Săptămâna 14 – 20 decembrie 2006, numărul 215

INTERVIU „Sunt specialist în farse şi băbuţe” Laura Oană E recunoscut ca „Regele Farselor” de la Radio 21 sau ca „Riciu” din Piaţa Divertis de la Antena 1 şi, în ciuda faptului că este celebru, se poartă ca un tânăr obişnuit, poate chiar un pic timid. Umorul însă îl salvează: glume bune, fără pic de răutate. O fire deschisă, fără urmă de „fiţe”. Un maestru de ceremonii care a condus atât de bine licitaţia de obiecte de la balul „Fulgilor de Nea” organizat de Clubul Rotary Deva, încât a reuşit să strângă de la „lumea bună” de trei ori mai mulţi bani decât la balurile de caritate de până acum: sute de milioane pentru copiii de la Centrul de Plasament din Hunedoara. Cu modestie povesteşte că şi el plăteşte şcolarizarea unei fetiţe sărace, dar inteligente, cu care se vede de fiecare dată când ajunge la Iaşi, la el acasă. Doamnelor şi domnilor, Daniel Buzdugan! Cum ai ajuns la Balul Clubului Rotary? Cu avionul (râde). Vorbind serios, era să scap intrarea la bal fiindcă pe aeroportul din Bucureşti era o ceaţă groaznică şi chiar mă gândeam ce vor zice oamenii de la bal dacă nu ajung. Am avut ceva emoţii... De data asta, ţi-a făcut vremea o farsă... Da, a făcut tuturor o farsă. Şi, drept urmare, sunt mai serios acum, deşi lumea mă cunoaşte altfel de la radio şi de la Divertis. În realitate, sunt mai liniştit. Ai mai participat la baluri de caritate? De caritate şi de calitate! Da, am mai fost la Timişoara, unde se strângeau bani pentru bolnavii de cancer. Chiar mă bucur că şi oamenii cu bani încep să simtă că au o datorie morală faţă de comunitate şi vor să dea câţi mai mulţi bani, mai ales că fondurile vor ajunge la un leagăn de copii din Hunedoara. Helmuth Duckadam a trimis o minge cu autograf şi trei fotografii care să demonstreze clar că mingea este semnată chiar de el. Speram să scot pe ea măcar 1.500 de euro şi când colo cel mai bine s-a vândut o icoană cu Sfânta Paraschiva pe care am scos 50 de milioane de lei. Am înţeles că oricum am bătut recordul judeţului la licitaţii, adică s-au strâns vreo 10.000 de euro. Adevărul e că aş fi vândut şi mocheta restaurantului, dar sigur aş fi avut probleme. Cum a fost, până la final, balul? Eu sunt mare iubitor de muzică clasică şi mi-au plăcut foarte mult copiii de la Liceul Sigismund Toduţă care au cântat la pian, flaut sau vioară. M-a impresionat şi că, în plină licitaţie, a sunat Duckadam şi le-a confirmat oamenilor că el a trimis mingea, lucru care a ridicat imediat preţul. Dar diferenţa faţă de balurile din Bucureşti la care participă aşa-zisa lume bună, este alta: eu eram obişnuit cu oamenii de afaceri care pozează tot timpul şi cei de aici, imediat după licitaţie, s-au ridicat şi au început dansul fără nicio problemă şi au ţinut-o tot aşa până spre dimineaţă. Ai mai fost la Deva? Am fost acum doi ani, am făcut Revelionul aici, într-un club, după ce am prezentat ceva pentru Primăria Hunedoara. Îmi doresc foarte mult să ajung în Ţinutul Pădurenilor pentru că am tot văzut imagini de acolo la televizor, cred că la Tezaur Folcloric şi cred că e foarte frumos. Eşti mai tot timpul plecat... Da, nu prea ajung pe zi acasă, sunt foarte ocupat toată ziua, iar majoritatea week-end-urilor sunt plecat. Soţia mea s-a obişnuit cu programul meu fiindcă ne cunoaştem din liceu. Am un băieţel, Luca, de 11 luni, care ştie doar să ţipe când îi este foame. Cum ai ajuns la radio? Eram student, în primul an. Aveam un reportofon cu care mă înregistram singur: îmi luam interviu, făceam şi pe reporterul şi imitam tot felul de voci. Cineva a dus caseta