Săptămâna 23 – 29 noiembrie 2006, numărul 212

SPECIAL Caravana de informare „Fermier în Europa” a beneficiat doar de atenţia bătrânilor din comunele hunedorene „Nană Uniune, ai venit târziu!” Ciprian Iancu De mai bine de două săptămâni, în judeţul Hunedoara, Prefectura, alături de alte instituţii „deconcentrate”, derulează o campanie coordonată de Ministerul Integrării prin care încearcă să le explice ţăranilor ce înseamnă Uniunea Europeană, cum li se va schimba viaţa după 1 ianuarie 2007 şi cum ar putea să devină fermieri europeni. Caravana „Fermier în Europa” a trecut deja prin 12 comune, iar promotorii săi par mulţumiţi de rezultate: au răspuns întrebărilor puse de cetăţeni şi au închegat deja o listă destul de lungă cu probleme spinoase ridicate de aceştia. Noi am ales la întâmplare două localităţi prin care a trecut „caravana”, iar sătenii au rămas cu impresii şi... cam atât. Este vorba despre comunele Turdaş şi Rapoltu Mare. Reflexe vechi, de pe vremea comuniştilor În ambele cazuri numărul participanţilor raportat telefonic de primari a fost umflat serios. Mai rău, la întrevederi au luat parte aproape numai bătrâni veniţi la căminul cultural din curiozitate, sau pentru că „aşa a zis primarul, că nu-i frumos să vină şăfii ăia mari la noi şi să fie puţini oameni în sală”. Primarul comunei Turdaş, Aurel Lup, ne-a declarat că întrevederea a fost foarte utilă, mai ales că la ea au luat parte 113 localnici (cifră care ar însemna aproape câte un reprezentant de la fiecare a doua casă din sat). Pe raportarea oficială intermediară a Prefecturii apar însă doar 17 participanţi. La Rapoltu Mare situaţia a fost asemănătoare, doar că cifrele diferă: peste 40 „raportaţi” de primarul Octavian Roman, doar 21 trecuţi în situaţia remisă de Prefectură. Dovadă clară că, în satele hunedorene, mai ales la nivelul autorităţilor, persistă vechiul reflex al umflării raportărilor finale, la fel ca pe vremea în care erau comunicate producţii - record la hectar. Grupuri - ţintă ratate De asemenea, în ambele cazuri, la şedinţele de informare, după ce că au fost foarte puţini „receptori”, media de vârstă a acestora s-a situat undeva între 60 şi 70 de ani, adică persoane care nu mai au prea multe planuri de viitor, ce să mai vorbim de dorinţa de a deveni un adevărat fermier. Atât în Rapolt, cât şi în Turdaş, tinerii întrebaţi de ce nu au fost la întâlnirea cu specialiştii trimişi de Prefectură au motivat ba că erau la slujba „de la oraş”, ba că aveau treabă în gospodărie şi nu şi-au găsit timp de „poveştile” de la căminul cultural. În această categorie se află şi Ioan Chivari, în vârstă de 40 de ani, medic veterinar în Turdaş, posesor al unei „micro-ferme” de patru bovine: „Din 2000 de bovine câte erau cu ani în urmă în Turdaş, acum mai sunt 50. Indivizi de vârsta mea, care să mai crească o vacă sau două, mai sunt vreo cinci, cel mult şase, în tot satul. Terenurile şi le-au cam dat toţi în arendă, pe perioade de cinci-şase ani, aşa că şi să vrea să-şi facă o fermă, în viitorul apropiat nu mai au cu ce”. Tiberiu Beniamin a participat la „instruire” şi ne-a descris-o pe scurt: „Io n-am cu ce să-mi fac fermă că-s singur şi am 61 de ani. M-am dus acolo că aşa o zis primaru că-i frumos, să merem. Tătă lumea o tăcut din gură în timp ce domnii ăia ne-or spus cum să ne apucăm de lucrări şi cum să luăm Euro. Da până la urmă io tăt nu m-am prins cum stă treaba.” Emil Roşu, un economist aflat la pensie, acum în vârstă de 74 de ani, ne-a mărturisit şi el că a mers la întrunire, dar a rămas dezamăgit mai ales că tinerii au lipsit de la şedinţă: „Se pot face lucruri mari cu programele astea de care ni s-a vorbit la acea întrevedere, dar numai unul sau doi oameni mai tineri au fost prezenţi. Cei bătrâni şi dac-ar vrea să mai facă ceva, nu-i mai ajută puterile, iar cei tineri sunt cam demult plecaţi la oraş”. Nevoi primare Caravana „Fermier în Europa” face parte din campania „Informare pentru Integrare” a Ministerului Integrării, campanie pentru care se cheltuiesc, la nivel naţional, 1,3 milioane de Euro. În judeţul Hunedoara sunt vizate 20 de comune, dar reprezentanţii Prefecturii spun că se vor face informări suplimentare în alte cinci localităţi rurale. Aceştia adaugă că, până acum, cei mai mulţi săteni din judeţ s-au plâns în principal de animalele sălbatice care le distrug recoltele, iar Agenţia Judeţeană a Vânătorilor nu-i ajută, de costurile mari pentru intabularea terenurilor pe care le au, de faptul că în multe zone accesul la terenurile agricole se poate face doar pe drumuri europene, iar de la anul circulaţia căruţelor şi utilajelor agricole va fi total interzisă pe aceste artere, de costurile mari ale utilităţilor pentru proiecte şi de lipsa posibilităţilor de asigurare a acelor co-finanţări de 10-20 la sută pe care trebuie să le asigure din suma totală a proiectului. Dezamăgit, dar cu speranţă Printre cei 21 de „auditori” ai prezentării organizate