Săptămâna 12 – 18 octombrie 2006, numărul 206

REALITATEA HUNEDOREANĂ Oana Bimbirică (In)cultura din căminele culturale Înfiinţate în urmă cu zeci de ani, căminele culturale din localităţile rurale hunedorene erau locuri pe care sătenii le percepeau ca având legătură cu relaxarea dobândită prin ascultarea unei doine sau prin încingerea unei hore cu ocazia unor spectacole susţinute de diferite ansambluri folclorice. Însă, din nefericire, odată cu trecerea anilor şi schimbarea regimurilor, aceste cămine şi-au pierdut menirea. Dacă înainte de anul 1989, sătenii se adunau aici pentru a mai uita de muncă şi a se distra, odată cu instaurarea democraţiei, o mare parte dintre căminele culturale din judeţ au ajuns într-o stare deplorabilă. Cauzele acestei situaţii sunt, în primul rând, lipsa banilor pentru repararea sau modernizarea lor, dar şi viaţa grea a locuitorilor care, copleşiţi de grijile zilei de mâine, au desfiinţat, prin dezinteres, aproape toate activităţile culturale din localităţile unde trăiesc. Însă, dacă în unele comune din judeţul Hunedoara, primarii au mai găsit fonduri pentru a mai cârpi, pe ici pe colo, câte ceva pe la clădirile căminelor, cultura îşi face cu greu loc înăuntru, fiind alungată de alte activităţi, cu care a fost înlocuită, mai peste tot, în ultimii ani. Nunţi, botezuri sau înmormântări, acestea sunt „acţiunile culturale„ care mai îndulcesc viaţa sătenilor din judeţul Hunedoara. Cel puţin o dată pe lună, în toate cele peste 100 de cămine hunedorene, locuitorii se adună să închine un pahar, să mănânce o friptură, să ureze „Casă de piatră„ unei perechi de tineri căsătoriţi sau „Condoleanţe„ unei familii îndoliate. Acest gen de activităţi a devenit un obicei pentru locuitorii zonelor rurale din judeţul Hunedoara, iar mulţi dintre ei spun că „altceva ce poţi să organizezi într-un cămin cultural?”. Important pentru săteni este faptul că încă mai există astfel de cămine şi că, la nevoie, ele se pot folosi pentru organizarea unor manifestări care implică participarea unui număr mare de persoane. În ceea ce priveşte felul în care arată acestea, unele comune se pot lăuda cu cămine culturale renovate, altele au mai pierdut din ele în urma retrocedărilor către vechii proprietari, iar o altă parte se luptă, an de an, pentru a face rost de fonduri în vederea unor reparaţii minime. Cu toate acestea, existenţa unui cămin cultural în sat, indiferent de felul în care arată acesta, este percepută de săteni ca ceva extrem de pozitiv, motiv pentru care primarii, în general, se străduiesc pentru a face aceste clădiri să arate cât de cât acceptabil. Mai ales că, începând cu anul 2007, şi ele, alături de locuitori, vor intra în lumea civilizată, adică în UE. Bucătărie şi veselă Toate cele şase cămine culturale din comuna Boşorod arată „model„. Anual, fiecare dintre acestea a suferit o serie de reparaţii, în limita posibilităţilor financiare ale bugetului local. „În anii trecuţi, am reparat căminul din satul Chitid, l-am renovat în exterior şi am construit o anexă unde va fi amenajată o bucătărie. Ne-am gândit că acest lucru ar ajuta foarte mult în organizarea nunţilor sau a altor evenimente care implică pregătirea mâncării. De asemenea, am cheltuit aproximativ 100 de milioane de lei ca să facem acelaşi lucru la căminul cultural din centrul comunei Boşorod. În plus, am pus gresie şi faianţă în bucătărie„, a afirmat Ioan Grecu, primarul Boşorodului. Şi aici, nunta dictează modul de amenajare, dar şi funcţionarea căminelor culturale, dovadă fiind faptul că acestea sunt dotate cu mobilierul şi vesela necesare acestor evenimente. De asemenea, în urmă cu câţiva ani, primarul a hotărât şi cumpărarea unei staţii de amplificare, în valoare de 45 de milioane de lei, necesară discotecilor şi balurilor care sunt organizate, lunar, pentru tinerii