REALITATEA HUNEDOREANĂ
Ciprian Iancu
Curs intensiv de limba „europeană”
Caravana „Fermier în Europa” a pornit luna trecută prin ţară, s-a oprit pentru o vreme prin birourile Prefecturilor, după care, săptămâna trecută a luat iarăşi „la pas” comunele importante pentru a le explica sătenilor ce şi cum va fi cu Uniunea Europeană. Totul se derulează după tipicul întrunirilor de la sat, cu domni îmbrăcaţi frumos care vorbesc pe limba lor aleasă, şi cu săteni, cei mai mulţi la vârsta a treia, ascultând politicoşi, fiindu-le ruşine să întrebe prea multe ca să nu se facă de râs că n-au înţeles mare parte din discursul fiecărui vorbitor. Cei mai bătrâni stau mult pe gânduri şi nu scot o vorbă. Au aceleaşi chipuri gânditoare, asemănătoare cu cele ale părinţilor lor, prin anii 50, când comuniştii duceau cu ei muncă de convingere că e mai bine să-şi dea pământurile la stat. Acum statul încearcă să-i convingă să facă altceva, dar primele constatări nu sunt deloc îmbucurătoare.
În după-amiaza zilei de sfântul Nicolae, „caravana” ajunge în comuna Băcia. Întâlnirea are loc la căminul cultural, că e locul cel mai bun. E zi de sărbătoare, aşa că sunt aşteptaţi măcar vreo 50 de localnici la şedinţă. Doar vreo 15 aşteaptă liniştiţi în sală. Singurul revoltat de întârzierea delegaţiei este un maidanez care-şi „marchează” teritoriul tocmai pe panoul frumos colorat de prezentare a caravanei, amplasat la uşa clădirii. După o jumătate de ceas apar şi domnii de la Deva (câte un reprezentant al Prefecturii, Direcţiei Agricole, Direcţiei Sanitar - Veterinare, Agenţiei de Mediu, Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţie în Agricultură, Oficiului Judeţean de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Oficiului Judeţean pentru Consultanţă Agricolă). Până când se instalează „prezidiul”, sătenii studiază pixurile, caietele de notiţe frumos colorate ce le-au fost aşezate pe scaune, alături de câte un braţ de pliante şi numere ale ziarului „euROpeanul” realizat de Ministerul Integrării. În cămin, singurul lucru modern, în afară de scaunele de plastic, este laptop-ul conectat la un video-proiector care foloseşte ca ecran peretele odată alb al sălii. Dispozitivul va fi de mare ajutor mai departe.
Fast- forward
Introducerea nu durează mult. Primul vorbeşte reprezentantul Direcţiei Agricole, Ioan Boşorogan. Acesta spune că, dacă ar fi să intre în detalii, ar trebui să vorbească patru ore. Ajunge la expresii de genul „exploataţii de subzistenţă”, dar revine oarecum la normal explicând, pe ici pe colo, termenii folosiţi în expunere. Răul abia urmează. Liliana Horga, reprezentanta Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură citeşte cuvânt cu cuvânt ce este scris pe ecran. Ar fi făcut economie de timp dacă textul ar fi fost tipărit pe coli A4 şi distribuit participanţilor, al căror număr a crescut, între timp, la 18. La fel procedează şi următorii doi vorbitori, Marius Filimon de la Oficiul Judeţean pentru Plăţi Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi Ignat Blaga de la Oficiul Judeţean pentru Consultanţă Agricolă. Acesta din urmă se mai abate uşor de la text, dar, totuşi, îşi termină speech-ul într-un consolidat limbaj de lemn: „Plăţile naţionale directe nu se pot acorda sectoarelor care nu sunt acoperite de schemele de sprijin ale Uniunii Europene”. Oamenii nu protestează. Stau şi ascultă liniştiţi. Dau semne că se înţeleg mai bine cu Olimpia Botaş, doctorul veterinar trimis de la Deva şi cu Georgeta Barabaş, reprezentantul Agenţiei de Mediu. După o oră de prezentări concentrate, cifre, termeni pretenţioşi şi scheme, monologul se transformă în dialog, dar discuţia se întrerupe brusc. Din ultimul rând, un localnic la vreo 50 de ani se ridică, zâmbeşte sfios şi spune: „Vă rog să mă scuzaţi! Permiteţi să plec? Tre´ să dau la animale (de mâncare - n.red.)”. Scena aduce aminte de elevul de clasa a ll-a căruia-i este ruşine că trebuie să meargă la WC, dar nu are ce face, trebuie!
