Săptămâna 16 – 22 noiembrie 2006, numărul 211

ŞUŞOTELI Mioare fără număr, fără număr Un „mare” crescător de mioare a găsit o metodă ingenioasă prin care crede că ascunde comisionul. Oierul are în satul cu nume de fruct o turmă care numără vreo 300 de ovine, la fel ca în cântecul acela „Ciobănaş cu trei sute oi”. Conform declaraţiei de avere postată pe Internet, că ciobănaşul nostru e şi om cu stare şi foncţie mare, în ultimii ani a vândut când 500, când 700 de oiţe. Zice că a câştigat frumos: cam 1,2 miliarde de lei vechi din vânzarea mioarelor din turma proprie. Ce să facă omul dacă oiţele s-au înmulţit?! Sunt însă unii oameni răi, ca în balada „Mioriţa”. Aceştia nu vor să-l omoare ca în numita baladă, dar vorbesc prin dos că ciobănaşul din povestea noastră şi-a înregistrat la subvenţie cam 1.400 de ţurcane, că statul e bun şi îi ajută pe oieri să se dezvolte, să crească. Nu e nicio problemă că vine cineva să-i numere ouăle, pardon... oile. Cea care ar face acest lucru ar fi chiar nepoţica, aşezată strategic de ciobănaş pe această funcţie cu greutate. Şi dacă cineva s-ar încumeta să ceară o numărătoare, atunci oiţele ciobănaşului nostru ar ieşi la socoteală precum steagurile lui Ghiţă Pristanda: „una la Merişor, cinşpe la Săcărâmb, două sute la Deva, vreo 50 la Mariana şi o mie la Mărtineşti!”. Aşa că, oierul nostru are mioare fără număr, fără număr! Trăiască! Comentarii?

Săptămâna 16 – 22 noiembrie 2006, numărul 211