din comună. Spectacole folclorice, filme sau alte manifestări culturale? „Nu avem bani la buget pentru astfel de lucruri”, este de părere Ioan Grecu. Spectacole cu „Tulnicul” Cămine culturale într-o stare relativ bună sunt şi în comunele hunedorene Blăjeni sau Densuş. Cinci dintre cele şase astfel de clădiri din comuna Blăjeni au suferit lucrări de renovare în ultimii ani, multe dintre acestea aflându-se în aceeaşi clădire în care funcţionează şi şcoala. Dacă există cămine renovate, în Blăjeni există şi activitate culturală. „Noi avem aici un ansamblu folcloric, intitulat , o formaţie de dansuri şi un taraf. Aproape în fiecare lună, acestea dau reprezentaţii în comună, dar şi în alte localităţi. Avem şi costume populare pe care le folosim la aceste spectacole”, a declarat Lucica Ştefan, contabilul Primăriei Blăjeni. Cu atâtea spectacole, nici nu e de mirare că locuitorii preferă să-şi organizeze nunţile acasă şi să lase, din când în când, tinerii să se distreze, la cămin, cu ocazia unei onomastici sau zile de naştere. Renovate sunt şi aproape toate cele şase cămine din comuna Densuş, care au suferit ultimele reparaţii în fiecare dintre anii trecuţi. Din nefericire, aici, activitatea culturală se reduce la discoteci, baluri sau... alergări ori sărituri la capră, având în vedere că, în căminul din Densuş a fost amenajată şi o sală de sport pentru elevii din comună, aceasta fiind dotată cu aparatele necesare bunei desfăşurări a unei ore de educaţie fizică. Club francofon şi adunări săteşti O destinaţie deosebită faţă de celelalte comune o au căminele culturale din comuna Rapoltu Mare. Deşi nu sunt într-o stare foarte bună, lunar, în cele cinci astfel de clădiri sunt organizate adunări săteşti, unde locuitorii satelor Rapolt, Bobâlna, Boiu, Rapolţel sau Folt îl informează pe primar despre problemele cu care se confruntă. Când nu se organizează astfel de întâlniri, tinerii din comună se strâng să se distreze la discotecă, bal sau nedeie, iar membrii sectelor religioase participă la predici. În plus, o sală a căminului cultural din Rapolt a fost transformată într-un club franco-român, în baza relaţiilor de înfrăţire existente între comună şi localitatea Agneaux, din Franţa. Astfel, sala a fost dotată cu mai multe mese pentru tenis, şah sau alte jocuri de acest gen, dar şi cu câteva calculatoare cu acces la Internet. În ciuda acestor activităţi, mai degrabă recreative decât culturale, reprezentanţii Primăriei nu pierd ocazia de a aduna ceva bani la bugetul local prin închirierea spaţiilor din cămine pentru organizarea unor nunţi, botezuri sau alte evenimente de gen. În preţ este inclusă şi vesela, dar şi posibilitatea de a folosi bucătăria amenajată în cămine. Căminul cu magazin Primăria municipiului Hunedoara este una dintre puţinele care au fost nevoite să retrocedeze un cămin cultural din subordine, după ce acesta a fost revendicat de către fostul proprietar. Este vorba de căminul cultural din localitatea Zlaşti, care, în urmă cu opt ani, a intrat în posesia deţinătorului. „Acesta l-a lăsat în paragină, n-a făcut nimic pentru a-l renova şi nici nu a vrut să-l vândă, cu toate că Primăria s-a oferit să-l cumpere”, a afirmat Ana Dumitrescu, coordonatorul căminelor culturale din cadrul Primăriei Hunedoara. Cu toate că l-a retrocedat pe cel din Zlaşti, municipalitatea mai are în grijă încă şase astfel de cămine, în localităţi cum ar fi Buituri, Hăşdat, Boş, Groş, Peştişu Mare şi Răcăştie. Şi aici se organizează nunţi şi botezuri, iar în cel de la Răcăştie au loc frecvent spectacole ale formaţiei locale de dansuri maghiare. În schimb, de la căminul din Peştişu Mare locuitorii pot cumpăra alimente după ce, în urma inundaţiilor din anii trecuţi, aici a fost mutat, cu chirie, magazinul sătesc. Comentarii?

Săptămâna 12 – 18 octombrie 2006, numărul 206