în 10 noiembrie la Rapoltu Mare s-a numărat şi Camelia Gligor, de 40 de ani. Camelia şi soţul ei, Costel (de aceeaşi vârstă), au încercat anul acesta să-şi întemeieze o fermă, iar acum riscă să-şi piardă toate economiile, adică aproximativ 20.000 de Euro. „Au fost generalităţi destul de utile la prezentarea făcută la noi. Eu am înţeles tot ce s-a vorbit acolo, iar de vârsta mea prea puţini au mai fost, unul sau doi, în rest, numai bătrâni”. Costel Gligor nu a putut merge la întrunire pentru că, deocamdată, nu-şi permite să renunţe la slujba sa de lăcătuş la Termocentrala Mintia. Bărbatul a suferit o mare dezamăgire, dar îşi pune toate speranţele în anul care vine. Costel povesteşte că-n toamna anului trecut, o firmă din Alba (pe care a refuzat s-o nominalizeze) cu ajutorul autorităţilor locale a promis că va oferi „la cheie” grajduri celor care doreau să-i livreze apoi lapte de vacă. Lunile au trecut şi grajdurile nu au mai apărut, iar el a pierdut 1000 de Euro. În februarie, anul acesta, s-a pus pe treabă în încercarea de a-şi alcătui o fermă de 35 de vaci. A dat un telefon în Austria pentru a-şi cumpăra, la 1.500 de Euro bucata, bălţate austriece, recomandate ca fiind cele mai bune vaci de lapte. „După o vreme m-am trezit cu austriacul la poartă, să-mi dea oferta oficială şi să mă întrebe când batem palma. Ce să-i fi răspuns?? Că nu aveam banii?? Proiectul meu valorează în total 150.000 de Euro. M-au obligat să am fond furajer propriu. Am luat în arendă 42 de hectare pe lângă cele 20 ale mele. Am lucrat numai 25, restul au rămas aşa, cu bălării. Actele pe terenuri mi-au fost eliberate după cinci luni de la depunerea cererilor pe la fel şi fel de instituţii şi direcţii. Numai bine că mi-au venit titlurile de proprietate după 31 august, când trecuse deja termenul. Între timp, eu am cheltuit 20.000 de euro pe motorină, utilaje, însămânţări şi aşa mai departe. Ce fac eu acum cu 2000 de baloţi de lucernă şi 100 de tone de porumb?”, se întreabă mai mult decât amărât Costel Gligor, adăugând apoi că toate speranţele sale se leagă de luna martie a anului viitor, când îşi va depune dosarul pentru a obţine finanţarea de care are nevoie. Mai are însă o problemă. Ca să-şi facă ferma, aceasta trebuie să se afle la cel puţin 500 de metri de sat. A ales locul, ca să afle după aceea că aducerea utilităţilor din sat până acolo îl mai costă aproape un miliard de lei vechi. Printre cei 21 de „auditori” ai prezentării organizate în 10 noiembrie la Rapoltu Mare s-a numărat şi Camelia Gligor, de 40 de ani. Camelia şi soţul ei, Costel (de aceeaşi vârstă), au încercat anul acesta să-şi întemeieze o fermă, iar acum riscă să-şi piardă toate economiile, adică aproximativ 20.000 de Euro. „Au fost generalităţi destul de utile la prezentarea făcută la noi. Eu am înţeles tot ce s-a vorbit acolo, iar de vârsta mea prea puţini au mai fost, unul sau doi, în rest, numai bătrâni”. Costel Gligor nu a putut merge la întrunire pentru că, deocamdată, nu-şi permite să renunţe la slujba sa de lăcătuş la Termocentrala Mintia. Bărbatul a suferit o mare dezamăgire, dar îşi pune toate speranţele în anul care vine. Costel povesteşte că-n toamna anului trecut, o firmă din Alba (pe care a refuzat s-o nominalizeze) cu ajutorul autorităţilor locale a promis că va oferi „la cheie” grajduri celor care doreau să-i livreze apoi lapte de vacă. Lunile au trecut şi grajdurile nu au mai apărut, iar el a pierdut 1000 de Euro. În februarie, anul acesta, s-a pus pe treabă în încercarea de a-şi alcătui o fermă de 35 de vaci. A dat un telefon în Austria pentru a-şi cumpăra, la 1.500 de Euro bucata, bălţate austriece, recomandate ca fiind cele mai bune vaci de lapte. „După o vreme m-am trezit cu austriacul la poartă, să-mi dea oferta oficială şi să mă întrebe când batem palma. Ce să-i fi răspuns?? Că nu aveam banii?? Proiectul meu valorează în total 150.000 de Euro. M-au obligat să am fond furajer propriu. Am luat în arendă 42 de hectare pe lângă cele 20 ale mele. Am lucrat numai 25, restul au rămas aşa, cu bălării. Actele pe terenuri mi-au fost eliberate după cinci luni de la depunerea cererilor pe la fel şi fel de instituţii şi direcţii. Numai bine că mi-au venit titlurile de proprietate după 31 august, când trecuse deja termenul. Între timp, eu am cheltuit 20.000 de euro pe motorină, utilaje, însămânţări şi aşa mai departe. Ce fac eu acum cu 2000 de baloţi de lucernă şi 100 de tone de porumb?”, se întreabă mai mult decât amărât Costel Gligor, adăugând apoi că toate speranţele sale se leagă de luna martie a anului viitor, când îşi va depune dosarul pentru a obţine finanţarea de care are nevoie. Mai are însă o problemă. Ca să-şi facă ferma, aceasta trebuie să se afle la cel puţin 500 de metri de sat. A ales locul, ca să afle după aceea că aducerea utilităţilor din sat până acolo îl mai costă aproape un miliard de lei vechi. Comentarii?

Săptămâna 23 – 29 noiembrie 2006, numărul 212