Săptămâna 9 – 15 noiembrie 2006, numărul 210
|
SPORT
Bogdan Barbu
Unde suntem în Europa? În Liga 1, Jiul se duce... Nimic nou la echipa din Petroşani: alt meci, altă înfrângere. Nici nu mai contează că e pe teren propriu sau în deplasare, esenţial e că punctele se duc departe de echipa lui Tudorache, cel care a fost chemat să facă minuni peste noapte. Însă cu un lot de jucători blazaţi, cu gândul aiurea sau pur şi simplu - cel mai crud adevăr... - lipsiţi de valoare, nici Capello, Fergusson ori Mourinho nu pot izbuti mai mult decât să contabilizeze înfrângeri lângă înfrângeri! Dacă nu se va întâmpla nimic spectaculos în pauza de iarnă - adică finanţatorul Simota să bage adânc mâna în buzunar şi să aducă vreo 5 - 6 fotbalişti adevăraţi, ori echipa să înregistreze un reviriment surprinzător (dar cum, pe ce bază?), Jiul este condamnată să revină în eşalonul doi, după numai două sezoane în elita fotbalului autohton. 
Care elită, pentru că tot veni vorba, nu se simte prea bine: Dinamo a înregistrat prima înfrângere din campionat la Cluj, Steaua nu a fost în stare să bată o echipă a Ceahlăului antrenată (vorba vine) de un preparator fizic, iar Rapid a înregistrat un scor de maidan la Galaţi după un semieşec, ca să îi spunem politicos doar aşa, în Israel, cu o echipă (Hapoel Tel-Aviv) de mâna a treia. Nu există pentru Dinamo nici scuzele că veneau după un meci extrem de greu cu Besiktas şi că la Cluj terenul a fost prea moale - şi ceferiştii au jucat pe aceeaşi suprafaţă!; pentru Steaua nici măcar atât, pentru că la Piatra Neamţ nu au avut nici măcar un şut sănătos pe poartă (!?) în faţa unei formaţii fără patru titulari; iar Rapid a fost practic forţată să scoată un rezultat pozitiv cu Oţelul (e bună la ceva şi presiunea pusă de Copos pe jucători!...) după prestaţia slabă din Cupa UEFA, unde a scăpat cu un egal după ce arbitrul nu a văzut henţul clar al lui Săpunaru în careu, în minutul 80.
Mai contăm în Europa?
Dacă săptămâna trecută vorbeam de Cupele europene şi de şansele echipelor noastre, iată că prestaţiile de atunci încoace ale reprezentantelor noastre obligă la o reconsiderare a poziţiei şi ridică semne de întrebare asupra valorii lor reale. Proverbiala inconstanţă a echipelor româneşti, care nu sunt în stare decât cu rare excepţii să facă două jocuri bune la rând, s-a manifestat şi aici, dublul examen Europa - campionat nefiind trecut de niciuna din cele trei „mari” bucureştene. În primul rând (dacă o luăm cronologic), Steaua s-a dovedit de la bun început prea mică pentru un război cum e Liga Campionilor, cu două etape înainte de finalul grupelor rămânându-i doar varianta locului trei, pe care şi-l dispută cu o altă „campioană a Estului”, Dinamo Kiev. După un meci catalogat drept bun pe Santiago Bernabeu - în care totuşi trupa lui Olăroiu nu a pus niciun fel de probleme în atac, mulţumindu-se cu un joc de posesie care îi iese de multe ori lui Oli - a venit duşul rece de la Piatra Neamţ. Gafele lui Goian şi Ghionea (neobişnuite la ei sezonul trecut), absenţa totală din joc a lui Dică, eclipsa prelungită de formă a lui Nicoliţă, prezenţa în teren a lui Opriţa sau Ovidiu Petre dovedesc că „jucăria” inventată de Protasov s-a stricat; Olăroiu şi-a băgat mânuţele, a venit cu ideile (şi cu oamenii!) lui, care au dereglat un mecanism bine pus la punct, ce în primăvară a mers aproape din inerţie până în semifinalele Cupei UEFA. Între ce juca echipa de atunci şi ce arată Steaua acum este însă o diferenţă atât de imensă, că până şi Gigi Becali a renunţat să mai caute ţapi ispăşitori în rândul arbitrilor pentru eşecurile roş-albaştrilor.
Nici UEFA nu mai e ce-a fost...
