Săptămâna 26 octombrie – 1 noiembrie 2006, numărul 208

EDITORIAL Cum intrăm în Europa?! Monalise Hihn Nebunie mare. Agitaţie pe măsură. Numărăm zilele până la aderare şi aşteptăm cu viu interes să vedem cine va fi viitorul comisar european din partea României şi care va fi domeniul de care se va ocupa în cadrul Guvernului Europei. Toate bune şi frumoase, dar eu, una, sunt sigură că aceia care au luat decizia ca România să adere începând cu 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană habar n-au avut cu cine îşi fac de lucru. Când vor afla, va fi prea târziu. Nu ştiu ce sentimente îi vor încerca atunci când vor vedea ţărişoara noastră şi pe bravii românaşi în toată splendoarea lor. Cum ar reacţiona, de pildă, Olli Rehn când ar vedea printre blocurile de locuinţe din Deva un căluţ legat de bara de bătut covoare?! Dar Barosso ce sentimente ar încerca atunci când ar vedea-o, de exemplu, pe vecina mea de la etajul patru scuturându-i în cap toate ţoalele pe care le posedă prin casă?! Mă întreb ce ochi cât cepele ar face Pierre Moscovici atunci când ar urca într-un mijloc de transport în comun şi l-ar lovi pe la nas un miros colectiv de transpiraţie ţinută câteva zile la păstrare? Aş vrea s-o văd pe Emma Nicholson intrând puţin în orice sediu al vreunei firme la care se achită contravaloarea facturilor la utilităţi. Ce bine s-ar simţi Elmar Brok dacă s-ar plimba puţin prin parcurile din judeţul Hunedoara şi ar vedea ce frumos sunt îngrijite şi cât de păstrători şi îngrijitori de natură sunt oamenii din acest colţ de ţară. Ce s-ar putea citi pe faţa Silvanei Koch - Mehrin atunci când ar trece puţin pe lângă orice tomberon în care îşi aruncă locuitorii oraşelor hunedorene resturile menajere şi nu numai? Desigur că Reinhold Messner, Wilhelm Graefe zu Baringdorf ar fi foarte fericit să se interneze în orice spital din judeţ şi să beneficieze de aparatura de „ultimă generaţie” cu care lucrează medicii noştri. Mai fericită ar fi Alexandra Doboyi atunci când ar călători cu trenurile noastre, iar seara, la lumina lămpii cu petrol sau a lanternei ţinută în gură, casiera i-ar elibera biletul de călătorie. Doamne, mă gândesc câtă fericire ar exprima Jan Marinus Wiersma după ce ar încerca să folosească toaletele ecologice de la gara din Deva! Cum i-ar veni oare lui Herbert Bosch dacă ar dori să servească masa la vreo cantină minerească?! Vai, dar ce bine s-ar simţi Josep Fontelle Borell dacă ar fi nevoit să trăiască vreo săptămână în satele fără curent electric de la Bătrâna! Nassauer Hartmut ar fi în al nouălea cer dacă viaţa l-ar obliga să locuiască în Micro 15 din Deva sau în Bosnea din Petroşani. Marianne Mikko s-ar declara extrem de mulţumită dacă ar avea vreo fiică ce ar fi nevoită să nască în maternităţile noastre. Matthias Wissmann ar avea doar cuvinte de laudă la adresa noastră dacă ar parcurge cu maşina în vreo jumătate de oră distanţa de la Hunedoara la Deva. În schimb, noi suntem mulţumiţi şi fericiţi: doar ei au insistat, nu noi am vrut. Şi continuăm să ne dăm cei mai deştepţi şi să spunem că au avut ei vreun interes de ne-au băgat cu forţa în UE. Şi ca să le demonstrăm că am avut dreptate l-am trimis şi pe Mircia Muntean delegat din partea comitetului regional la „BRUXEL” (cum singur şi cu mânuţa a scris în declaraţia de avere), că şi aşa nu ştim pe ce lume ne aflăm! Cei citaţi mai sus sunt parlamentari europeni şi sigur l-au văzut pe Mircia pe la BRUXELLES! Comentarii?

Săptămâna 26 octombrie – 1 noiembrie 2006, numărul 208