Săptămâna 28 decembrie 2006 – 3 ianuarie 2007, numărul 217
|
EDITORIAL
Un fel de bilanţ
Ciprian Iancu motto: „Toate-s vechi şi nouă toate...” (M. Eminescu - Glossă)Câte speranţe s-au pus în „2006”! Multe, prea multe. Să stăm strâmb şi să judecăm drept (ori să-ncercăm măcar). Am fost noi prea naivi sau au fost „ei” prea abili? Am fost naivi crezând că un partid auto-proclamat liberal (cu prea multe obiceiuri comuniste) s-ar putea înţelege vreodată, când e vorba de împărţeala ciolanului, cu un partid (cândva socialist) recent devenit membru al familiei „popularilor” europeni, din considerente aritmetice, nicidecum ideologice. „Gaşca Tăriceanu” şi „gaşca Băsescu” s-au luptat deschis în 2006, aclamate de pe margine de alte „găşti”, devenite mai mici, rahitice chiar, după alegerile din 2004. Noi, nevinovaţi, am privit, fără ca protestul nostru să se facă auzit. Ori suntem prea dezbinaţi, ori prea prost plasaţi, încât să mai ţină cineva seama şi de noi! Am sperat că vom trăi mai bine-n 2006, că se va mai termina, cât de cât, cu hoţiile comise cu aroganţă, că actualii guvernanţi şi-au făcut plinul în 2005, iar în 2006 se vor gândi să facă ceva şi-nspre binele public şi vor renunţa să ne scoată ochii cu focuri de artificii (bani luaţi din buzunarele noastre şi aruncaţi în aer, dacă stăm să ne gâdim puţin), ori cu un discurs bine scris într-un moment bine ales. De lucruri de-astea „spirituale” suntem sătui! Poate că de-aia am ajuns să fim un popor care se uită-n gura unuia ca Gigi Becali şi-ntinde mâna spre fişicul lui de euro cu care ne plăteşte nouă, tuturor celor din cartier, factura de gaz ori curent electric. Dar stăm şi ne gândim iarăşi puţin şi, cât de cât, aritmetic: cât de bogat trebuie să fie Gigi Becali ca să ne dea la toţi, degeaba, vreo 100 de Euro pe lună? Înmulţim suma cu 23 de milioane o dată, apoi cu 12 şi obţinem o sumă totală anuală care depăşeşte simţitor jumătate din averea de 60 de miliarde de dolari a lui Bill Gates, individul acela care vinde în toată lumea „ferestre” virtuale şi „alte cele” de care nici nu ne dăm seama. Ori Gigi Becali, cât ar fi el de bogat, să fim serioşi, cu Bill Gates nu se poate compara! În primul rând pentru că nu ştie cine este acest „Billă Porţi”. Totuşi, mai bine de 10-15 la sută dintre noi credem că Gigi este cel mai portivit pentru a conduce naţia. Dar nu noi suntem de vină pentru asta, ci intelectualii care-l primesc la aceeaşi masă cu ei să discute despre cultură şi liderii politici care-i lasă loc să se desfăşoare. În 2007 n-are rost să sperăm la prea multe! Cu cât aşteptările ne vor fi mai îndrăzneţe, cu atât vom fi mai dezamăgiţi. La anul vom asista la altă „partidă”: cea dintre bunul - simţ european şi „şmecheria” românească. Sunt unii care susţin că ne va fi mai bine, pentru că poporul român a dus-o mai bine şi a progresat semnificativ atunci când a fost condus de străini (exemplu - dinastia Hohenzollern). Există, însă, deja destule dovezi că „europenii” ajunşi în ţara noastră se românizează. În prima săptămână petrecută aici învaţă că nu-i nimic dacă întârzii la serviciu, în a doua, că nu contează dacă nu-ţi faci integral norma zilnică, iar în a cincea (după alte etape intermediare gen „pauzele lungi şi dese - cheia marilor succese”, ori „lasă că merge şi aşa”), devin conştienţi că „cine munceşte nu mai are timp să câştige”. Avem însă dreptul să sperăm! Nu e indicat să sperăm la o minune, ci doar la o zecime de minune. Adică să ne rugăm ca, din lupta care va fi dată între bunul simţ european şi şmecheria românească, să rezulte fărâmituri multe, atâtea cât se ne putem şi noi simţi români - popor al civilizatei şi îmbelşugatei Europe. |
Săptămâna 28 decembrie 2006 – 3 ianuarie 2007, numărul 217