Săptămâna 2 – 8 noiembrie 2006, numărul 208

ADMINISTRAŢIE Protecţia plantelor, „omorâtă” abuziv Oana Bimbirică Unul dintre serviciile importante aflate în subordinea Consiliului Judeţean Hunedoara va fi desfiinţat începând cu data de 1 decembrie, printr-o hotărâre aprobată cu concursul consilierilor aparţinând coaliţiei aflate la guvernare. Cu toate că reprezentanţii PSD şi PRM au votat împotriva iniţiativei conducerii consiliului judeţean, Direcţia de Protecţia Plantelor nu va mai exista de luna viitoare, pe motiv că nu are o activitate suficient de rentabilă, încât să justifice alocarea anuală a unui buget de câteva miliarde de lei de la instituţia care îi gestionează activitatea. Dincolo de aceste motive invocate de preşedintele Consiliului Judeţean Hunedoara, Mircea Moloţ, desfiinţarea acestui serviciu este abuzivă, după cum spune conducerea Direcţiei de Protecţia a Plantelor, şi se bazează pe o lege neconstituţională. Pentru că dispariţia acestei direcţii este considerată de cel care o conduce, Gheorghe Iovan, un atac la propria persoană venit de la Mircea Moloţ, el a început deja demersurile pentru atacarea în contencios-administrativ a hotărârii de consiliu judeţean. Necazurile Direcţiei pentru Protecţia Plantelor par să fi apărut în anul 1999, când, printr-o ordonanţă de urgenţă, devenită, ulterior, lege, Ministerul Agriculturii a decis să reorganizeze activitatea de protecţie a plantelor şi carantină fitosanitară. Astfel, în subordinea ministerului de resort a rămas doar activitatea de protecţie a plantelor, coordonarea, îndrumarea tehnică şi controlul activităţii în domeniul fitosanitar, precum şi verificarea aplicării prevederilor legale în domeniu, toate acestea constituind domeniul de activitate al Direcţiei Fitosanitare. Restul activităţilor, cum ar fi cele de combatere a dăunătorilor, bolilor, tratamentului chimic al seminţelor, dezinfecţia, dezinsecţia şi deratizarea depozitelor de cereale, dar şi tăierea pomilor şi aprovizionarea şi comercializarea produselor de uz fitosanitar, au fost lăsate în seama direcţiilor pentru protecţia plantelor, care au fost organizate, prin lege, sub forma unor servicii aflate în subordinea consiliilor judeţene. Aceeaşi lege stabilea ca finanţarea acestor direcţii să se facă din două surse: subvenţii de la stat şi prin autofinanţare. „Tocmai prin această lege se precizează practic şi cât de importantă este această activitate de protecţie a plantelor, deoarece ea este considerată o problemă de interes naţional şi constituie o obligaţie pentru autorităţile publice, producătorii agricoli şi cetăţenii României. Este o activitate foarte mult influenţată de condiţiile meteo, care nu se impune nimănui, ci se face la cerere, acesta fiind motivul pentru care o parte se finanţează de către stat. Însă, o bună parte din banii cu care ne desfăşurăm activitatea îi obţinem în urma comercializării seminţelor, a pesticidelor, ierbicidelor şi a altor substanţe destinate combaterii dăunătorilor”, a afirmat Gheorghe Iovan, directorul Direcţiei pentru Protecţia Plantelor Hunedoara. Lege contestată de jurişti Cu toate că nu are un nume pompos şi nici nu pare să aducă bani rapid şi sigur, activitatea desfăşurată de Direcţia de Protecţia Plantelor este extrem de importantă pentru bunul mers al culturilor. Numai cine este agricultor şi cultivă hectare întregi de grâu, porumb sau orice altă cereală, poate ştii ce înseamnă distrugerea unei întregi culturi de către un anumit dăunător sau boală a plantelor, după ce au fost cheltuite zeci de milioane de lei pentru sădirea şi toate celelalte lucrări cerute de ajungerea la maturitate a culturilor. Dar pentru că statul român nu lasă niciun domeniu să se dezvolte fără a-l reorganiza de zeci de ori, aşa s-a întâmplat şi cu activitatea de protejare a plantelor, care a fost regândită, din nou, printr-o lege apărută în luna martie a acestui an. Acest act normativ este cel pe baza căruia şi-a întocmit conducerea Consiliului Judeţean Hunedoara hotărârea de desfiinţare a Direcţiei de Protecţia Plantelor, cu toate că, la un studiu mai amănunţit, legea în cauză nu prevede, în niciunul dintre articolele sale, încetarea activităţii acestei instituţii. „De fapt, Legea 37 din 2006, este iniţiată de Ministerul Agriculturii şi nu se poate referi decât la o activitate coordonată de acest minister, adică la cea a Direcţiei Fitosanitare. Or, Protecţia Plantelor se află, prin consiliul judeţean, care o gestionează, în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi nu poate fi desfiinţată după bunul plac al altui minister, deoarece ea nu le aparţine”, mai spune Gheorghe