Săptămâna 28 decembrie 2006 – 3 ianuarie 2007, numărul 217

POLITICĂ

An greu, de politician


Oana Bimbirică


Liniştit în acţiuni şi declaraţii la început, dar extrem de tensionat şi imprevizibil spre sfârşit, aşa poate fi caracterizat din punct de vedere politic anul 2006. Cu toate că se apropie de sfârşit şi nu a fost unul electoral, 2006 va fi un an de care îşi vor aminti, cu siguranţă, spectatorii scenei politice din România, dar mai ales protagoniştii spectacolului de acelaşi gen, adică partidele şi oamenii politici. Unii vor privi în urmă cu dezamăgire şi chiar mânie, alţii îşi vor râde în barbă, mulţumiţi de modul în care au reuşit să influenţeze jocul actorilor şi să întoarcă lucrurile în favoarea lor, iar cei mai nefericiţi, vor medita la alegerile proaste şi gesturile nepotrivite pe plan politic, pe care le-au făcut pe parcursul anului şi, probabil, vor aştepta să vadă roadele. PNL, PSD, PD, UDMR sau PC, principalii actori ai scenei politice, au demonstrat, şi în acest an, că se pricep să (se) laude, să promită (fără acoperire), să înjure, să acuze, să-şi strângă mâna cu prefăcătorie şi... să nu schimbe nimic. În judeţul Hunedoara, circul politic a păstrat însuşirile celui de la centru, însă n-a avut vehemenţa gesturilor şi a declaraţiilor acestuia. Cum a fost spectacolul politic, în 2006, amintiţi-vă, citind rândurile de mai jos!

Luna ianuarie a anului care se termină în curând a început cu proteste şi nemulţumiri venite din partea unuia dintre protagoniştii alianţei cu nume de afirmaţie. Iosif Blaga, preşedintele executiv al PD Hunedoara, îşi ia inima în dinţi şi lansează pentru prima dată ideea că protocolul de funcţionare al D.A. nu funcţionează în judeţ, ba mai mult, este şi încălcat de nenumărate ori, de către colegii de la PD. Potrivit lui Blaga, „logodna„ dintre PNL şi PD nu merge bine, aşa că nu poate fi vorba de o căsnicie fericită. Pe de altă parte, un alt protagonist al spectacolului politic, PC, începe să cântărească cu balanţa de pe firmamentul partidului dacă merită sau nu să mai rămână la guvernare alături de ceilalţi trei parteneri. Conservatorii hunedoreni susţin rămânerea în joc, însă pe parcursul anului vom vedea că opţiunea lor se va schimba radical. În plus, tot în prima lună a lui 2006, cei doi subprefecţi de Hunedoara, Dan Pricăjan şi Attila Dezsi, îşi iau meseria în mână şi „sunt unşi„ în această poziţie, după ce au dat un examen şi au semnat că se leapădă de partid. Tuşierii politici, ajunşi, însă, mai tâziu să joace şi ei un rol, ca PPCD Hunedoara, devenit apoi, din nou, PNŢCD, se apucă să dea note celor trei miniştri originari din zonă, rămaşi în cele din urmă doar doi, pentru serviciile pe care le-au adus hunedorenilor în 2005.

Tărăboi în PRM

Februarie începe cu o excludere din partid, iar protagonistul acesteia este senatorul PRM de Hunedoara, româno-americanul, Viorel Duca. Supărat că adeptul său a avut o activitate mai mult decât jenantă ca parlamentar, Tribunul l-a dat pe Duca afară din partid, decizie pe care au susţinut-o şi liderii PRM Hunedoara. Colegii săi hunedoreni i-au urat americanului carieră politic sprâncenată şi au zis „Bogdaproste” că au scăpat de el, cu toate că, apoi, după ce s-au uitat în jurul lor, peremiştii din judeţ au constatat că din doi parlamentari pe care i-au obţinut la alegerile din 2004, au mai rămas cu... buzele umflate. Dacă la PRM a fost scandal, PSD intră în febra căutărilor acului în carul cu fân, adică a celor mai buni candidaţi pentru alegerile din 2008. Dar pentru că un partid care nu are lupte interne, nu poate fi numit, în România, partid, în PSD Hunedoara se încearcă semănarea unei seminţe de scandal, printr-o tentativă de debarcare de la conducerea organizaţiei judeţene a liderului Victor Vaida. Planul de puci nu este pus în practică, deoarece, complotiştii s-au luat cu dezbaterea „Contractului Social” al şefului „ăl mai mare” şi au pierdut momentul.

