Săptămâna 18 – 24 ianuarie 2007, numărul 219

ADMINISTRAŢIE Biserici „fortificate” împotriva turiŞtilor Oana Bimbirică Trei edificii istorice de mare însemnătate din municipiul Orăştie nu sunt valorificate din punct de vedere turistic şi din cauza faptului că municipalitatea nu consideră prioritară demararea procedurilor pentru introducerea lor în circuitul de specialitate. În Centrul Istoric al localităţii se află două biserici fortificate, una evanghelică şi una reformată, în care se ţin şi acum slujbe reli- gioase şi în mijlocul cărora tronează, nevăzută de nimeni, din păcate, o rotondă, construcţie romanică ridicată între secolele XI-XII. Cu toate că istoricii spun că monumentele au o valoare culturală, arhitecturală şi istorică inestimabilă, toţi cei care vor să le viziteze, se izbesc de un zid înalt, o uşă „securizată” cu un lanţ şi un lacăt imens, pe scurt, de o adevărată fortăreaţă. Conducerea Primăriei Orăştie recunoaşte însemnătatea celor două biserici, însă susţine că punerea lor la dispoziţia turiştilor nu se poate face, din cauza lipsei unei persoane care... să taie bilete la intrare. Indiferenţă, mascată în neputinţă Primarul Orăştiei, Iosif Blaga, spune că situaţia celor două biserici fortificate este neobişnuită, dar recunoaşte că nu a reuşit să rezolve nici acum problema deschiderii lor circuitului turistic. „Ştiu cât de importante sunt aceste monumente din punct de vedere istoric, însă, deocamdată, nu am putut să rezolvăm problema persoanei care să se ocupe de aceste biserici. Trebuie să existe cineva care să stea acolo, la intrare, să elibereze bilete turiştilor şi, eventual, să facă pe ghidul pentru aceştia. Nu am găsit, deocamdată, o persoană calificată pentru acest lucru”, afirmă Blaga. Dincolo de impresia de neputinţă a edilului şef al Orăştiei, se citeşte, de fapt, indiferenţa faţă de această problemă, mai ales dacă luăm în considerare faptul că, în această localitate, există o secţie a Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, deci... nici vorbă de lipsă de persoane cu ample cunoştinţe de istorie. În urmă cu câteva luni, primarul s-a angajat să semneze un protocol cu reprezentanţii bisericii evanghelice şi a celei reformate, pentru asigurarea unui program de vizitare, de câteva ore pe zi, a monumentelor fortificate, însă şi acest angajament a rămas la stadiul de idee. Între timp, turiştii vizitează alte monumente istorice, în alte localităţi, iar Iosif Blaga promite că, în cadrul următoarei şedinţe de consiliu local, va fi luat în discuţie un proiect de hotărâre prin care se va stabili exact când vor fi deschise publicului cele două biserici, cât va costa intrarea şi mai ales cine va fi mult-căutata persoană care va tăia bilete şi le va povesti turiştilor despre istoria bisericilor fortificate şi a rotondei din mijlocul lor. Istorie pentru puţini Prima dintre biserici, cea reformată, în stil gotic clasic, a apărut pe parcursul veacului al XIV-lea, ridicată fiind de comunitatea de saşi care se aşezase deja de două secole la Orăştie. Iniţial, fusese proiectată să aibă aceeaşi mărime ca şi Biserica Neagră din Braşov. Au venit însă invaziile tătarilor, iar saşii n-au mai putut continua. În secolul următor au ridicat un turn de peste 60 de metri, cu banii donaţi de Ioan de Hunedoara, din vârful căruia, când era senin, se vedea chiar şi Alba Iulia. Până în secolul al XIX-lea, biserica a fost folosită deopotrivă de saşi şi maghiari. De la începutul veacului al XlX-lea, însă, maghiarii nu mai reuşesc să se înţeleagă cu saşii. Aceştia din urmă decid, în 1820, să-şi ridice o biserica proprie. Pe la 1838, pe când se apucaseră deja să-i ridice turla, turnul vechii biserici se prăbuşeşte în urma unui cutremur. Ambele biserici sunt refăcute în câţiva ani şi-şi păstrează nealterată frumuseţea. O bună parte din splendoarea celor două construcţii este ascunsă de un zid înalt de 4-5 metri, la care, pe latura vestică, se adaugă două blocuri ridicate pe vremea comuniştilor. Potrivit istoricilor locali, bisericile fortificate constituie cel mai important obiectiv istoric al oraşului, şi pentru faptul că acest spaţiu a fost locuit înainte de venirea cuceritorilor maghiari, la anul 1.000, încă de pe atunci fiind fortificat şi folosit ca refugiu în faţa invaziilor. În acest moment, comunităţile de maghiari şi saşi din Orăştie, cei care se bucură, la slujbele religioase de duminică, de frumuseţea bisericilor, sunt acum foarte mici, rezumându-se la aproximativ 100 de persoane fiecare. Comentarii?

Săptămâna 18 – 24 ianuarie 2007, numărul 219