
|
CRONICA GRI
Scurtă filozofie despre nimic
de Bogdan BARBU „Pentru a afla că nu era nimic de citit sau de aflat, cititorul (de presă, n. red.) vrea pagina scrisă de sus până jos”, afirmă nimeni altul decât Umberto Eco (foto), într-unul din editorialele sale. Cum nu se face să îl contrazici pe Maestru, îi dau dreptate, cu atât mai mult cu cât nu o dată - la fel ca oricine care a lucrat în presă! - m-am lovit de această problemă, mai acută la un cotidian sau la o televiziune, dar care apare şi la un săptămânal. Sunt zile în care „nu se întâmplă nimic”; în care ziarişti cu experienţă - chiar în a inventa subiecte! - te întreabă colegial, uşor jenaţi, „nu ai o bârfă măcar, ceva, orice?”. După ce epuizezi accidentele rutiere (inclusiv cele uşoare, tamponări şi zgârieturi), declaraţiile politicienilor de mâna a şaptea („cer demisia lui Cutare”, „cerem ca X să-şi ceară scuze!”) şi - deja suprema umilinţă profesională! - starea jalnică a drumurilor din România, în asemenea zile nu îţi mai rămâne decât să umpli spaţiul de tipar - care oricum trebuie umplut cu ceva! - cu poza unei celebrităţi, autohtonă sau de aiurea. Sau, iarăşi revin la Eco, „ajungi să dai non-ştiri, cum ar fi: Cutare nu şi-a scris încă următoarea carte - adică să spui că Nimicul nu face Nimic”. Iată explicaţia extrem de simplă şi de logică a faptului că ajungi să citeşti prin ziare despre iluştri anonimi prezentaţi ca fiind celebrităţi, ori îi vezi pe ecrane afişând limuzine, amante, costume de firmă - şi cam atât, pentru că îţi dai seama de adevăratul lor potenţial intelectual de cum (din păcate) deschid gura. Văd la ştiri asemenea Nimici urmăriţi de cameramani, de reporteri şi de fotografi de parcă ei ar deţine secretul vindecării cancerului ori de ei ar depinde salvarea lumii. Chiar dacă trebuie să umpli spaţiul de emisie sau pagina de ziar cu ceva, nu este o soluţie să faci filosofia şi apologia Nimicului, în loc să spui simplu „Astăzi nu avem nimic interesant de spus”. |