Numulţumit în PC

Lumea femeilor e plină însă de testosteronul bărbaţilor politici. În judeţul Hunedoara, aceştia nu fac altceva decât să combată, să caute ceartă şi să facă pe interesanţii, deşi unii cad în ridicol. Primul care iese la rampă e din nou democratul Iosif Blaga, care nu-l vrea de nicio culoare, în partid, pe senatorul exclus Viorel Duca. În martie, consilierul judeţean PRM, Costel Avram începe seria de reclamaţii şi plângeri pe care le va adresa justiţiei sau poliţiei pe tot parcursul acestui an. Pesediştii hunedoreni se alătură taberei care cere demisia lui Adrian Năstase, ajuns în vizorul DNA, din funcţia de preşedinte executiv al PSD şi din cea de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Dacă pe Năstase îl mazilesc, pe deputatul Ioan Timiş îl iartă de la excludere, după ce Biroul Permanent al PSD Hunedoara a decis să-i mai dea acestuia încă o şansă, chiar dacă are gura mare şi spurcă public partidul. Pe uşa din dos, deoarece vor fuziona cu Uniunea Creştin Socială (UCS). A doua lună de primăvară, aprilie, aduce o mare surpriză pentru viaţa politică hunedoreană, prin înscrierea în PPCD a fostului şef al Poliţiei Române şi fost membru PC, generalul (r) Ion Pitulescu. În plus, ministrul Muncii şi Solidarităţii Politice, Gheorghe Barbu, face o vizită în judeţul natal, prilej cu care îi linişteşte pe cei care mureau de grija D.A.: Alianţa nu se va destrăma! PSD îşi caută în continuare candidaţii perfecţi, iar PRM continuă seria criticilor. De această dată, ele se îndreaptă împotriva celor trei miniştri hunedoreni. În rest, linişte... politică.

Reconfirmări şi despărţiri

În mai, Petru Mărginean este reales în funcţia de preşedinte al PC Hunedoara, pentru încă doi ani. PPCD fuzionează cu UCS şi devine partid parlamentar, iar peremistul Costel Avram îl cataloghează drept „comunist” pe vicepremierul Gheorghe Pogea. Acţiunea de căutare şi evaluare a candidaţilor PSD este aproape de finalizare, iar aproximativ 200 de membri ai acestui partid se vor candidaţi pentru vreuna dintre funcţiile scoase la mezat, în 2008. În iunie, conservatorii hunedoreni sunt extrem de supăraţi de apariţia dosarului de securitate al lui Felix Motanu`, lui Pogea i se pregăteşte debarcarea de către PD din funcţia de vicepremier, deoarece prezenţa sa în guvern nu prea se mai justifică. Singurul care regretă plecarea lui Gheorghe Pogea e consilierul judeţean Costel Avram, dar îi va trece repede. Luna se încheie cu dezertarea, oarecum, aşteptată a deputatului PSD Ioan Timiş din această formaţiune politică şi trecerea sa la PNL. Deja a pierdut şirul partidelor din care a făcut parte! În iulie e vară, iar partidele sunt deja în letargie, iar oamenii politici în concedii. În august, lucrurile se mai încing puţin, iar UDMR iese la rampă cu nemulţumiri legate de modul în care funcţionează coaliţia. Conservatorii îi cer demisia prefectului Cristian Vladu pe motiv că obstrucţionează activitatea unor investitori străini de pe halda de zgură de la Hunedoara, iar fostul vicepremier Gheorghe Pogea refuză postul de city-manager al Bucureştiului.

Cu onoarea „nereperată”

Toamna începe cu procese, după ce, în luna septembrie, Costel Avram îi dă în judecată pe şapte dintre foştii săi colegi de partid, consilieri judeţeni, pentru că l-au numit „javră”. Prefectul este acţionat în instanţă de conservatori pentru că nu vrea să înceapă demersurile de înlăturare din funcţii a aleşilor locali PC care au plecat la alte partide, iar PPCD revine la denumirea de PNŢCD. Octombrie trece repede, pentru că la nivel local, partidele nu fac altceva decât să subscrie acţiunilor, pozitive sau negative, care se petrec la centru şi, eventual, să adauge elemente proprii minore. La jumătatea lui noiembrie, începe scandalul de rupere a PNL în „fracţiunea Stolojan” şi „fracţiunea Tăriceanu”, iar senatorul liberal de Hunedoara Viorel Arion alege să meargă alături de fostul premier al României şi să participe la înfiinţarea Partidului Liberal Democrat . În decembrie, pe Arion îl mai urmează şi alţi liberali hunedoreni, fapt ce atrage numeroase critici din partea conducerii organizaţiei judeţene a PNL. Bomba vine de la PC care, supărat că nu e băgat în seamă de colegii de alianţă, decide să iasă de la guvernare şi să treacă în opoziţie. Tot acolo, PSD Hunedoara îl susţine, la Congresul Naţional, pe Mircea Geoană, care obţine un nou mandat de preşedinte al acestui partid. Anul politic 2006 se încheie cu sunet de clopoţei, urări de bine, dar mai ales cu multe aşteptări pentru 2007, numărul aderării României la Uniunea Europeană.



Săptămâna 28 decembrie 2006 – 3 ianuarie 2007, numărul 217