Nici Rapid nu mai e Rapid din sezonul trecut. Aici a rămas pe banca tehnică Răzvan Lucescu, lotul de jucători e - paradoxal - mai puternic decât cel de acum un an, însă jocul e mai „subţire” şi rezultatele echipei mai slabe. Hapoel nu e Hamburg, Sahtior, Herta sau Rennes, însă a pus vişiniilor probleme pe care o apărare aflată în zi mizerabilă nu a fost în stare să le rezolve decât în mică măsură. În cazul giuleştenilor, campania de achiziţii din vară a fost una spectaculoasă: au venit jucători cu cotă, Mazilu, Zicu, Griffiths, C. Lazăr, Săpunaru - însă atacul îl „ţine” un jucător de 34 de ani, Viorel Moldovan, care se lăsase de fotbal înaintea acestui campionat! Ca şi în cazul Stelei, principala cauză a regresului o constituie forma şi prestaţia unor fotbalişti aflaţi „pe val” în sezonul trecut (unii ajunşi chiar la echipa naţională): Buga, Bădoi, M. Constantin, Karamian, Măldărăşanu (ultimul, o umbră a fotbalistului care domina împreună cu Ilyes mijlocul terenului). Iar dacă şi Coman a ajuns să greşească în poartă... O mare deziluzie - chiar dacă echipa a câştigat meciul! - a reprezentat-o însă jocul dinamoviştilor lui Rednic în faţa lui Besiktas. Dominată copios pe propriul teren de o formaţie care a venit la Bucureşti să-şi joace ultima carte, după înfrângerea de la Istambul cu Tottenham, Dinamo s-a impus doar datorită zilei de graţie a lui Niculescu (pasă de gol, penalty obţinut şi finalizat) şi inspiraţiei lui Cristea şi Gaev. Cu un Moţi nervos, un Mărgăritescu prea dur, un Ganea inexistent şi cu Denis Şerban, Cătălin Munteanu, Ze Kalanga şi Blay inutili pe un teren care arăta ca la Rovine, trupa lui Rednic a arătat a orice, numai a lider autoritar de campionat nu. Problema care începe să se pună la Dinamo, odată cu vremea proastă care a venit deja, este una extrem de pragmatică. Hunedoreanul Mircea Rednic, din „şcoala Corvinul”, a gândit şi a clădit o formaţie cu fotbalişti tehnici, cărora le place şi ştiu „să pună mingea jos”: C. Munteanu, Ad. Cristea, D. Şerban, Ze Kalanga, Cl. Niculescu, Dănciulescu, Ganea, chiar Pulhac şi Radu Ştefan. Pe noroi, pe ploaie, pe teren greu sau ud, mecanismul începe să tureze în gol, se pierd mingi la mijloc, se pierde tempoul, faza de construcţie suferă, rezumându-se la mingi „la bătaie” pentru vârfuri nesusţinute din linia a doua. Nimic mai normal, la asemenea premise, decât ca să te domine Besiktas şi să te bată CFR. Problema e că de acum şi până la vară Dinamo va juca foarte probabil NUMAI pe terenuri proaste! Acestea sunt datele problemei în ceea ce le priveşte pe Steaua, Dinamo şi Rapid. În privinţa „posibililor” din ediţia viitoare a cupelor europene, Poli Timişoara îşi continuă prestaţiile mai degrabă mediocre, Oţelul Galaţi a „spus” totul cu acest 0 - 7 acasă, iar CFR Cluj confirmă deocamdată că e cea mai îndreptăţită să revendice titlul pur onorific de „campioană a Provinciei” - dacă acesta poate însemna ceva... În rest, campionatul românesc nu mai oferă nimic interesant; decât dacă vă pasionează dincolo de limită un Unirea Urziceni - FC Argeş, Poli Iaşi - Gloria Bistriţa, Naţional - Vaslui sau Pandurii - UTA. De Jiul - Craiova ce să mai spunem... P.S.: ... Şi totuşi, speranţa moare ultima! Dacă vi se pare că am fost prea aspru cu „europenele” noastre, revin: Steaua - Dinamo Kiev, Rapid - Mlada Boleslav şi FC Bruges - Dinamo sunt meciurile care le pot duce pe fiecare în parte în primăvara europeană. Steaua are şi varianta egalului (nicio înfrângere nu o scoate din calcule!), Dinamo e calificată automat la victorie (iar Bruges nu mai e demult o forţă), iar Rapid pleacă cu prima şansă la obţinerea celor trei puncte, care o duc mai departe în proporţie de 90 la sută. Clasament Liga I Clasament Liga II Vest |