
|
SPECIAL
Întâii vânători ai Hunedoarei
Monalise Hihn
Ce au în comun Mircea Moloţ, Mircia Muntean, Cosmin Nicula, Costel Avram, Dan Pricăjan, Bela Karoly, Ion Pitulescu, Lucian Heiuş, Victor Bucaleţ, Mircea Bobora, Ionuţ Rudeanu, Aurelian Serafinceanu? Toţi sunt vânători. Unii sunt colegi de partid şi sunt la putere... Alţii au simţit gustul puterii şi acum îşi oblojesc rănile în opoziţie... Mulţi recunosc că s-au făcut vânători pentru că era o chestie de bon ton să ai permis de portarmă şi să participi cu „băieţii” la chefurile de după partidele de vânătoare. Unii spun că au nevoie să facă sport şi se jură că n-au împuşcat în viaţa lor nicio vietate.
Lipiţi pământului sau bogaţi În vremuri imemoriale, bărbaţii mergeau la vânătoare şi la pescuit ca să îşi hrănească familia. Se spune că acel bărbat care nu putea vâna, nu era capabil să ducă specia mai departe. Totul făcea parte dintr-un mecanism de adaptare a sexului masculin. Fiecare bărbat putea fi un potenţial vânător şi/sau pescar. În epoca actuală, lucrurile s-au schimbat: bărbatul nu mai este nevoit să-şi uimească jumătatea aducând în tolbă vânatul. Mâncarea se poate procura de la supermarketuri. În locul hălcilor sângerânde, bagajul poate fi plin cu parfumuri scumpe, inele cu diamante sau lenjerie fină. Cu toate acestea, bărbaţii continuă să meargă la vânătoare. Nu toţi bărbaţii, ci doar cei care au simţit gustul puterii. Şomerul sau disponibilizatul din minerit sau siderurgie nu va cheltui bani grei să-şi procure echipament şi arme. El de abia are bani să-şi plătească facturile. În schimb, oamenii politici, cei care simt în nări aerul tare al puterii, sunt gata să pornească în căutarea prăzii. Preşedinte cu asociaţie Mircea Moloţ este unul dintre vânătorii judeţului. Are permis de vânătoare de peste zece ani, dar spune că avea ceva de vânător de mic: „Prima mea jucărie a fost o puşculiţă cu două ţevi, cu cartuşe şi arcuri. Ţinteam o cutie de chibrituri pe care o aşezam pe zăvorul uşii. Eu consider vânătoarea un sport. Stau prea mult pe scaun şi vânătoarea este singurul mod de a-mi pune în mişcare toţi muşchii”. Moloţ nu consideră vânătoarea un sport sângeros, ba mai mult, şi-a înfiinţat o asociaţie independentă de vânătoare „Căpriorul Mărtineşti” şi spune că a plecat în anul 2000 din Asociaţia Judeţeană a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi pentru că aceasta începuse să semene cu o cooperativă. În schimb, directorul executiv al AJVPS Hunedoara, Dorin Calciu, susţine că l-a dat afară pe Moloţ din asociaţie, dar că l-ar primi înapoi dacă acesta ar dori să revină în organizaţia pe care o conduce. Vânătoare fără vânat Deputatul PSD Cosmin Nicula e vânător din 2001. El spune că acela a fost anul în care a mers cel mai mult la vânătoare: „Atunci n-am scăpat aproape nicio partidă. După aceea, din cauza unei probleme de sănătate, am participat mai rar la vânătoare. În ultimii doi ani n-am mai fost din cauza nevestei, care se supăra dacă participam. Pentru că se plângea că stau tot mai puţin pe acasă, am renunţat. De altfel, am fost doar la vânătoare de mistreţi, dar n-am împuşcat niciunul. Sincer să fiu, partea cea mai frumoasă a vânătorii este cheful de după. În rest, pe mine mă cam enerva la vânătoare atitudinea şefilor de grupă. La vânătoare, toţi participanţii