Săptămâna 2 – 8 noiembrie 2006, numărul 208
|
EDITORIAL
Scrisoare către cei plecaţi de-acasă
Monalise Hihn Motto: „Sunt român din România” (îmi scapă autorul)Dragii mei, Aflaţi despre mine că sunt bine sănătoasă, care sănătate v-o doresc şi vouă. Vă compătimesc pentru că voi nu sunteţi în stare să vă trăiţi viaţa la intensitate maximă. Ce bucurii aveţi voi pe lumea asta, într-o societate care vă trimite la serviciu, vă face să vă întoarceţi acasă şi nu vă lasă să vă spargeţi capul pentru ziua de mâine?! Cât de anostă vă e viaţa şi lipsită de sens! Chiar vă compătimesc. Aţi reuşit în doar câteva zile să primiţi un teren pe care v-aţi şi ridicat o casă. Stupid! Habar nu aveţi cum ar fi să staţi în Deva. Aici era nevoie de câţiva ani să ajungeţi la o asemenea performanţă. Şi apoi, ce nevoie aţi fi avut repede de un teren, când fraţii noştri italieni cu firmă în apartament vor să construiască în 20 de ani un cartier în care aţi fi putut să vă mutaţi şi voi?! Mă gândesc că poate aţi fi vrut să vă întoarceţi pe plaiuri natale şi să vă apucaţi să creşteţi oi. Atunci chiar că aţi fi încurcat-o pentru că deja avem în zonă un mare păstor, care şi-a pus nepoţica şefă pe la „reproducţie”. Cum aţi fi putut justifica voi mioarele fără număr ca să primiţi subvenţia?! Poate că aţi fi vrut să vă cumpăraţi o maşină, că măcar cu atâţia bani oţi fi venit şi voi din pribegia de câţiva ani prin „neagra” străinătate. Degeaba. A voastră n-ar fi mers fără benzină, ca şi cele ale „aleşilor”. Aţi pomenit voi aşa ceva?! Sunteţi în urmă. Tot secretul e să aveţi la îndemână un garaj al instituţiei care împarte banii în judeţ. Atunci lucrurile s-ar fi rezolvat şi aţi fi avut şi voi o maşină care merge cu aer şi se repară cu vânt. Eh, dragii mei, mă gândesc că o moşie nu v-ar fi stricat, dar trebuie să vă luaţi gândul şi de la asta. Aţi fi cumpărat şi voi pământ în satul natal, dar, cum sunteţi nişte oameni normali, nu v-ar fi făcut nimeni drum de acces prin pădure, ca să nu vă stricaţi maşina aia care funcţionează cu aer prin râpi şi gropi adânci. Ce v-ar fi rămas de făcut?! Poate să încercaţi să vă angajaţi şi voi într-un loc mai călduţ. Şi acolo, ghinion! Cum v-aţi fi simţit să vă conducă unu´ mic ce insistă să le vorbească tuturor pe numele mic, dar şi să vă alinte toată ziua cu „epitete” de genul: „eşti prost”, „eşti chior” etc. Îmi spuneţi că v-aţi gândit la altă soluţie. Cică vreţi să fiţi stăpânii panourilor de publicitate din Deva. Din nou sunteţi loviţi de ghinion. Nu ştiaţi că şi astea s-au dat?! Să fiţi sănătoşi! Ziceţi că vreţi să vă continuaţi studiile cu un master. Of, iar sunteţi naivi! Păi, oameni buni, aveţi voi şoferi pe care să-i trimiteţi la examene în locul vostru?! Stiţi ce v-a mai rămas de făcut?! Să vă duceţi să cereţi ajutor pentru încălzirea locuinţei. Dar, din nou, n-aţi avut noroc pe lume. Dacă vă muşcă şarpele să deranjaţi nişte „doamne” care se află în mijlocul poveştilor de dimineaţă, sau de prânz, sau de sfârşitul programului, aţi încurcat-o. Ce vor auzi urechile voastre nu pot să reproduc aici, chiar dacă hârtia suportă multe. Aşa că rămâneţi acolo unde sunteţi, cu viaţa voastră anostă cu tot! Şi aşa trăiţi degeaba fără toate astea! Lăsaţi-ne pe noi aici să stingem lumina! O vom face aşa cum se cuvine, adică votând iar şi iar cu ochii închişi! |
Săptămâna 2 – 8 noiembrie 2006, numărul 208