Săptămâna 14 – 20 decembrie 2006, numărul 215

CRONICA GRI „Salvatorul patriei” de Bogdan BARBU Picătură cu picătură, de-a lungul unei întregi istorii, românii au fost obişnuiţi cu ideea - ori s-au obişnuit singuri, asta are mai puţină importanţă la urma urmei - că ei nu pot realiza nimic prin forţe proprii, că trebuie să aştepte ca Dumnezeu din cer, domnitorul de pe pământ, Marile Puteri, conjunctura internaţională, Uniunea Sovietică sau Uniunea Europeană să le asigure lor pâinea de pe masă, acoperişul deasupra capului, căldură iarna, eventual şi ceva bani de buzunar - dacă se poate - şi o bere rece când o fi la vară cald. Fatalismul păgubos - „mioritic”, ar zice un prieten - împrumutat de la migratorii orientali strămutaţi prin Estul Europei a adus atâtea daune României, mai ales pe plan mental, dar şi material, că nici nu mai trebuie argumente care să susţină această evidenţă. Românii au aşteptat ca un Vlad Ţepeş să îi debaraseze de hoţi - vezi să nu! -, ca un principe străin să îi aducă în rândul civilizaţiei europene moderne (la acea vreme) - printr-o întâmplare fericită, asta s-a realizat -, ca Zelea - „Căpitanul” să le facă o ţară (de parcă nu aveau deja una!) „ca soarele de pe cer”, ca Stalin să îi „elibereze” de capitalism - şi asta s-a realizat, însă din nefericire şi nicidecum din întâmplare! -, ca Ceauşescu să mai slăbească un pic din rigiditatea comunismului dogmatic, ca Iliescu să îi „apere” de invazia moşierilor veniţi să le ia oamenilor înapoi pământurile (ce să le mai ia? - de parcă nu li se luaseră demult cu CAP-urile!), ca „acum - Emil” Constantinescu să termine cu puterea demnitarilor comunisto-securişti, ca Băsescu să lichideze corupţia din România. Mai sunt români care aşteaptă de la un Vadim să facă cine mai ştie ce măreţe isprăvi sau de la un Gigi Becali să le construiască gratis case, să le achite curentul şi să arunce în ei cu teancuri de euro, ca în manelişti sau în fotbalişti. Oameni buni şi mai puţini buni, chiar v-aţi tâmpit de tot?! Aşteptaţi un Salvator al Patriei coborât cu hârzobul din cer? Nimeni nu vă va da nimic de degeaba: viaţa nu e o gratuitate! Cine promite ceva pe degeaba, aşteaptă mai întâi totul de la voi. Românii sunt creditorii, nu datornicii „Salvatorului” ipotetic...! Comentarii?

Săptămâna 14 – 20 decembrie 2006, numărul 215