Iovan. În plus, singura referire la serviciile publice (aşa numitele direcţii) de protecţie a plantelor se face în articolul 6 al acestei legi. Însă, aici, nici vorbă de desfiinţare, ci este introdusă posibilitatea ca aceste servicii să fie privatizate. „Legea nr. 37 este neconstituţională şi o ştiu şi juriştii de la consiliul judeţean, la fel şi doamna secretar general Dana Dan. Cu toate acestea, ei au acceptat să întocmească un proiect de hotărâre pe baza ei”, a declarat directorul Direcţiei de Protecţia Plantelor Hunedoara. Modificarea acestui act normativ pare a fi singura soluţie de salvare de la dispariţie a direcţiei. Iar pentru că tentative de desfiinţare ale acestor instituţii au mai apărut şi în alte judeţe, Asociaţia de Protecţia Plantelor din România a întocmit un proiect de lege care să corecteze toate neajunsurile legii iniţiale. Între rentabilitate şi război personal Această dispariţie a direcţiei este văzută de directorul Gheorghe Iovan ca o răzbunare a preşedintelui Consiliului Judeţean Hunedoara, Mircea Moloţ, cel care „i-a purtat sâmbetele” încă de la preluarea mandatului, în anul 2004. „Mereu m-a ameninţat că are el grijă de mine, că mă va da afară, odată cu prima ocazie pe care o va avea. În plus, nu mă poate suferi de când am refuzat să-i dau un titlu de proprietate, pe vremea când eram director la Direcţia Agricolă, pentru terenul unde s-a construit benzinăria Shell şi cu care s-au făcut atâtea mânăreli. Ceea ce face Moloţ este un abuz, dublat de interese personale. El este cel care l-a făcut şi pe Dorin Păran să le spună consilierilor judeţeni de la PD să voteze pentru această hotărâre, deşi ei mi-au spus că vor fi contra. Eu voi ataca hotărârea în contencios administrativ”, a afirmat Gheorghe Iovan. În replică, Mircea Moloţ susţine că desfiinţarea Direcţiei de Protecţia Plantelor este necesară pentru că activitatea acesteia este nerentabilă. „S-au obişnuit să primească bani de la Consiliul Judeţean şi să stea, să nu facă nimic. Sunt câţiva oameni care mai muncesc acolo, dar atât. Eu nu mai vreau să le dau bani, iar ei să stea ca paraziţii. Sunt nemulţumit de activitatea acestei direcţii. I-am propus lui Iovan să se privatizeze, dar nu a vrut. Eu n-am niciun fel de interes, doar că banii pe care îi dau pentru activitatea acestei direcţii îi pot folosi pentru altceva mai bun. Voi încerca să-i redistribui la alte servicii pe cei care au lucrat la Protecţia Plantelor, pentru că sunt funcţionari publici”, a afirmat Mircea Moloţ. Angajaţi „alungaţi” de Moloţ Potrivit lui Gheorghe Iovan, în acest an, direcţia a avut un buget de circa patru miliarde de lei vechi, alocat de Consiliul Judeţean, din care a cheltuit 2,3 miliarde de lei. În schimb, la începutul anului, a virat în contul consiliului circa 870 de milioane de lei vechi din activitatea de comercializare, urmaţi de încă 180 de milioane de lei, la care se adaugă un stoc de marfă plătită de circa 250 de milioane de lei. Deci, practic, activitatea de protecţia plantelor nu este nerentabilă, atât timp cât se reuşeşte acoperirea aproape în totalitate a cheltuielilor. În acest moment, la Direcţia de Protecţia Plantelor mai lucrează opt persoane, cu tot cu director, dintr-un total de 18, câţi erau la începutul anului. Restul au plecat, potrivit lui Iovan, „din cauza stresului şi ameninţărilor lui Moloţ”. Motive de desfiinţare Independent de problemele legale pe care le ridică această desfiinţare, în spatele deciziei Consiliului Judeţean se pot ascunde şi o serie de interese patrimoniale pentru spaţiile şi imobilele în care îşi desfăşoară activitatea Direcţia de Protecţia Plantelor. Sediul modest al direcţiei din curtea prefecturii, la care se adaugă un magazin de prezentare şi desfacere, cu o suprafaţă de 17,8 mp, aflat în Deva, la intrare în Piaţa Centrală, centrul de la Simeria, care cuprinde câteva magazii de depozitare, 18 arii de livadă şi 1,5 hectare de teren agricol intravilan, dar şi centrul de la Orăştie, dotat şi el cu aceleaşi magazii de păstrare a pesticidelor, toate acestea compun patrimoniul Direcţiei pentru Protecţia Plantelor, aflat în patrimoniul public al Consiliului Judeţean Hunedoara. Cu toate că nu valorează foarte mult, fiind clădiri vechi şi magazii afectate de pesticide, e greu de crezut că nu s-ar găsi cineva să facă bani frumoşi din ele, în cazul în care acestea sunt vândute cuiva „cu dare de mână”. Ca să nu mai vorbim de magazinul direcţiei aflat în buricul târgului, care ar putea avea diverse întrebuinţări, sau mai mult, ar putea fi vândut sau închiriat la un preţ foarte bun. Comentarii?

Săptămâna 2 – 8 noiembrie 2006, numărul 208