la radio şi oamenilor de acolo le-a plăcut mult, m-au tot invitat în emisiuni până am ajuns invitat permanent. Până la urmă am ajuns la Radio Contact care emitea aproape în toată ţara şi de aici a fost uşor. Cum s-au născut farsele? Păi, tot acolo la Iaşi, la radio. De 1 aprilie, m-au chemat şefii şi mi-au dat asta în sarcină: să fac o păcăleală. Am pus mâna pe cartea de telefon şi am tot sunat: ba la oameni obişnuiţi, ba la instituţii. A ieşit atât de bine că am primit sarcină permanentă. E greu să faci farse? Toată lumea crede că e simplu, dar eu, pentru cele trei minute care ajung la om, muncesc şi o oră jumătate. Totul este un montaj, că nu pot lăsa pe post toată convorbirea, nu ar mai asculta nimeni. Pe post intră doar bucăţile cele mai bune. Este adevărat că uneori muncesc mai puţin, dar sunt oameni care se prind imediat şi atunci trebuie să schimb totul, să o iau de la capăt. De asta spun că farsele mele preferate sunt cele care ies cel mai uşor, fiindcă aşa am mai mult timp liber. Am sunat de câteva ori şi la Deva. Cea mai tare a fost cea cu fostul secretar al Primăriei Deva căruia îi propuneam să meargă cu primarul la deschiderea unui „complex de inferioritate” la Cluj Napoca şi săracul om îmi tot spune că el a terminat facultatea de drept la Bucureşti, pe el l-am prins rău de tot. Ultima farsă de aici a avut ca protagonistă o liceană. Am primit un email în care un coleg al ei îmi spunea că fata ar face tot pentru a ajunge „miss”. Atunci, am sunat şi m-am dat drept membru al juriului. Îi tot spuneam fetei că vreau să îi dau întrebările, ea că nu vrea şi până la urmă a zis: „Spune!” şi întrebarea suna în felul următor: „În ce ţară este regină Victoria Beckam? Olanda, Marea Britanie sau Spania?”, fata, isteaţă, s-a prins şi a început să râdă. Să nu uit, aveţi în Deva multe fete frumoase. Da? Şi talentate. Mă gândesc la Sanda Nicola, la prezentatoarele sportive de la Antena 3 şi mai este o fată la ProTV, Amalia Enache. E tot de-a voastră, de pe lângă Hunedoara. Cum arată o zi obişnuită de-a ta? Mă trezesc la 5,30 şi fug la radio ca să încep pe la 6,20-6,30. Nu beau cafea că intru în trepidaţii. Apoi, după ora 10, las radioul şi mă apuc de televiziune, adică mă îndrept către platourile de filmare pentru Divertis unde două zile sunt repetiţii, două zile filmăm... uneori până seara. Cum e la Divertis? Excelent! E greu însă cu machiajul, mai ales că eu sunt specialist în băbuţe... asta presupune că trebuie să mă bărbieresc luciu şi apoi vine chinul. Îi mulţumesc la Dumnezeu că sunt bărbat că nu trebuie în fiecare dimineaţă să îmi dau ochii peste cap ca să pun rimel şi culori cu pensula... Mulţumim tuturor doamnelor şi domnişoarelor care zilnic trăiesc asta pentru noi, bărbaţii, dar trebuie să ştie că sunt frumoase şi fără... Nu te deranjează că toată lumea vrea să facă fotografii cu tine, îţi cer autograf, nu te sufocă? Chiar deloc. M-am obişnuit repede, eu unul nu mă consider vedetă şi îmi place să cred că am rămas un om obişnuit şi că „sticla” nu m-a schimbat cu nimic. În România, vedete sunt Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Ion Ţiriac sau Andreea Marin. Şi Revelionul? Vatra Dornei! Şi nu cu familia pentru că pentru mine, ca şi pentru alţii din breasla asta, Revelionul este doar un prilej de a munci şi de a-i distra pe ceilalţi. Noi avem rezervat Revelionul bucătarilor (râde). Pe 26, în a doua zi de Crăciun mă întorc la Deva unde sunt invitat să prezint alături de Simona Pătruleasa petrecerile cu prilejul intrării în UE. Ne vedem acolo! Comentarii?

Săptămâna 14 – 20 decembrie 2006, numărul 215