre. Aşa o fi dacă discutăm despre excluderea lui Cristi Boureanu, pseudopolitician care are mai degrabă performanţe de alcov decât performanţe politice sau despre excluderea deputatei Turcanu, pe care a scos-o din anonimat o afirmaţie mojică a lui Ludovic Orban, căci, până atunci, nu prea se auzise de ea. Muscă, Stolo şi Stoica, departe de a fi cadavre, par mai vii ca niciodată. Dar Tăriceanu „îi calcă” apăsat, elegant, dezinvolt şi inconştient, la fel cum nu demult călca, spre exemplu, ministrul ţărănist al agriculturii, Ioan Avram Mureşan. Prin opoziţie, prietenia cu Dinu Patriciu este în mod deosebit protejată de stafful liberal (prietenii ştiu de ce!) cu beneficii probabile pentru conturile personale ale liderilor, dar cu daune mari pentru PNL şi pentru liberalismul românesc. ută cu mizerii de-ale politicienilor, opţiunile mi se reduc, tind spre zero. |
Săptămâna 12 – 18 octombrie 2006, numărul 206