sunt trataţi egal. Eh, şefii de grupă ţin să le facă tot soiul de demonstraţii celor care au o funcţie publică. N-am scăpat nici eu de ei. Au dorit tot timpul să-mi arate cât de deştepţi sunt şi mă făceau să merg pe jos cu câte 3 - 4 kilometri în plus faţă de ceilalţi vânători”. Nicula este coleg de grupă la vânătoare cu liderul PNL Mircia Muntean. Despre acesta din urmă, Nicula spune că e „purtător de puşcă, dar încă n-a confirmat. Nu ştiu dacă şi-a plătit cotizaţia, că altfel va fi exclus din asociaţie”. Şi Costel Avram, purtătorul de cuvânt al PRM Hunedoara, are permis de vânătoare din 2003: „Mi-am luat permisul pentru că era o modă, ceva de genul De la CeauŞescu la Năstase Printre vânătorii celebri ai României se numără nume grele din politică: regele Carol al II-lea, Nicolae Ceauşescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ioan Gheorghe Maurer, Adrian Năstase, Marian Oprişan, Miron Mitrea, Şerban Mihăilescu, Dumitru Sechelariu, Corneliu Iacubov, Ovidiu Tender, Ilie Sârbu, Ion Ţiriac etc. Despre Nicolae Ceauşescu şi isprăvile sale de la vânătoare s-au scris sute de pagini şi s-au relatat tot soiul de poveşti, mai mult sau mai puţin adevărate. Toată lumea ştia că alţii împuşcau animalele în locul său, dar lucrurile erau făcute cu cea mai mare discreţie, pentru a-i da lui Ceauşescu senzaţia că este şi întâiul vânător al ţării. Adrian Năstase a fost timp de 12 ani preşedintele Asociaţiei Generale a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România. Ultima vânătoare de proporţii la care a luat parte s-a desfăşurat în ianuarie 2005, pe domeniul Balc din judeţul Bihor, care aparţine unei asociaţii a omului de afaceri Ion Ţiriac. La această partidă, Adrian Nastase ar fi ucis personal cel puţin 23 de exemplare de mistreţi. În cele două zile au fost împuşcaţi 185 de mistreţi. O altă vânătoare cu cântec la care a participat şi Adrian Năstase a avut loc în luna decembrie a anului 2003. Atunci, ministrul Agriculturii, Ilie Sârbu, a fost victima unui accident de vânătoare, după ce, în varianta oficială, puşca i s-ar fi descărcat accidental. Diagnosticul medicilor a fost: plagă împuşcată în regiunea inghinală stângă, cu contuzie musculară superficială şi distrugere tegumentară de aproximativ 80 de centimetri pătraţi. Ce spune psihologul
Ioan Crişan (foto), psiholog la Autoritatea de Sănătate Publică Hunedoara şi specialist în probleme de promovare a sănătăţii şi educaţiei pentru igienă şi sănătate mintală, consideră că în comportamentul întâilor vânători ai judeţului există elemente de egoism care vin în contrast cu altruismul actului politic. Crişan adaugă că: „Preocupările noii clase politice ar trebui să fie altele decât vânătoarea. Ei ar trebui să se preocupe să ne conducă mai bine, doar s-au angajat să facă acest lucru, iar oamenii, votanţii, au alte aşteptări de la ei. S-ar vedea o undă de normalitate la ei dacă ar duce vânatul la bătrânii din aziluri sau la copiii instituţionalizaţi. Atunci aş fi încântat să cred că se reia un comportament care a servit pe vremuri supravieţuirii speciei”. De altfel, Crişan le recomandă oamenilor politici din judeţ să se apuce de paintball: „Acesta este un ritual foarte bun de deturnare a agresivităţii. Le-ar permite să nu ucidă şi nu ar intra în situaţii de pericol real”. |