Ţepuiţi, dar cu speranţă
Nu mai durează mult, iar un cioban îşi pune clopul şi iese aproape tiptil din sală, căutându-şi pachetul cu ţigări şi mormăind aproape numai pentru el: „Auzi mă! Să nu mai mulgem oile cu mâna, că parcă-n Spania nu tot aşa le mulg, că nu mi-o zâs mie fiu-mio, că doară la fermă lucră şî el, da acolo. Să nu mai tai porcu cu cuţâtu´, că parcă-n Spania nu spânzură ăia oaia şî-i dau foc!”. Se trece repede şi peste acest „incident” pentru că un alt localnic se ridică în picioare, frământându-şi căciula în mâini şi deschizându-şi spectaculos discursul: „Avem aici o asociaţie de numai un an. Acum e la <>”. Florin Muntean, căci despre el este vorba, povesteşte apoi prin câte chinuri trece pentru a primi o subvenţie amărâtă de 3 milioane de lei ca să-şi cureţe păşunea, cum aşteaptă vreo 90 de milioane despăgubiri pentru că a dat pesta în mica sa fermă de porci şi cum s-a rătăcit în Direcţia Agricolă de la Deva: „Aveţi acolo un regiment întreg de oameni, care se plimbă într-un cartier întreg (DADR Deva are un sediu modern, cu şase clădiri - n.red.). Dacă ai o problemă, te plimbă până ameţeşti. Mai mult, când ajungi unde trebuie, după ce te omoară drumurile, ţi se spune <>”
După două ore şi jumătate întâlnirea se încheie cu o concluzie spusă de consilierul pentru integrare din cadrul prefecturii Hunedoara, Corin Ciordaş: „Trebuie să vă asociaţi, nevoia vă va împinge la o asociere. Trebuie să vă concentraţi pe un anumit domeniu. Şi încă ceva! Cred c-ar fi bine dacă nu am mai aştepta ca cineva să facă ceva pentru noi, ci dacă am începe să ne punem întrebarea: ce putem face noi ca să ne fie mai bine”. La ieşirea din sală, participanţii se mulţumesc să răspundă scurt şi la fel de politicos atunci când sunt întrebaţi oficial care sunt învăţăturile lor: „O fost un lucru bun şădinţa asta” - şi... cam atât.
Mai e de lucru
Prezent şi el la întâlnire, primarul din Băcia, Emil Rîşteiu (foto), trage şi el o concluzie: „Lipseşte cel puţin o verigă din lanţul acesta al programelor europene pentru agricultură: implementarea. Dacă vrei să faci ceva, experienţa Sapard a arătat că trebuie să faci 50 de drumuri la Bucureşti sau la sediile regionale ale agenţiilor pentru dezvoltare. A fost o adevărată harababură, mai ales la început: nimeni nu ştia pentru ce, când şi în ce condiţii să dea avize. O nebunie întreagă. Mai sunt şi firmele de consultanţă pe care le interesează doar banii. Dacă vrei să faci un program de 200.000 de euro, firma de consultanţă îţi cere un avans de 10.000 de euro şi încă 20.000 după ce primeşti banii”.
Punct ochit, punct lovit
Cu toate că, pe parcursul întrevederii de la Băcia, unii membri ai audienţei au părut a avea probleme chiar şi cu înţelegerea termenului de „eligibil”, coordonatorul Caravanei „Fermier în Europa” pentru judeţul Hunedoara, Corin Ciordaş, crede că întâlnirile cu sătenii îşi ating scopul: „În primul rând noi vrem să-i ajutăm pe oameni să-şi facă o idee corectă despre ce înseamnă Uniunea Europeană şi despre ce se va întâmpla după 1 ianuarie. Să le explicăm că nu au motive mari de îngrijorare şi că pot fi ajutaţi, dacă îndeplinesc anumite condiţii. E drept că în expuneri sunt multe cifre şi mulţi termeni de specialitate, dar mai ales Ministerul Agriculturii şi Direcţia Agricolă au o bună reprezentare la nivelul fiecărei comune, iar oamenii din teritoriu urmează să-i lămurească şi mai bine, în detaliu, pe localnici. Aşteptăm acum să apară şi „Ghidul solicitantului de fonduri europene”, material în care se vor explica, în detaliu, condiţii, obligaţii şi beneficiu pentru fiecare domeniu în parte”.
În acelaşi context al limbajului inaccesibil folosit în prelegeri, Georgeta Barabaş (foto), consilier în cadrul Agenţiei Judeţene pentru Protecţia Mediului Hunedoara, găseşte o scuză pentru colegii ei de caravană: „Eu una am o oarecare libertate de exprimare în expunerile pe care le fac la întâlnirile cu sătenii. Mai rău este de unii dintre colegii mei. Există un volum impus de informaţii care trebuie prezentate aproape obligatoriu, pentru că aşa au decis, la nivel naţional, instituţiile pe care le reprezintă, iar colegii mei trebuie să se conformeze”.
|
