Săptămâna 11 – 17 ianuarie 2007, numărul 218

REALITATEA HUNEDOREANĂ Ciprian Iancu Mogâldeţe în zăpadă Pentru cei aproape 30 de copii din satul hunedorean Lelese, duminică a fost ultima zi din cea mai frumoasă vacanţă. Câţiva dintre ei au marcat-o cum nu se putea mai bine: la săniuş. Şi au profitat din plin! A doua zi dimineaţa microbuzul Primăriei din comună îi aştepta să-i ducă „la oraş”, la 40 kilometri distanţă, la Hunedoara, unde învaţă mai ales cei trecuţi de clasele primare. Gaşca de năzdrăvani Un pitic trece pe uliţa satului trăgând din greu după el o sanie cu vreo 20 de centimetri mai înaltă, dacă ar ridica-o pe verticală. Nu se descurajează de mâzga şi noroiul de pe drum, rămase după ce oamenii mari au dat cu sare şi soarele a încălzit zilele trecute destul de bine suprafaţa, încât stratul gros de zăpadă, de jumătate de metru cât avea cu o săptămână în urmă, a început să dispară de tot, pe ici, pe colo. Omuleţul ştie bine că „pârtia numărul 1” a fost bine bătătorită şi încă rezistă. Înaintează cu greu şi se opreşte la câte-o poartă, strigându-le numele prietenilor. În mai puţin de cinci minute trupa de săniuş este aproape completă. Dragoş, „omuleţul”, îşi dă seama că lipsesc fetele, Bianca şi Gabriela. Dă ordin să nu plece ceilalţi până nu le cheamă şi pe ele. Lasă sania în grija „camarazilor” şi dispare în fugă pe o altă uliţă. După alte 10 minute apare cu cele două fete, care-şi trag singure o săniuţă mai mică şi mai veche. Acum grupul este întreg. Fără să se mai sfătuiască, pornesc pe acelaşi drum, spre „pârtia numărul 1”, din ograda unui consătean. Este cea pe care o folosesc ziua. Cealaltă pârtie este, de fapt, o uliţă care e bună pentru săniuş numai seara şi noaptea, când îngheaţă bocnă. Probe „speciale” Drumul spre pârtie e destul de greu, mai ales că fiecare trebuie să-şi salte sania peste vreo trei garduri, dar merită. Apare şi panta, destul de abruptă, „prevăzută” şi cu o denivelare pe post de „săritoare”. Nu contează pentru nimeni că lângă „săritoare” se află un copac mic de care te poţi izbi în aer. Fiecare este un mic as în condusul saniei. Băieţii se iau la întrecere. Au două probe: una de viteză şi a doua de lungime. La prima câştigător este cel care ajunge primul jos, iar la a doua câştigă cine alunecă mai mult. Cătălin, de 14 ani, este favorit la amândouă pentru că este mai greu, şi-l ajută şi sania făcută dintr-un profil laminat: „E făcută-n combinat, la Hunedoara”, se mândreşte băiatul. Sania lui „fuge” aşa de bine încât, din inerţia mare creată, urcă şi o parte din panta opusă celei pe care se află pârtia. Şi totuşi, elementul „unicat” al găştii este sacul de plastic umplut cu fân. Un fel de dispozitiv de alunecat cu „suspensii”. Sacul cu fân este aproape incontrolabil pe zăpadă, ceea ce face distracţia şi mai amuzantă. Lumea lor Doar fetele nu se iau la întrecere. Bianca, o pistruiată dulce, de 10 ani, conduce săniuţa pe un traseu paralel cu derdeluşul băieţilor. Din spatele ei, Gabriela, prietena sa cea mai bună, ţipă din toţi rărunchii. E puţin mai fricoasă. Fiecare cursă a celor două fetiţe se termină invariabil cu o căzătură în zăpadă. Tot de atâtea ori fetiţele ţipă şi-n momentul în care ajung în neaua făcută strălucitoare de soarele puternic, râd de nu se mai pot opri. Se ridică, se scutură de zăpadă şi urcă din nou panta. Mai pe picioare, mai în genunchi, mai în coate, ajung iarăşi sus. N-au răbdare să stea, iar de odihnit se odihnesc pe sanie în timp ce coboară. „Hai, Gabi, să ne mai dăm, că mâine plecăm la oraş şi acolo ştii bine că nu-i zăpadă. Ş-apoi cine ştie când mai ninge atâta!”, strigă Bianca, pistruiata în geacă roşie, către colega ei de sanie. „Fără discuţie, vacanţa de iarnă-i cea mai faină, că n-avem timp să ne plictisim, mai ales când îi neauă multă”, adaugă Bianca. Toată gaşca o ţine tot aşa vreo două ceasuri. Nasurile le îngheaţă, la fel şi picioarele, iar pe la patru după-amiaza se-ntorc acasă fericiţi. În timp ce mănâncă sau se uită la desene animate, hăinuţele şi ghetele li se usucă, iar sania se odihneşte, sprijinită de peretele de la intrare, ca nu cumva să-i ruginească tălpile în apă. Şi-n plus, va avea mult de lucru diseară, când îngheaţă traseul de pe uliţă. Comentarii?

Săptămâna 11 – 17 ianuarie 2007, numărul 218