Săptămâna 16 – 22 noiembrie 2006, numărul 211

EDITORIAL Miliardari cu faţă umană Oana Bimbirică Cea de-a cincea ediţie a „Topului 300 al celor mai bogaţi români„ a apărut, în acest an, pe un fundal care nu poate decât „să facă cinste” României, cu aproximativ o lună înainte de aderarea acesteia la marea familie a statelor europene civilizate. Câteva zeci de bucureşteni din cartierul Ferentari au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva condiţiilor inumane în care trăiesc. Nu au curent electric, pentru că nu sunt branşaţi la reţea şi au datorii de peste trei miliarde de lei. Situaţia lor nu este singulară, iar România este plină de peisaje şi mai sumbre, de poveşti de groază cu personaje care nu au, practic, loc în Uniunea Europeană. Să vorbim despre primii 300 cei mai bogaţi români peste suferinţa şi mizeria celorlalţi aproximativ 23 de milioane, tot de români, pare lipsit de bun simţ şi hilar. Numărăm milioanele de dolari, întoarse cu lopata şi materializate în firme prospere, maşini de lux şi conturi grase în bancă ale potentaţilor acestei ţări, în timp ce, mai peste tot, pensionarii mor de foame, bolnavii aşteaptă, la nesfârşit, medicamentele inexistente în spitale, iar copiii nu au nici un fel de viitor, pentru că n-are cine să se ocupe de el. Situaţia este tipică românilor, care, de mii de ani, s-au obişnuit să moară de foame sau pe câmpul de luptă, în timp ce alţii, mai deştepţi, dar din aceiaşi naţiune, îşi construiau averea pe fundaţia neputinţei celor care se străduiau să supravieţuiască. Bogaţii României anului 2006 sunt aproximativ aceiaşi cu cei de anul trecut. Averea lor reprezintă circa 18 la sută din PIB, adică 22 de miliarde de dolari, bani pe care un român de condiţie medie i-ar putea face în o sută de ani trăiţi pe această lume şi alţi 500 pe lumea cealaltă. Mulţi dintre miliardarii români fac cinste acestei ţări, alţii fac parte din acest top, doar pentru că au bani, dar şi pentru că averea considerabilă nu impune, din păcate, şi o conduită morală ireproşabilă. Puţini au auzit de Iosif Constantin Drăgan, cel care se află pe primul loc al topului, cu o avere de 1,6 miliarde de dolari. Dar sunt convinsă că nimeni nu a auzit de vreun scandal în care să fie implicat acesta, pentru că, pe lângă numeroasele afaceri pe care le are, Iosif Constantin Drăgan este implicat şi în diverse acţiuni caritabile. Din acelaşi top fac parte şi personaje gen Gigi Becali, Dan Voiculescu şi Sorin Ovidiu Vântu. Clovnul cu gura spurcată şi cu mania grandomaniei, preşedintele unui partid de buzunar, însă darnic, când vine vorba de ajutor financiar dat în schimbul voturilor în campania electorală, Becali şi-a dublat averea în ultimul an, reuşind să ajungă pe locul trei al acestui top. El este urmat de SOV, cel care şi-a clădit averea pe banii amărâţilor care dormeau liniştiţi, în timp de FNI „lucra” bine de tot pentru ei. Din aceiaşi categorie a bogaţilor săraci în moralitate face parte şi Voiculescu, fostul securist cu nume de motan şmecher, cel care, în infatuarea sa, a ajuns să creadă că România nu poate fi guvernată dacă nu există o mână de conservatori care să ţină hăţurile. De fapt, miliardarii români au faţă umană, cu multe rele, pentru că bogăţia din conturi nu poate să cumpere, bunul simţ, moralitatea sau compasiunea faţă cei mulţi şi săraci. Comentarii?

Săptămâna 16 – 22 noiembrie 2006, numărul 211